Ðåôåðàòû

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

Nicolae Popa

BIOLOGIE ?I GENETIC? MODERN?

Material didactic: prelegeri alese

Cuprins:

Din partea autorului 8

I. DIN ISTORIA CONCEP?IILOR DESPRE ERIDITATE 10

II. LEGILE EREDIT??II 14

2.1 Descoperirea celulei 14

2.2 Experien?ele lui Gr. Mendel ?i formularea legilor eredit??ii 15

2.3 Bazele citologice ale eredit??ii 19

III. TEORIA CROMOZOMIAL? A EREDIT??II 23

3.1 Cromozomii, genele ?i caracterele 23

3.2 Muta?iile ca surs? de alele noi 24

3.3 Muta?iile ?i mediul 25

IV. BAZELE MOLECULARE ALE EREDIT??II 27

4.1 Acizii nucleici 27

4.2 Mecanismul de replicare a ADN 28

4.3 Codul genetic 31

4.4 Mecanismul de repara?ie a defectelor din ADN 36

V. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXULUI 39

5.1 De ce sunt necesare dou? sexe? 39

5.2 Mecanismele biologice de determinare a sexului 40

5.3 Mecanismul cromozomial de determinare a sexului 40

5.4 Determinarea sexului la om 42

5.5 Ob?inerea sexului dorit 45

VI. GENETICA UMAN? 47

6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om 47

6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh) 49

6.3 Metodele de studiere a eredit??ii omului 51

VII. GENETICA MEDICAL? 55

7.1 Ereditatea patologic? la om 55

7.2 Eugenica ?i genetica 57

7.3 Consulta?iile medico-genetice 58

VIII. DETERMINISMUL EREDITAR AL LONGEVIT??II 62

8.1 Gerontologia ?i genetica 62

8.2 Teoriile genetice ale îmb?trânirii 63

8.3 Perspectivele juvenologiei 65

IX. REALIZ?RILE ?I PERSPECTIVELE GENETICIII 67

9.1 Genetica ?i fitotehnia 67

9.1.1 Hibridarea ca metod? de ob?inere a soiurilor noi 68

9.1.2 Rolul poliploidiei în ameliorarea plantelor 70

9.1.3 Mutageneza experimental? 70

9.2 Genetica ?i zootehnia 72

9.2.1 Fenomenul heterozisului la animale 72

9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute 73

9.2.3 Banca de gene 74

9.3 Genetica ?i pedagogia 76

9.3.1 Genotipul ?i mediul social 76

9.3.2 Talentul ?i ereditatea 77

9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia 79

9.4. Genetica ?i psihologia 81

9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial? 81

9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul 82

9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea 83

X. INGINERIA GENETIC? 89

10.1 Structura genomlui 89

10.2 Direc?iile principale ale ingineriei genetice 91

10.3 Separarea ?i sinteza artificial? a genelor 93

10.4 Clonarea genelor 95

XI. INGINERIA GENETIC? LA MICROORGANISMELE INDUSTRIALE 97

11.1 Activitatea enigmatic? a microorganismelor vii 97

11.2 Ingineria genic? în natur?: transforma?ia, transduc?ia ?i

conjugarea la bacterii 99

11.3 Ameliorarea microorganismelor 101

11.4 Industria ADN ?i biotehnologia 102

XII. INGINERIA GENETIC? LA PLANTE 105

12.1 Clonarea plantelor 105

12.2 Industria celulelor vegetale 107

12.3 Hibridarea celulelor somatice ?i ob?inerea hibrizilor asexua?i

109

12.4 Transferul interspecific al genelor 113

XIII. INGINERIA GENETIC? LA ANIMALE 116

13.1 Hibrizi neobi?nui?i: ob?inerea animalelor alofene 116

13.2 O turm? în retort?: transplantarea embrionilor 118

13.3 Descenden?? copiat?: clonarea animalelor 120

13.4 Animale transgenice 122

XIV. FONDUL GENETIC AL BIOSFREREI 125

14.1 Rolul organismelor vii în natur? ?i în economia na?ional? 125

14.2 Banca de gene a plantelor 127

14.3 Fondul genetic al plantelor 129

XVI. INGINERIA GENIC? ?I SISTEMATICA 134

15. Genele ?i sistematica 134

15.2 Gradul de înrudire genetic? 135

15.3 Realiz?rile ?i perspectivele genosistematicii 137

XVI. INGINERIA GENETIC? ?I MEDICINA 139

16.1 Povara genetic? în societatea uman? 139

16.2 Medicamentele – sub controlul genelor 141

16.3 Genoterapia ?i perspectivele ei 144

XVII. ASPECTELE SOCIALE ALE INGINERIEI GENETICE 148

17.1 Cutia Pandorei sau consecin?ele imprevizibile ale ingineriei

genice 148

17.2 Clonarea oamenilor! 150

17.3 Controlul genetic la om: pro ?i contra 152

17.4 Ereditatea patologic? ?i criminalitatea 154

Din partea autorului

Evident, pentru nimeni nu prezint? greutate s? deosebeasc? m?rul de par?,

grâul de secar?, oaia de capr?, lupul de vulpe. Este bine cunoscut ?i

faptul c? reprezentan?ii lumii vegetale ?i animale, de-a lungul unui ?ir

infinit de genera?ii, dau via?? unor descenden?i, care sunt dup? chipul ?i

asem?narea lor: leoaica na?te pui de leu, pisica - pui de pisic?, câinele -

pui de câine. Tot odat?, din semin?e de floarea-soarelui vor r?s?ri numai

plante de floarea-soarelui, iar din ghind? - numai arbori de stejar. În mod

obi?nuit aceste fenomene sunt legate de ereditate.

Prin no?iunea de ereditate se în?elege capacitatea organismelor vii de a

transmite caracterele ?i însu?irile lor descenden?ilor.

Se ?tie, îns?, c? asem?n?rile dintre p?rin?i ?i descenden?i nu sunt

absolute - chiar ?i în cazurile când se spune «leit taic?-s?u» sau «leit

maic?-sa». Descenden?ii prezint? anumite diferen?e individuale în raport cu

caracterele definitorii ale p?rin?ilor. Aceste deosebiri sau – devieri de

la tr?s?turile tipice ale p?rin?ilor constituie a?a-numitul fon de

variabilitate sau variabilitatea. În virtutea acesteia organismele sunt

capabile de a suferi la ac?iunea unor factori interni sau externi anumite

modific?ri. Pe fundalul alb al coroanelor pomilor dintr-o livad? în floare

un ochi atent va deosebi ?i numeroase nuan?e cromatice diferite de

colora?ia general? a petalelor; între sutele de mii de frunze de pe oricare

arbore nu vom vedea dou? identice ca form?, dimensiuni ?i colorit; printre

cei cinci miliarde ?i jum?tate de oameni, care populeaz? planeta noastr?,

nu vom g?si doi, care s? aib? exact acelea?i caractere ?i tr?s?turi.

Exemple de acest fel se întâlnesc pretutindeni.

În ce mod, îns?, are loc transmiterea prin ereditate a caracterelor? Unde

?i cum este fixat? informa?ia ereditar?? De ce se nasc uneori mon?tri,

adic? indivizi cu anomalii grave? Pot fi oare schimbate caracterele

organismelor, corectate defectele naturii? Putem ob?ine sexul dorit,

«construi» noi forme de organisme?

Aceste ?i numeroase alte întreb?ri sunt într-un fel sau altul legate de

ereditate ?i variabilitate, care au devenit principalul obiect de studiu al

unei ?tiin?e relativ tinere - genetica. În prezent genetica s-a divizat în

numeroase direc?ii de investiga?ie, fiecare dintre acestea dispunând de

metode specifice de lucru.

În cartea pe care v-o propunem sunt examinate doar o parte din ele.

Sarcina principal? autorul ?i-a v?zut-o, îns?, în familiarizarea unui cerc

larg de cititori cu legile de baz? ale geneticii, cu realiz?rile ei cele

mai importante, precum ?i cu cele mai însemnate domenii de aplicare a lor.

În primele trei capitole am g?sit de cuviin?? s? prezent?m baza teoretica

a acestei ?tiin?e, conducându-l pe cititor, într-o trecere sumar?, dar

consecvent?, prin labirintul ideilor despre ereditate, începând cu

antichitatea ?i pân? în prezent; s? prezent?m natura material? a acestui

fenomen, precum ?i modul în care se produce el la nivel molecular-genetic.

Probabil, c? anume aceste capitole se ?i disting printr-o anumit?

dificultate de în?elegere, dar, dup? cum se ?tie, a se scrie despre lucruri

complicate nu este o treab? u?oar?, iar simplificarea lor pân? la

primitivizare ar însemna, dup? profunda noastr? convingere, s? facem un

prost serviciu cititorului.

Fiecare dintre capitolele urm?toare sunt consacrate prezent?rii

sarcinilor practice ale geneticii în diferite ramuri ale economiei

na?ionale. În acest sene deosebit de larg sunt dezv?luite realiz?rile

geneticii în agricultur? ?i medicin?. Cele din domeniul pedagogiei ?i

sociologiei - domenii în care genetica ?i-a g?sit recent aplicare, sunt mai

modeste, ?i ocup? respectiv, un loc mai modest. Partea a doua a c?r?ii e

consacrat? ingineriei genetice. Ce leg?tur? poate exista între genetic?,

una dintre cele mai tinere ?tiin?e biologice, ?i inginerie - una dintre

cele mai vechi ?tiin?e tehnice? E adev?rat c? secolul XX, pe m?sura

avântului s?u tumultuos, genereaz? în ?tiin?? orient?ri mereu noi,

neobi?nuite la prima vedere, care, pentru a fi realizate, necesit?

antrenarea reprezentan?ilor celor mai diverse specialit??i.

Acest lucru nu e întâmpl?tor. De cele mai multe ori noile descoperiri se

fac mai ales în punctele de jonc?iune ale ?tiin?elor, acolo unde

speciali?tii de diverse profiluri parc? se completeaz? reciproc prin ideile

?i concep?iile lor. Tot a?a s-a întâmplat ?i în cazul nostru. Biologia

molecular? ?i genetica, folosind pe parcursul cercet?rilor lor nu numai

metodele proprii, ci ?i metodele fizicii, chimiei, matematicii,

ciberneticii ?i celorlalte ?tiin?e, au dat na?tere unei noi ?tiin?e

aplicate - ingineria genetic?.

În c?r?ile de specialitate aceast? ?tiin?? are dou? denumiri: ingineria

genetic? ?i ingineria genic?, care, de fapt, sunt sinonime. Sensul lor îns?

nu este absolut identic: cuvântul «genetic» provine de la «genetic?», pe

când cuvântul «genic» ?ine de gene. Denumirea «ingineria genetic?» este mai

ampl?, deoarece, conform spuselor academicianului A. A. Baev, cunoscut

cercet?tor în acest domeniu, ea se ocup? de construirea structurilor

genetice func?ional active, adic? de crearea unor programe genetice

artificiale, iar un întreg program genetic nu se mai refer? doar la o

simpl? gen?.

Astfel, îns??i denumirea acestei ?tiin?e reflect? con?inutul cercet?rilor

ei. Precum a marcat academicianul N. P. Dubinin, îmbinarea cuvintelor

«genetic?» ?i «inginerie» arat? c?, în sfâr?it, a început a se realiza

visul savan?ilor, a început timpul când biologul, asemeni f?uritorului de

mijloace tehnice moderne, va putea construi modele biologice, pe care le va

traduce apoi în via??, creând con?tient orice organism viu cu propriet??i

programate anterior.

Ingineria genetic? n-a ap?rut, bineîn?eles, spontan, pe un loc gol.

Na?terea ei a fost determinat? de dezvoltarea impetuoas? a biologiei

moleculare ?i a geneticii, care a început în a doua jum?tate a secolului

nostru. Apari?ia acestei ?tiin?e se datoreaz? realiz?rilor anterioare ale

biologiei ?i geneticii clasice, temeliile c?rora au fost puse în prima

jum?tate a secolului XX.

În cartea noastr? ne-am propus s? relat?m acele evenimente care au condus

treptat, dar consecvent la constituirea acestei noi ?tiin?e. Vom vorbi

despre realiz?rile practice ale ingineriei genetice în fitotehnie,

zootehnie ?i în industria microbiologic?, despre perspectivele pe care le

au protec?ia fondului genetic, genosistematica ?i genetica medical?. Vom

analiza ?i fenomenele controversate, ce ?in de aceste cercet?ri, precum ?i

aspectele lor sociale.

În carte se opereaz? în temei cu adev?ruri general acceptate, dar pe

alocuri ne oprim aten?ia ?i asupra unor aspecte insuficient elaborate, a

c?ror elaborare, îns?, se va realiza în timpul cel mai apropiat. Aceasta se

refer? la astfel de probleme importante, ca reglarea sexului, clonarea

animalelor ?i a plantelor, prelungirea vârstei de tinere?e a omului,

descoperirea hipertimpurie a capacit??ilor deosebite la copii ?. a. Credem

c? par?ial faptul este justificat prin interesul pe care-l nutre?te

tineretul contemporan fa?? de aceste probleme, la a c?ror rezolvare el va

participa, f?r? îndoial?, în mod nemijlocit.

Vom tr?i un sentiment de fireasc? bucurie atunci, când fiecare dintre

cititori va g?si pe parcursul lucr?rii ceva de folos ?i interesant pentru

el.

?i vom fi recunosc?tori pentru orice sugestie, care ni se va face

referitor la carte.

Autorul

I. DIN ISTORIA CONCEP?IILOR DESPRE ERIDITATE

De?i ca ?tiin?? genetica a început a se constitui la r?scrucea secolelor

XIX-XX, fenomenele ereditare au preocupat demult min?ile oamenilor. Din

timpuri str?vechi omul se întreba: de ce copiii seam?n? sau nu cu p?rin?ii?

Care este mecanismul transmiterii materialului ereditar ?i ce structuri o

înf?ptuiesc?

Evolu?ia concep?iilor cu privire la ereditate este ea îns??i extrem de

interesant?, de aceea credem c? pentru început este potrivit s? prezentam

unele dintre aceste idei în succesiunea lor cronologic?.

În Egiptul antic slujitorii cultului explicau toate particularit??ile

proprii eredit??ii ?i variabilit??ii cu ajutorul teoriei metapsihozei

(despre str?mutarea sufletelor de la un organism la altul). Ei afirmau pe

aceast? baz? c? toate tr?s?turile ?i însu?irile fiin?elor vii depind de

calit??ile sufletului care se instaleaz? în fiecare dintre ele în momentul

concep?iei.

?i în Grecia antic? mul?i filozofi au încercat s? explice fenomenul

eredit??ii. Astfel, filozoful materialist Democrit este exponentul, unei

înv???turi, în multe privin?e naiv?, dar consecvent materialist? despre

ereditate, conform c?reia în procesul form?rii produselor sexuale toate

componentele corpului secret? particule minuscule, care se concentreaz? în

s?mân?? (sperm?) ?i împreun? cu aceasta sunt transmise descenden?ilor. Tot

odat?, dup? Democrit, la acest proces de transmitere a tr?s?turilor ?i

însu?irilor care le sunt proprii contribuie în egal? m?sur? tat?l, ?i mama.

Aceast? doctrin? a fost dezvoltat? în continuare de c?tre Hipocrat (460-375

î. e. n.), fiind denumit? pangenez?.

În lucrarea «Despre s?mân?? ?i despre natura copilului» Hipocrat scria

urm?toarele: «S?mân?a - atât cea femeiasc?, cât ?i cea b?rb?teasc?-provine

de la corpul întreg, cea provenit? din p?r?ile slabe este slab?, cea

provenit? din p?r?ile puternice-este viguroas?, ?i, de regul?, în acela?i

mod se repartizeaz? ?i în copil. ?i dac? dintr-o parte a corpului în

s?mân?? se secret? mai multe elemente de la b?rbat decât de la femeie,

copilul seam?n? mai mult cu tat?l; iar dac? dintr-o parte oarecare se

secret? mai multe elemente de la femei, copilul seam?n? mai mult cu mama.

Nici odat?, îns?, nu se poate întâmpla ca f?tul s? semene mamei cu toate

p?r?ile corpului, iar cu tat?l s? nu semene deloc sau invers, ori, în

general, s? nu semene în nici un fel cu amândoi, fiindc? s?mân?a din

corpurile amândurora se transmite f?tului».

Aristotel (384-322 î. e. n.) s-a pronun?at împotriva ipotezelor pe care

se sprijinea pangeneza. El remarca: «Mai întâi de toate, asem?narea nu

poate servi drept dovad? a secret?rii semin?ei din întreg corpul, deoarece

asem?n?toare devine ?i vocea, ?i unghiile, ?i p?rul, ?i chiar mi?c?rile,

iar de la toate acestea nu se secret? nimic»

Aristotel, spre deosebire de Hipocrat, afirma totodat? c? fiecare dintre

p?rin?i joac? un rol cu totul diferit la apari?ia descenden?ei: de la mam?

provine numai o materie moart?, pasiv?, incapabil? de a se dezvolta în mod

independent, în timp ce tat?l furnizeaz? for?a vital?, care însufle?e?te

aceast? materie inactiv? ?i dirijeaz? dezvoltarea organismului. Dup?

Aristotel, for?a vital?, pe care el o denume?te enteslehie, este

imaterial?, indivizibil? ?i reprezint? acel ideal spre care tinde

organismul în procesul dezvolt?rii sale. Din s?mân??, conform opiniei lui,

for?a vital? se revars? prin tot organismul, determinând toate

particularit??ile specifice ale diferitelor ?esuturi ?i organe din el.

La începutul erei noastre Galen (129-199 e. n.), un alt înv??at grec,

afirma, c? ambii p?rin?i particip? în egal? m?sur? la transmiterea

tr?s?turilor ?i însu?irilor ce le sunt lor proprii copiilor. O dovad? a

acestui fapt o constitui asem?narea copiilor cu ambii p?rin?i, asem?nare ce

se observ? în majoritatea cazurilor.

În perioada Evului Mediu cuno?tin?ele despre ereditate nu s-au dezvoltat.

Toate publica?iile cu acest subiect erau interzise de biseric?, deoarece

concep?iile despre mo?tenirea caracterelor ?i evolu?ia organismelor nu

corespundeau cu principiile ?i ideile ei. Abia în secolul al XVII-lea se

fac primele descoperiri importante în domeniul eredit??ii. Este perioada în

care au fost construite primele microscoape, cu ajutorul c?rora a început

studierea celulelor ?i ?esuturilor organismelor. Savan?ii A. Levenhuc, M.

Malpighi ?i G. Laibni? au descoperit ?i au descris spermatozoizii (celulele

sexuale masculine) la câteva specii de animale. Ei au fost primii care au

lansat concep?ia cu privire la faptul c? spermatozoizii con?in în stare

gata preformat?, dar miniatural?, un întreg embrion ?i, din contra, al?i

biologi erau de p?rerea c? embrionul preformat se afl? în ovul (celula

sexual? feminin?). A?a a luat na?tere teoria preformist?, conform c?reia

celulele sexuale, atât cele feminine, cât ?i cele masculine, con?in

viitoarele organisme în stare integr?, în stare preformat?, cu toate

organele ?i ?esuturile în miniatur?, care mai apoi î?i m?resc, pur ?i

simplu, dimensiunile ?i cap?t? aspectul unui individ matur. În acest fel,

preformismul admite numai modific?rile cantitative ale p?r?ilor deja

formate ale organismului ?i le neag? pe cele calitative, ce se produc în

procesul dezvolt?rii individuale, adic?, de fapt, neag? îns??i dezvoltarea.

O prim? lovitur? important? asupra teoriei preformiste a fost dat? de

c?tre S. F. Wolf, care în anul 1759 a formulat teoria epigenezei. Conform

acestei teorii, embrionul nu se afl? în stare format? în ovul sau

spermatozoid, ce rezult? din ovulul fecundat ca urmare a unei serii întregi

de transform?ri calitative succesive, care conduc la formarea ?esuturilor

?i organelor.

Cristalizarea unor noi idei despre ereditate a devenit posibil? odat? cu

dezvoltarea teoriei transformiste, care a deschis calea unei fundament?ri

experimentale a unor fenomene biologice. În lucrarea sa «Filozofia

zoologic?» savantul francez J. B. Lamark a expus principiile de baz? ale

modific?rii organismelor ?i ale mo?tenirii a?a-numitelor caractere

favorabile. Conform acestor principii, organismele sufer? în permanen??

schimb?ri ca urmare a ac?iunii factorilor mediului înconjur?tor Dup? opinia

lui Lamark, influen?a ambian?ei determin? modific?ri adecvate în interiorul

organismelor, adic? în acestea se formeaz? caractere ce corespund întocmai

condi?iilor de via??. Aceste caractere se transmit prin ereditate, sunt

mo?tenite ?i de aceea ele se afl? la baza evolu?iei progresive.

Iat?, de exemplu, cum explic? Lamark lungirea gâtului la giraf?.

Se cunoa?te c? str?mo?ii girafei aveau gâtul scurt. Odat? cu schimbarea

condi?iilor de via??, ei au încetat treptat s? se mai hr?neasc? cu iarb?

(dat fiind faptul c? aceasta era tot mai greu de g?sit) ?i au început s? se

hr?neasc? cu frunze de copac de pe p?r?ile inferioare ale coroanelor, apoi

?i de pe cele superioare. Pentru aceasta animalele î?i întindeau gâtul ?i-l

exersau. Opera?ia fiind repetat? de nenum?rate ori, încetul cu încetul

lungimea gâtului crescu. Ap?ru astfel un nou caracter, care s-a transmis

prin ereditate genera?iilor ulterioare. Exerci?iul impus de condi?iile de

via?? continu? ?i în final apar girafele contemporane, animale care au cel

mai lung gât.

E simplu, nu? În aparen??-da, în realitate, îns?, unei astfel de

explica?ii a eredit??ii îi scap mecanismele propriu-zise ale procesului de

mo?tenire a caracterelor dobândite. S? zicem, c? animalele mature au

dobândit un caracter nou – gâtul lung. Informa?ia cu privire la acest

caracter dobândit (nu mo?tenit) trebuie s? se transmit? într-un mod

oarecare în celulele sexuale, deoarece numai prin acestea ea poate deveni

un bun al urm?toarelor genera?ii ale organismului dat. Care, îns?, e

modalitatea de transmitere a acestei informa?ii? Nici Lamark ?i nici

oricare altul dintre adep?ii teoriei sale n-au oferit explica?ia

mecanismului real al acestei transmiteri.

De men?ionat c? înc? Jorj de Buffon (1707-1788) constata categoric în

operele sale: «Câinii, c?rora li se taie din genera?ie în genera?ie

urechile ?i cozile, transmit aceste defecte urma?ilor lor». ?arl Bone (1720-

1793), negând aceast? afirma?ie, spunea: «Nu este oare destul exemplul

cailor engleze?ti, c?rora li se taie cozile timp de dou? secole ?i care se

nasc cu cozi, pentru a-l combate pe domnul de Buffon ?i a pune la îndoial?

faptul pe care el îl prezint? drept veridic».

Ideea despre mo?tenirea caracterelor dobândite p?rea atât de elocvent?,

încât timp îndelungat ea a fost considerat? inatacabil?. Însu?i cunoscutul

fiziolog I. P. Pavlov a f?cut încercarea de a explica transformarea

reflexelor condi?ionate (dobândite, ne ereditare) ?i necondi?ionate

(înn?scute, mo?tenite) la ?oareci.

Reflexe înn?scute, sunt de exemplu, primul ?ip?t al copilului imediat

dup? na?tere, obi?nuin?a cucului de a-?i depune ou?le în cuiburi str?ine ?.

a. Ele nu se formeaz? în cursul vie?ii, ce se transmit descenden?ilor de la

p?rin?i.

De categoria reflexelor condi?ionate ?ine obi?nuin?a de a lua masa la

anumite ore, fumatul tutunului ?i altele, care nu se transmit prin

ereditate, ce se formeaz? ?i dispar pe parcursul vie?ii individuale.

I. P. Pavlov i-a dat colaboratorului s?u N. P. Studen?ov misiunea s?

studieze posibilitatea transform?rii reflexelor condi?ionate în

necondi?ionate.

Formarea reflexului condi?ionat consta în înv??area ?oarecelui supus

experien?ei s? alerge spre locul de hr?nire la emiterea unui semnal sonor.

Rezultatele experien?ei au ar?tat c? pentru formarea acestui reflex la

prima genera?ie de ?oareci sunt necesare 300 de lec?ii. La genera?ia a doua

- de numai 100 de lec?ii, genera?ia a trei s-a înv??at dup? 30 de lec?ii, a

patra dup? 10, iar a cincia - dup? 5 lec?ii. Pe baza acestor date Pavlov a

f?cut concluzia, c? peste o perioad? de timp o nou? genera?ie de ?oareci,

la auzul semnalului sonor, va alerga spre locul de hr?nire f?r? lec?ii

prealabile.

În leg?tur? cu aceasta un alt savant cu faim? - N. C. Col?ov - i-a f?cut

o vizit? lui I. P. Pavlov special pentru a-l convinge de imposibilitatea

mo?tenirii reflexelor condi?ionate, el fiind de p?rerea, c? «se înv??au nu

?oarecii, ce experimentatorul, care pân? la momentul respectiv nu avea

experien?? de lucru cu ?oarecii». Nu este inutil s? amintim, c? artistul de

circ V. Durov, ne întrecut în arta dres?rii animalelor, s-a mirat mult,

când a auzit despre cele 300 de lec?ii de înv??are a ?oarecilor. El avea

nevoie doar de câteva ore pentru a înv??a ?oarecii s? execute anumite

procedee. Ca urmare, rezultatele experien?elor lui Studen?ov au fost puse

sub semnul îndoielii ?i dup? câteva verific?ri în diferite laboratoare s-a

stabilit definitiv c? ele nu se confirm?. Nu s-au mai confirmat nici în

laboratorul lui I. P. Pavlov.

Pentru el, experimentator iscusit, aceast? întâmplare a fost cât se poate

de ne pl?cut?. La 13 mai 1927 Pavlov scria în ziarul «Pravda» urm?toarele:

«Experien?ele ini?iale asupra transmiterii prin ereditate reflexelor

condi?ionate la ?oarecii albi, folosindu-se o metodic? îmbun?t??it? ?i

aplicându-se un control mai riguros, pân? în prezent nu au dat rezultatele

scontate, de aceea nu am motive s? m? consider adept al acestei

transmiteri».

S? ne imagin?m pentru o clip?, c? mo?tenirea caracterelor dobândite (ne

ereditare) este posibil?. În acest caz în familiile atle?ilor ar trebui s?

se nasc? numai atle?i, la muzicieni - numai muzicieni, iar copiii tuturor

intelectualilor n-ar mai avea nevoie de ?coal? - ar ?ti cu to?ii s? scrie

?i s? citeasc?. Doar toate aceste capacit??i se ob?in în cursul vie?ii.

Mo?tenirea lor ar fi o performan?? remarcabil?.

S? presupunem, c? avem de rezolvat sarcina ob?inerii unui nou soi de

p?pu?oi, care d? roade bogate chiar ?i pe soluri obi?nuite, f?r? a se

introduce îngr???minte. Nimic mai simplu! Am proceda în felul urm?tor: pe

parcursul câtorva genera?ii am trata cu îngr???minte Iotul, pân? vom ob?ine

roada cea mai bogat? posibil?, iar în continuare acest caracter dobândit

(rodnicia înalt?) se va transmite prin ereditate ?i se va manifesta chiar

?i pe solurile care n-au fost introduse îngr???minte. Dar lucr?torii din

agricultur? ?tiu foarte bine c? atunci când în sol se introduc

îngr???mintele necesare, se ob?ine o road? bogat? ?i invers. Acela?i adev?r

este valabil ?i referitor la animale. Buna între?inere duce la indicatorii

dori?i, iar între?inere rea - la indicatorii corespunz?tori.

Faptul ?i-a g?sit o bun? reflectare în aceste versuri ale lui A. Busuioc:

«Eu nu ?tiu zootehnie,

Dar cunosc un adev?r:

Dac? dai la porc hârtie,

Nu vezi carne m?i b?die,

Cum nu vezi pe broasc? p?r»

Este cunoscut c? T. D. Lâsenco a experimentat timp de peste 20 de ani,

pentru a putea ob?ine o ras? de vaci cu lapte gras. ?i totul a fost

zadarnic. De?i vi?eii mai multor genera?ii succesive, au fost între?inu?i

dup? o diet? special? (erau hr?ni?i cu lapte cu un procent ridicat de

gr?sime), acest caracter nu s-a transmis prin ereditate. Dar s? revenim la

tem?.

În anul 1859 marele savant englez Charlz Darwin a dat publicit??ii

lucrarea «Originea speciilor», în care a expus bazele teoriei

evolu?ioniste. În acest context ereditatea a fost acceptat? ca unul din

factorii evolu?iei, de?i ?i pentru Darwin mecanismul eredit??ii, esen?a ei,

au r?mas necunoscute.

În vederea explic?rii eredit??ii Darwin a apelat, la concep?ia respectiv?

a lui Hipocrat, a reînviat-o, aprofundând-o, ?i a expus-o ca pe o «ipotez?

provizorie a pangenezei». Darwin era de p?rerea c? toate celulele

organismelor pluricelulare secret? particule foarte mici (corpusculi) pe

care le-a numit gemule. Deplasându-se cu u?urin??, aceste gemule se

concentreaz? în locurile unde are loc formarea produselor sexuale. În

procesul dezvolt?rii noului organism gemulele diferitelor celule,

formatoare de produse sexuale, condi?ioneaz? dezvoltarea unor celule

similare celor care le-au generat pe ele.

Tot odat?, Darwin considera, c? celulele modificate produc gemule

modificate, care genereaz? ulterior celule de asemenea modificate,

presupunând c? aceast? particularitate a gemulelor reprezint? baza

materiala a mo?tenirii modific?rilor care au loc în procesul dezvolt?rii

individuale.

În acest fel, Darwin accepta ideea materialit??ii ?i segment?rii

(caracterul discret) al eredit??ii ?i considera c? unit??ile materiale ale

eredit??ii - gemulele se deplaseaz? liber prin tot corpul ?i într-o anumit?

m?sur? se pot transmite independent una de alta.

În prezent teza lui Darwin referitoare la materialitatea ?i caracterul

discret al eredit??ii a c?p?tat o recunoa?tere unanim?, de?i teoria despre

migrarea gemulelor prezint? doar un interes istoric.

În 1892 zoologul german August Waisman a emis în calitate de antitez? a

«ipotezei provizorii a pangenezei» a?a-numita teorie a plasmei germinative

(idioplasma). Waisman considera c? corpul organismelor pluricelulare este

compus din dou? componente diferite sub raport calitativ - soma

(totalitatea celulelor somatice sau corporale, excep?ie f?când cele

sexuale) ?i plasma germinativ?, care condi?ioneaz? ansamblul de însu?iri

ereditare ale organismelor ?i care în cantitate deplin? se con?ine doar în

celulele sexuale.

Conform teoriei lui Waisman, plasma germinativ? este deosebit de

constant?, fapt care-i asigur? p?strarea în stare neschimbat? în decursul

multor mii de genera?ii. Waisman a numit particulele materiale heterogene,

din care este alc?tuit? plasma germinativ?, determinan?i. Determinan?ii au

facultatea de a se multiplica ?i de a forma particule de acela?i fel cu ei.

Plasma germinativ? ?i determinan?ii se afl? în nucleul ovulului fecundat

(zigotului). Concomitent cu prima diviziune are loc o împ?r?ire inegal? a

determinan?ilor în celulele-fiice. Nucleele unor celule î?i men?in întreaga

plasm? germinativ? f?r? modific?ri, în cadrul nucleelor altor celule ea se

repartizeaz? în a?a fel, încât, spre sfâr?itul procesului de divizare a

ovulului, în nucleele acestor celule r?mâne un num?r ne însemnat de

determinan?i. Datorit? repartiz?rii inegale a plasmei germinative, în

embrionul în dezvoltare se formeaz? dou? tipuri de celule: pe de o parte,

celulele c?ii germinative, din care se formeaz? celule sexuale ?i care

con?in întreaga garnitur? de determinan?i, iar pe de alta - celulele

somatice, ale c?ror nucleu con?ine un num?r variabil de determinan?i, de

aceea ele pun începutul diferitelor ?esuturi din organism.

Conform acestei teorii, plasma germinativ? este un tot ?i se transmite

integral de la o genera?ie la alta. Mai târziu, îns?, s-a constatat c?

informa?ia ereditar? este localizat? nu numai în celulele sexuale, dar ?i

în cele somatice. Astfel, se cunosc cazuri de dezvoltare a plantelor numai

din celule somatice (ne sexuale).

În prezent împ?r?irea organismului în dou? p?r?i - som? ?i plasm?

germinativ? - propus? de Waisman, care considera c? ele ar fi diferite prin

ereditate, a fost categoric respins? de genetic?. În acest fel, ideile

despre ereditate, începând cu cele mai vechi timpuri ?i pân? în secolul

XIX, s-au dovedit a fi în bun? parte naive ?i bazate pe intui?ie.

Dezvoltarea în continuare a teoriei despre ereditate putea fi fructuoas?

doar bazându-se pe numeroasele experien?e privind încruci?area între ele a

diferitelor specii de plante ?i animale.

II. LEGILE EREDIT??II

2.1 Descoperirea celulei

Analizând opiniile marilor savan?i a dou? epoci îndep?rtate, a

antichit??ii ?i a Rena?terii, în?elegem c? concep?iile lor asupra esen?ei

eredit??ii con?in acelea?i no?iuni intuitive. Ei încercau s? în?eleag? ?i

s? descrie fenomenele pe care le observau, dar pe care nu le puteau dovedi

în mod experimental. Pentru ca aceste fenomene s? fie dovedite în mod

experimental, a fost nevoie de mult timp, pe parcursul c?ruia savan?ii au

acumulat cuno?tin?e noi, p?trunzând treptat în microuniversul proceselor ?i

fenomenelor biologice.

Cu peste trei secole în urm? olandezul Antoni van Levenhuc (1632-1723) în

timpul liber a înv??at s? ?lefuiasc? sticla ?i a ob?inut în acest sens mari

succese. El a izbutit s? observe, privind prin aceste sticle, ni?te obiecte

foarte mici, care erau m?rite de 200 ?i chiar de mai multe ori. Aparatul

s?u Levenhuc l-a numit microscop. În compara?ie cu realiz?rile tehnice

moderne microscopul lui Levenhuc era destul de primitiv, dar la sfâr?itul

secolului XVII el a reu?it s? observe cu ajutorul lui lucruri pe care nu le

v?zuse pân? la el nici un om din lume. Cu ajutorul microscopului s?u el a

descoperit, c? o pic?tur? de ap? con?ine o cantitate enorm? de animale

neobi?nuite, foarte mici, de diferite forme. El a numit aceste fiin?e

bizare «animalcula», ceea ce înseamn? în traducere din limba latin?

«animal».

Astfel, un naturalist amator necunoscut a descoperit o lume necunoscut?

pân? la el. Savan?ii englezi au acordat aten?ie scrisorilor ?i desenelor

microuniversului v?zut de Levenhuc, pe care acesta le-a trimis Societ??ii

regale din Londra, lucru foarte important pentru ?tiin??. În anul 1680 el a

fost alese membru-corespondent al acestei societ??i.

Robert Huc (1635-1703), naturalist englez, contemporan lui A. Levenhuc,

f?cea ?i el parte din num?rul celor înseta?i de cuno?tin?e. Odat? i-a atras

aten?ia un dop de sticl?. El a t?iat o sec?iune foarte sub?ire din dop ?i a

cercetat-o la microscop, r?mânând uluit de descoperirea f?cut?: pe

sec?iunea dopului a observat o structur? ce se asem?na mult cu fagurii de

miere. Huc a numit elementele observate ale sec?iunii sub?iri a dopului

«celula» - celul?.

Mai târziu, savan?ii s-au convins cu ajutorul unor microscoape mai

perfecte c? nu numai lemnul stejarului, dar c? ?i celelalte plante sunt

compuse din diferite celule. Cercet?torii au observat în multe celule câte

o «insuli??». În anul 1831 botanistul englez Robert Brown (1773-1858) a

numit aceast? «insuli??» «nucleus», adic? «nucleu» în traducere din latin?.

Savantul german Matias ?chleiden (1804-1881), aflând despre descoperirea

nucleielor în celulele vegetale, f?cut? de R. Brown, a emis teoria despre

originea ?esuturilor celulare. Aceast? teorie a produs o deosebit? impresie

asupra lui Teodor Schwan, tân?r biolog, contemporan lui. Studiind embrionii

?i ?esuturile animalelor, Schwan a descoperit în ele ni?te forma?iuni care

aminteau celulele vegetale. El a comunicat acest lucru compatriotului s?u

?cleiden. Discutând problema structurii celulare a ?esuturilor animale, ,

Schwan ?i ?chleiden se convingeau de adev?rul presupunerilor lor: în celule

sunt concentrate temeliile vie?ii. Aceast? tez? cunoscut? sub denumirea de

teorie celular? Schleiden-Schwan o con?in majoritatea manualelor de

biologie.

Vom vedea în continuare, îns?, c? lucrurile nu-s chiar a?a. Structura

?esuturilor organismelor vii a fost studiat? ?i de al?i savan?i, care au

contribuit la formarea teoriei celulare. Unul dintre ace?tia a fost

naturalistul ceh Ian Purchine (1787-1869). În anul 1837 Purchine a

prezentat la congresul naturali?tilor ?i medicilor germani un raport, în

care a enun?at teoria (argumentele în sus?inerea ei, el le-a prezentat

înc? în anul 1825), conform c?reia toate ^ celulele animale ?i vegetale au

nuclee. Astfel cu doi ani : pân? la apari?ia operei fundamentale a lui

Schwan «Cercet?ri microscopice» (1839), în care se descria structura

celular? a ?esuturilor plantelor ?i animalelor, Purchine a expus aceia?i

idee.

Pe baza cercet?rilor efectuate mai târziu s-a aflat c? nucleul este cea

mai important? parte component? a celulei, centrul ei de comand?. În nucleu

sunt concentrate toate dispozi?iile, aici se iau, de fapt, toate deciziile

ce ?in de activitatea vital? a celulei. Este important ?i faptul c?

celulele se deosebesc foarte pu?in între ele, iar sistemele lor de

reproduc?ie ?i de conducere s-au dovedit a fi absolut identice.

Toate aceste realiz?ri au fost cu adev?rat epocale, deoarece ele nu au

descoperit numai un microunivers necunoscut ochiului ne înarmat, ce au

determinat ?i direc?ia unor noi cercet?ri ?tiin?ifice, care ne-au apropiat

de tainele eredit??ii.

2.2 Experien?ele lui Gr. Mendel ?i formularea legilor eredit??ii

Primele lucr?ri importante de hibridizare a plantelor au fost efectuate

în a doua jum?tate a secolu-lui XVIII de I. G. K(lreuter, membru al

Academiei din Sanct-Peterburg. K(lreuter a demonstrat definitiv existen?a

la plante a caracterelor de sex, fecunda?ia, precum ?i posibilitatea

ob?inerii hibrizilor interspecifici. Tot K(lreuter a descoperit fenomenul

numit heterozis, care se produce la încruci?area unor soiuri diferite:

hibrizii din prima genera?ie sunt mai productivi ca formele parentale.

Cultivatorii de plante ?i selec?ionatorii au dat aprecierea cuvenit?

acestor descoperiri remarcabile, aplicându-le pe larg în practica lor. O

aten?ie însemnat? au acordat metodelor de hibridizare T. Nait, mul?i ani

pre?edinte al societ??ii pomicultorilor din Londra, M. Sageret, naturalist

?i agronom-savant, membru al societ??ii agricole pariziene ?i al?i savan?i

din Europa. Îns? eroarea de baz?, în care au c?zut, consta în faptul c? ei

studiau transmiterea prin ereditate a unui grup întreg de caractere formate

prin hibridizare ?i ignorau eviden?a cantitativ? a fiec?rui caracter în

parte la descenden?ii dintr-un ?ir consecutiv de genera?ii. Anume din

aceast? cauz? ei n-au reu?it s? formuleze legile eredit??ii ?i s? explice

mecanismul acestui fenomen biologic.

Onoarea acestor descoperiri apar?ine lui Iohan Gregor Mendel, str?lucit

cercet?tor ceh.

Fiu de ??ran, I. Mendel n-a putut s?-?i termine studiile universitare ?i

din cauza greut??ilor de ordin material a fost nevoit s? se c?lug?reasc?

(c?p?tând cu acest prilej un nume nou – Gregor). Concomitent cu predarea

fizici, matematici, ?tiin?elor naturii la ?coala real?, el efectua

experien?e privind încruci?area unor soiuri diferite de maz?re (comanda la

diferite firme, produc?toare de semin?e, 34 de soiuri de maz?re). Timp de

doi ani Mendel a examinat soiurile ob?inute sub aspectul purit??ii ?i,

numai dup? ce s-a convins c? fiecare soi d? na?tere unei descenden?e

absolut uniforme, a început s? efectueze experien?e pentru cercetarea unor

caractere clar exprimate. Mendel ?i-a ales maz?rea pentru experien?e,

deoarece la aceast? plant? nu are loc polenizarea încruci?at?: florile de

maz?re sunt bisexuate, adic? dispun ?i de sta-mine, ?i de pistil, al c?rui

stigmat se acoper? de polen înc? înainte de înflorire. În acest fel se

produce autopolenizarea plantelor. Pentru ob?inerea hibrizilor de la

diferite soiuri, îns?, este necesar? polenizarea artificial?. În acest scop

Mendel alegea momentul când butonul era gata de fecundare, îl deschidea,

înl?tura una dup? alta toate staminele ?i pres?ra pe stigmatul pistilului

polen de pe alte plante. Mendel aplica aceast? opera?ie la mii de flori.

Erau supuse încruci??rii artificiale plante prezentând caractere diferite:

cu semin?e galbene ?i verzi, netede ?i rugoase, cu flori ro?ii ?i albe. ?i

în toate experien?ele se ob?ineau rezultate identice - un caracter era de

fiecare dat? mai exprimat decât cel?lalt (domina). De exemplu, culoarea

galben? a semin?elor domina asupra culorii lor verzi, culoarea ro?ie a

florii – asupra celei albe, suprafa?a neted? a semin?elor – asupra celei

rugoase. Astfel, ca urmare a încruci??rii plantelor cu semin?e galbene ?i

verzi, întreaga descenden?? avea semin?ele galbene. Se isc? întrebarea:

unde a disp?rut culoarea verde? Dar Mendel nu se gr?bea s? trag? concluzii.

Prim?vara urm?toare el introduce semin?ele în sol ?i nu mai intervine;

plantele ce urmau s? creasc? au fost l?sate s? se autopolenizeze. Spre

sfâr?itul verii strânge roada ?i o supune analizelor. El a observat ceva

interesant. ?i anume: dac? la prima genera?ie toate semin?ele erau la fel

?i mo?teneau doar caracterul dominant (culoarea galben?), la cele din

genera?ia a doua, pe lâng? caracterul dominant, ap?ru un altul (culoarea

verde), pe care l-a numit caracter recesiv. Faptul l-a condus pe Mendel la

concluzia c? culoarea verde a semin?elor primei genera?ii nu disp?ruse cu

totul, ce într-o form? atenuat?, ascuns?, s-a p?strat. ?i aceea ce era

deosebit de interesant, între caracterul dominant ?i cel recesiv se

constata o corela?ie cât se poate de riguroas?. Astfel, dintr-un num?r de

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16


© 2010 Ñîáðàíèå ðåôåðàòîâ