Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
ob?inut? o form? hibrid? de berbeci bine adapta?i la condi?iile de step?  ?i 
ale p??unilor alpine de înalt? altitudine. 
   ?inem numaidecât s? pomenim ?i de încruci?area vitelor  cornute  mari  cu 
zebu. Zebu este un animal ne preten?ios  ?i  foarte  rezistent;  el  suport? 
bine ?i c?ldura, ?i frigul, este rezistent la  numeroase  boli  infec?ioase, 
hematoparazitare ?i de alt? natur?. Laptele de zebu are un  procent  ridicat 
de gr?simi, proteine ?i  microelemente.  El  digereaz?  mai  eficient  decât 
animalele domestice hrana. De aceea  folosirea  calit??ilor  sale  utile  în 
selec?ie este deosebit de important?. 
   În SUA prin încruci?area dintre zebu ?i vite de carne au fost create  noi 
rase productive. Între acestea se num?r? ?i cunoscuta  ras?  Santa-Hertruda. 
În cadrul Institutului de  cercet?ri  ?tiin?ifice  «Ascaniea-Nova»  au  fost 
încruci?ate vaci de ras? Ro?ie de Step? cu zebu arab, în Azerbaijean  ?i  în 
republicile din Asia Mijlocie au fost încruci?ate animale de rase locale. 
   De la cei mai buni hibrizi s-au ob?inut câte 6 mii kg  de  lapte,  cu  un 
procent de gr?sime. dep??ind 4%. Hibrizii î?i întrec p?rin?ii ?i  dup?  alte 
calit??i folositoare: animalele sunt mari, grase,  greutatea  medie  a  unei 
vaci fiind egal? cu 550 kg. Carnea  este  gustoas?,  prezentând  un  caloraj 
ridicat. 
   La crearea raselor noi de animale se ?ine  de  asemenea  cont  ?i  de  un 
astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutre?uri  pe  unitatea  de 
produc?ie. Se ?tie, c? pentru hr?nirea animalelor se cheltuiesc de patru  ?i 
jum?tate ori mai multe proteine decât cantitatea pe care ele o redau  omului 
sub form? de carne, lapte, ou? ?i alte produse bogate în  protein?.  Care  e 
solu?ia? Se  fac  încerc?ri  de  rezolvare  a  problemei,  crescându-se  noi 
produse proteice  pentru  animale  -  începând  cu  drojdiile  ce  cresc  pe 
parafinele petroliere pân? la de?eurile din industria alimentar?. 
   Dar exist? ?i o alt? cale: crearea unor noi animale, care se mul??mesc cu 
o hran? modest?, dar pe care o folosesc cu un mai mare randament.  Anume  pe 
aceast?  cale s-a ob?inut un succes important. Este vorba  de  crearea  unui 
tip  nou  de  animale  -  hibridul  triplu  -  prin  încruci?area  bizonului 
american, cu vite de rasa «?arole» (este r?spândit? în  Fran?a)  ?i  animale 
de rasa Herford. 
   Bizonul se afl? demult în centrul aten?iei cresc?torilor  de  vite:  este 
fertil, ne preten?ios, cre?te repede. Dar bizonul nu este un animal  pa?nic. 
Este un animal primejdios cape  poate  pune  în  orice  moment  coarnele  în 
aplicare. Încerc?rile de a se încruci?a bizoni cu rase de vaci pa?nice  timp 
îndelungat s-au soldat cu e?ecuri, urma?ii se  dovedeau  a  fi  sterili.  ?i 
iat?  c?,  în  sfâr?it,  în  California  a   fost   ob?inut   acest   hibrid 
«interna?ional» care d? o descenden?? fertil? ?i nu  mo?tene?te  apuc?turile 
n?r?va?e ale unuia dintre p?rin?i. 
   Carnea noii rase de vite con?ine multe proteine ?i un procent  sc?zut  de 
gr?sime: pre?ul de cost al ei este cu 25-40% mai ieftin decât al  c?rnii  de 
vac?. La  nou?  luni  semibizonul-semitaurul  cânt?re?te  jum?tate  de  ton? 
(taurul obi?nuit atinge aceast?  greutate la un an ?i jum?tate). ?i  consum? 
în special ierburi. 
   9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute 
   Metodele genetice sunt folosite pe larg ?i în  vederea  recre?rii  multor 
specii de animale disp?rute. Activitatea economic? a omului se  reflect?  în 
modul cel mai  tragic  asupra  animalelor  s?lbatice.  Se  presupune  c?  în 
apropia?ii o sut? de ani de pe planeta noastr? va disp?rea  în  medie  anual 
câte o specie de fiin?e vii. 
   Desigur, cel mai chibzuit ar fi  protec?ia  animalelor  în  locurile  lor 
obi?nuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna reu?e?te. Este necesar  s? 
se  depun?  eforturi  ca  speciile  rare  de  animale  s?  se  acomodeze  în 
rezerva?iile naturale ?i în gr?dinile zoologice, unde asupra  lor  se  poate 
institui un control riguros. În acest fel animalele rare vor  exista,  chiar 
dac? vor disp?rea din natur?. Din rezerva?ii ?i gr?dini zoologice  animalele 
vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural. Exemplul cel  mai  memorabil 
în acest sens îl constituie regenerarea zimbrului. 
   În 1927 în toat? lumea se num?rau doar 48 de zimbri europeni ?i 1  mascul 
caucazian. ?i to?i tr?iau în condi?ii de priva?iune:  în  gr?dini  zoologice 
?i în parcurile din Europa apusean?. Societatea interna?ional?  de  p?strare 
a zimbrilor ?i-a asumat grija de înmul?irea ?i  încruci?area  lor.  Masculul 
caucazian,  aflat,  la  Hamburg,  a  fost  încruci?at  cu  un   zimbru   din 
Belovejscaia  Pu?cia.  Pe  calea   retroâncruci??rilor   ?i   încruci??rilor 
reciproce de la aceea?i hibrizi s-a reu?it ob?inerea unor animale de  specia 
ini?ial?; ele  au  fost  puse  în  libertate  în  Caucaz  într-o  rezerva?ie 
natural? organizat? special în acest  scop  ?i  în  prezent  cireada  num?r? 
peste 1100 de zimbri. La fel  s-a  procedat  ?i  cu  zimbrii  europeni.  Dar 
pentru a li se spori fertilitatea ?i  viabilitatea  ei  au  fost  mai  întâi 
încruci?a?i cu bizoni americani ?i cu animalele domestice. 
   Metodele retroâncruci??rii au condus în scurt timp  la  efectul  scontat- 
deja în a patra genera?ie s-au ob?inut zimbri aproape pur-sânge. 
   Tot gr?dinilor zoologice le dator?m ?i p?strarea unui  astfel  de  animal 
rar  cum  este  calul  lui  Prjevalschii.  Istoria  nou?   a   calului   lui 
Prjevalschii a început de la  trei  perechi  p?strate  în  diferite  gr?dini 
zoologice. De rena?terea  fo?tilor  tr?itori  ai  pustiurilor  centrale  s-a 
apucat gr?dina zoologic? din Praga. În prezent în  gr?dinile  zoologice  din 
lume se num?r? câteva sute de asemenea cai. 
   Geneticiienii ?i zoologii nu numai au p?strat  ?i  au  f?cut  s?  creasc? 
num?rul unor specii de animale aflate pe cale de dispari?ie.  Ei  au  reu?it 
de asemenea s? restaureze unele  specii  disp?rute  demult.  Câteva  veacuri 
trecuser? de la dispari?ia de pe p?mânt a tarpanilor ?i  bourilor.  Savan?ii 
i-au f?cut, îns?, s? reînvie. Experien?ele respective  au  fost  pe  cât  de 
grele, pe atât de instructive. 
   Caii s?lbatici, numi?i tarpani, erau r?spândi?i în p?durile ?i în stepele 
europene. Ultima dat? tarpanii au fost v?zu?i la începutul veacului  trecut. 
?i doar un metis de tarpan cu cai domestici  i-au  p?strat  pân?  în  zilele 
noastre însu?irile ?i  caracterele.  Anume  pe  calea  încruci??rii  acestor 
hibrizi ?i s-a putut ob?ine cai identici din punct de vedere  morfologic  cu 
tarpanii.  Primii  s-au  apucat  de  acest  lucru  speciali?ti  polonezi  la 
începutul veacului nostru; paralel la gr?dinile  zoologice  din  Miunhen  ?i 
Berlin  f?ceau  experien?e  în  acest  sens  fra?ii  Hec.  Probând  diferite 
variante de încruci?are ?i f?când  o  riguroas?  selec?ie  artificial?  de-a 
lungul unui ?ir de genera?ii, ei au c?utat s? ob?in? tarpani asem?n?tori  cu 
str?mo?ii lor s?lbatici. ?i succesul a venit. 
   Ultimul bour a c?zut în anul 1627. Dar sângele acestui str?mo? al vacilor 
s-a p?strat în arterele urma?ilor s?i domestici. Cele  mai  multe  caractere 
ale bourului s-au p?strat la vacile ungare ?i ucrainene de step?, precum  ?i 
la vacile  engleze  de  parc.  Unul  din  fra?ii  Hec,  directorul  gr?dinii 
zoologice din Berlin, s-a apucat s? restaureze  bourul  cu  acelea?i  metode 
ale încruci??rii reciproce. În prezent a  fost  creat?  o  copie  destul  de 
exact? a acestor animale, disp?rute acum trei secole ?i jum?tate. 
   9.2.3 Banca de gene 
   În scopul p?str?rii speciilor de animale pe  cale  de  dispari?ie  ?i  al 
îmbun?t??irii rasei de animale domestice, la ora actual? se  depun  eforturi 
în vederea elabor?rii unor metode de  conservare  a  genelor  lor,  adic?  a 
cre?rii unor depozite (b?nci) speciale de p?strare  a  genelor  de  animale. 
În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din  Pu?chino 
s-a desf??urat o conferin?? consacrat? în  exclusivitate  acestei  probleme. 
Ini?iativa  organiz?rii  conferin?ei  îi  apar?inea   profesorului   B.   N. 
Veprin?ev. Lui i-a venit ideea s? colecteze ?i  s?  conserve  sortimente  de 
gene de animale pentru ca în viitor,  dac?  va  fi  necesar  ?i  vor  exista 
posibilit??i tehnice, s? se recreeze din  ele  speciile  disp?rute.  Aceast? 
idee a trezit ?i interesul tuturor participan?ilor la Asambleia  general?  a 
Asocia?iei Interna?ionale de Ocrotire a Naturii (AION), care s-a  desf??urat 
în octombrie 1978 în ora?ul A?habad. 
   Se ?tie c? fauna mondial? a pierdut o astfel de specie unic? de  mamifere 
marine ca vaca-de-mare, nimicit? în mod barbar cu 200  de  ani  în  urm?  în 
apele de coast? ale insulelor Comandore. În zilele noastre s-a ajuns  s?  se 
în?eleag? cât se poate  de  bine  ce  fond  genetic  s-a  pierdut  odat?  cu 
dispari?ia acestor animale:  dac?  vaca-de-mare  s-ar  fi  p?strat  pân?  în 
prezent,  problema  dobândirii  proteinelor  de  origine  animal?  s-ar   fi 
rezolvat destul de simplu ?i de eficient: prin cre?terea acestor animale  pe 
întinsele «p??uni» sub-acvatice. 
   Pentru ce este nevoie de o banc? a  genelor?  Întreaga  bog??ie  a  lumii 
animale de pe p?mânt este condi?ionat?  de  varietatea  genelor,  care  s-au 
format în cursul evolu?iei de milioane de ani.  Dar  aceast?   bog??ie  este 
amenin?at? de o primejdie real?. 
   În primul rând, scade în mod catastrofal num?rul  general  de  specii  de 
plante ?i  animale.  În  al  doilea  rând,  scade  num?rul  indivizilor  din 
interiorul  multor  specii,  iar  aceasta  implic?  o  sc?dere  a  volumului 
fondului genetic al speciei. 
   Desigur, c? pentru multe animale pe cale de dispari?ie ultimul refugiu îl 
pot constitui gr?dinile zoologice,  dar  pentru  a  se  evita  încruci??rile 
dintre indivizi cu un grad apropiat de rudenie, fapt  care  duce  inevitabil 
la degenerare, gr?dinile zoologice ar urma s? între?in? cel pu?in  câte  50- 
100 de indivizi de fiecare specie. Dar, dup? cum arat? calculele,  chiar  ?i 
în cazul unui astfel de num?r  minim  de  indivizi  necesari  se  va  pierde 
aproape jum?tate din genele de fiecare specie. De altfel, anume o astfel  de 
situa?ie s-a creat în zootehnie. Tendin?ele  moderne  constau  în  folosirea 
unui num?r redus de rase înalt productive;  în  timp  zeci  de  rase  locale 
dispar ireversibil. În realitate, îns?, toate speciile de animale ?i  plante 
au valoare economic? poten?ial?. Bun?oar?, animalele  s?lbatice,  constituie 
o surs? absolut necesar? de creare în zootehnie a unor  noi  rase  pe  calea 
domesticirii ?i încruci??rii cu rase locale. 
   În acest fel îns??i logica vie?ii  indic?  asupra  necesit??ii  de  a  se 
depune eforturi pentru p?strarea unui num?r  maxim  posibil  de  genotipuri. 
Dar  pentru  aceasta  este  necesar?  crearea  unui  depozit,  unde  vor  fi 
concentrate asortimente variate  de  gene  ?i  de  unde  ele  vor  putea  fi 
primite, în caz de necesitate, pentru munc? experimental? sau  de  selec?ie. 
Conform  opiniei lui B. N. Veprin?ev ?i N. N. Rott,  asortimentele  de  gene 
pot fi p?strate «închise» în celule sau chiar în embrioni. A fost  elaborat? 
o metodic? de congelare a celulelor, care permite ca  dup?  decongelare  ele 
s?-?i p?streze vitalitatea. În ce const?  aceast?  metodic??  În  mediul  în 
care se afl? celulele se adaug? crioprotectori - substan?e  care  protejeaz? 
celulele de ac?iunea nimicitoare a frigului, iar apoi celulele  sunt  r?cite 
treptat pân? la temperatura de –79°CE sau pân? -196°CE.  Celulele  congelate 
se pot p?stra timp îndelungat: pân? la  câteva  zeci  de  ani.  În  practica 
cre?terii vitelor în prezent se aplic?  pe  larg  metoda  p?str?rii  spermei 
congelate în azot lichid (la t° de -196°CE), urmând ca apoi, dup? ce  va  fi 
decongelat?, s? fie folosit?  pentru  fecunda?ia  artificial?  a  femelelor. 
Metoda  ofer?  posibilitatea  sporirii  de  multe  ori   a   productivit??ii 
reproduc?torilor  care  prezint?  caractere  de  mare   valoare   economic?. 
Bun?oar?, de la un taur se pot ob?ine nu 50-100 de vi?ei anual ca  în  cazul 
fecunda?iei naturale, ci pân? la 10 mii. Sperma congelat? se  p?streaz?  ani 
întregi ?i poate fi folosit? ?i atunci când reproduc?torul e mort; ea  poate 
fi de asemenea u?or transportat? într-acolo unde este  necesar?  ameliorarea 
cirezii.  Aceast?   metod?  poate  fi  folosit?  pentru  înmul?irea  vitelor 
cornute mari, a cailor, porcilor, oilor, caprelor, g?inilor, pe?tilor  ?i  a 
altor animale. Ea este folosit? ?i pentru  cre?terea  animalelor  s?lbatice, 
între?inute în gr?dini zoologice. Se fac  experien?e  pe  80  de  specii  de 
astfel de animale. 
   În ultimii ani a fost propus înc? un mod  de  p?strare  a  genelor.  Este 
vorba de congelarea timpurie a embrionilor  de  mamifere.  Dup?  decongelare 
ace?ti  embrioni  se  implanteaz?  în  uterul  femelei-recipient,  unde  î?i 
continu? dezvoltarea. Metoda se aplic? în prezent la iepuri,  oi,  capre  ?i 
la vite cornute mari. 
   Congelarea embrionilor  ofer?  posibilitatea  p?str?rii  ?i  transmiterii 
caracterelor economic valoroase nu numai a masculilor, dar ?i  a  femelelor. 
Vacile recordiste (de exemplu, Volga,  despre  care  am  mai  pomenit)  este 
ra?ional s? fie folosite nu numai în calitate de produc?toare de  lapte,  ci 
?i de ovule. În prezent în URSS ?i în alte ??ri  au  fost  ob?inute  succese 
importante în direc?ia  determin?rii  la  oi  ?i  vaci  a  poliovula?iei,  a 
extragerii din uter ?i a conserv?rii ovulelor,  apoi  implantarea  lor  unor 
femele-recipien?i obi?nuite. 
   Cu  ajutorul  unor  trat?ri  hormonale  de  la  o  singur?  femel?  înalt 
productiv? se poate ob?ine pân? la 60 de embrioni anual in loc  de  1-2.  Ei 
pot fi apoi implanta?i unor femele de rase inferioare,  ob?inându-se  astfel 
de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale  se  poate  realiza  o 
ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o  gospod?rie,  raion  sau  chiar 
?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spândite sub  forma 
embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? în Australia,  unde  importul 
de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale. 
   O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic  al  unor  organisme  cu 
indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea  unor 
copii exacte de  animale  în  via??  sau  care  au  disp?rut  demult,  dac?, 
bineîn?eles, celulele lor, într-un fel sau altul, s-au p?strat. În  biologie 
grupul de celule formate de la una singur? se  nume?te  clon?.  Din  aceast? 
cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic  dintr-o  singur?  celul? 
se nume?te clonare. 
   În principiu, nu exist? nici o piedic? în vederea clon?rii în acest mod a 
oric?ror specii de animale. 
   Câ?iva ani în urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc 
care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin  de  broasc?  o 
celul? somatic? (diploid?), a extras din ea  nucleul  ?i  l-a  implantat  în 
ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din  ovul  fusese  nimicit  prin 
iradiere cu raze ultraviolete În acest fel întreaga garnitur? de  gene  noul 
organism o ob?inea de la unul  din  p?rin?i.  Mormolocul  era,  bineîn?eles, 
copia genetic? absolut? a broa?tei  de  la  care  s-a  «împrumutat»  nucleul 
celular. Într-un alt centru ?tiin?ific din Anglia  (Oxford)  D.  Bromholl  a 
reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul?  somatic?  în  ovulul  de 
epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit  celule  care  au  crescut 
mul?i ani la rând în cultur? de ?esut  în  afara  organismului  (in  vitro). 
Anume cu asemenea celule a  fecundat  ovulul,  nucleul  c?ruia  era  nimicit 
ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete. 
   Ovulul fecundat a fost implantat în uterul iepuroaicei,  care  îndeplinea 
rolul de incubator viu. În consecin??, s-a dezvoltat un  embrion  ale  c?rui 
gene con?ineau numai  gene  ale  iepurelui  (mort  demult)  celulele  c?ruia 
fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reînviere! 
   Conform opiniei unor  exper?i,  în  anii  apropia?i  va  fi  elaborat?  o 
metodic? general accesibil? ?i ieftin?  de  înmul?ire  «prin  plombagin?»  a 
vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va  avea 
ca obiectiv  ob?inerea  de  celule  extrase  din  ?esuturile  unor  indivizi 
animali remarcabili, stimularea femelelor în producerea unui num?r  mare  de 
ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule  somatice 
(atât de la masculi, cât ?i de la femele-recordiste) a  acestor  ovule  (ale 
c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i  implantarea  ovulelor 
la mame adoptive. 
   9.3 Genetica ?i pedagogia 
   9.3.1 Genotipul ?i mediul social 
   Probabil, c? nu o dat? ne-am întrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut 
compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul începe s?  compun? 
versuri înc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac?  chiar  ?i 
dup? ce însu?e?te toate tainele  compunerii  versurilor?  Acela?i  lucru  se 
poate  spune  ?i  despre  cele  mai  înalte  performan?e  sportive:  oricâte 
eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu  fiecare  poate  s? 
devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la  drumul  drept 
?i deveni delincvent, iar altul r?mâne neclintit chiar în  împrejur?ri  care 
îl pun la încerc?ri dintre cele mai grele? 
   Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt  diferi?i. 
Fiecare î?i are genotipul s?u pe baza  c?ruia,  în  rela?ie  cu  mediul,  se 
formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele  psihice.  În  afar?  de 
aceasta, asupra  form?rii  psihicului  o  mare  înrâurire  o  are  educa?ia, 
începând din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om. 
   Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mântat  urm?toarea  întrebare: 
în ce mod conlucreaz? în lupta pentru  viitorul  om  ereditatea,  mediul  ?i 
educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori îi apar?ine  rolul 
hot?râtor în formarea personalit??ii? 
   Unii  considerau  c?  formarea  esen?ei  sociale  a  omului,  dezvoltarea 
personalit??ii depinde în totalitate de ereditate. Va fi omul bun  sau  r?u, 
curajos sau fricos, harnic sau un lene?  toate  acestea,  dup?  opinia  lor, 
sunt programate dinainte în ereditate. 
   Nu este greu s? ne d?m sama c?  acest  punct  de  vedere  este  nu  numai 
nefundamentat, dar ?i într-o anumit? m?sur? d?un?tor,  deoarece  nu  rareori 
el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc  s?  se  preocupe 
de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie  le  pun  în  sama  «eredit??ii 
proaste», împotriva c?reia educa?ia  ar  fi,  chipurile,  neputincioas?.  Ea 
este d?un?toare ?i în alt? privin??. S?  ne  imagin?m  urm?toarea  situa?ie. 
F?când  totalurile  anului  ?colar  înv???torul  d?  scurte   caracteristici 
fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent,  sârguincios. 
Succesele lui au depins în mare m?sur? de h?rnicia ?i sârguin?a  cu  care  a 
muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va  c?uta  pe  viitor  s?  se 
manifeste ?i mai în deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat?  c?  Ciobanu  a 
reu?it totul f?r? mult efort. Este un  talent  înn?scut».  La  ce  se  poate 
gândi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul îi merge u?or  ?i 
în toate izbute?te. Dar în caracteristic? nu s-a pomenit  despre  atitudinea 
sa fa?? de înv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu  el  a  ob?inut 
rezultate bune, ci ele au venit  singure,  de  la  sine.  Dar  oare  aceast? 
insinuare nu reprezint?,  de  fapt,  o  minimalizare  a  personalit??ii  lui 
Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u? 
   P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu  aptitudini 
naturale egale ?i  dac?  educatorii  nu-?i  vor  precupe?i  eforturile,  iar 
copiii nu se vor l?sa pe tânjal?,  apoi  fiecare  ar  putea  s?  ajung?,  de 
exemplu, la nivelul  lui  Mozart  ?i  Eminescu,  Pu?chin  ?i  Repin.  Urmând 
acestei  logici,  s-ar  p?rea  c?  este  tot  a?a  de  u?or  s?  se  formeze 
personalitatea omului prin  intermediul  instruirii  ?i  educa?iei,  cum  se 
poate face din lut orice figur?.  ?i  acest  punct  de  vedere  s-a  dovedit 
lipsit  de  valabilitate.  Fiecare   pedagog   cunoa?te   faptul   c?   atât 
temperamentele, cât ?i înclina?iile, ?i capacit??ile copiilor –  toate  sunt 
diferite. Fiecare  elev,  fiecare  om,  în  general,  este  o  personalitate 
irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu  un  mod  personal  de  gândire, 
memorare, de aten?ie.  Unul  toat?  via?a  nu  mai  ajunge  s?  aib?  ureche 
muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un  elev  abia  de  poate 
pricepe legea lui Culon, în schimb, poate deosebi dup?  glas  orice  pas?re, 
altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc?  teiul 
de ar?ar. 
   «Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A.  C.  Scvor?ov, 
cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i  omenirea  luat? 
în întregime n-ar prezenta o diversitate de talente  poten?iale  mai  bogat? 
decât  un  om  oarecare.  Este,  probabil,  o  idee  prea  s?r?cit?   despre 
omenire...» 
   Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de  observa?ie,  aten?ia, 
memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la  dezvoltarea  aptitudinilor,  la 
afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al  cuvântului  ca 
Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de  8  ori!  Dar 
al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfâr?it f?r?, îns?, s?  aib? 
?ansa de a ajunge vre-odat? la în?l?imea lui Tolstoi. 
   Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este  diferit?  la  diferi?i 
oameni. Chiar dac? ar fi s?  fie  antrenat?  la  nesfâr?it,  la  majoritatea 
oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii  au  dezvoltat?  memoria  vizual?, 
al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta.  Dar  se 
întâlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov  povestea  despre 
I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din  comun.  Aruncând 
o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea  pentru  prima  oar?, 
el întorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i  orice  pagin?  nu  i-ar  fi 
fost numit?, el o reproducea pe de rost. Când a fost rugat s?-?i  aminteasc? 
ce era tip?rit în josul paginii 212 din volumul doi  al  operelor  complecte 
ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de  Stat), 
Sollertinechii, chibzuind câteva momente, a redat integral ?i  f?r?  nici  o 
gre?eal?  textul:  «Laud?   ?ie,   artiste,   vivat   Andrei   Petrovici   – 
recenzentului cum se vede îi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici,  dar 
ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc?  ar  fi 
fost în firea  lucrurilor,  –  «fami-»  este  prima  jum?tate  a  cuvântului 
familiaritate, numai c? «-liaritate»  vine  de  acum  pe  pagina  dou?  sute 
treisprezece». 
   Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare  din  noi 
ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de  dezvoltare  a  memoriei.  ?i  e 
p?cat. 
   Exemplele prezentate vin s? ne conving?  de  faptul  c?  asupra  form?rii 
profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o  anumit?  influen?? 
?i ereditatea, ?i mediul în în?elesul cel mai larg  al  no?iunii.  Pe  lâng? 
ac?iunea  mediului,  genotipul  determin?  ?i  el  dezvoltarea  general?   a 
copilului ?i succesele lui la  înv???tur?.  Un  debil  mintal  se  alege  cu 
foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, în timp ce un  om 
n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te în mod obi?nuit  multe  f?r?  ajutorul 
cât de cât însemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea  copiilor  de  ambian?a 
familial?, instruirea în  ?coal?,  propriile  lor  eforturi  depinde  în  ce 
m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar?  a  capacit??ilor 
lor înn?scute. 
   Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia  se  poate  cel  mai  bine 
studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu. 
   Dup? cum am mai  ar?tat,  exist?  dou?  categorii  de  gemeni:  obi?nui?i 
(bivitelini),  cu  genotipuri-diferite   ?i   identici   (univitelini),   cu 
genotipuri identice. 
   Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c?  cu  cât 
un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atât mai  mult  gemenii 
identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu  cât  el 
depinde mai mult de mediul extern, cu atât mai mult se pot deosebi între  ei 
gemenii identici. Cele mai mari deosebiri între gemeni se constat? în  cazul 
când ei sunt educa?i în familii diferite; dar astfel de cazuri se  întâlnesc 
extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i  în  condi?ii  într- 
atât de identice, încât poate s? apar? întrebarea: nu este oare  acest  fapt 
principala  cauz?  a  asem?n?rii  lor?  R?spunsul  se  poate   ob?ine   prin 
compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i  ei  în  una 
?i aceea?i familie, în unul ?i acela?i interval de timp. De aceea  influen?a 
mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i  este  comparabil?  cu 
influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici. 
   Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei  identici,  crescu?i  împreun?, 
este  condi?ionat?  în  temei  de  ereditatea  lor  diferit?.   În   schimb, 
diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i împreun?  ?i  gemenii  identici 
crescu?i în  medii  diferite  este  condi?ionat?  totalmente  de  condi?iile 
diferite de mediu. Astfel, conform datelor  savan?ilor  americani,  educa?ia 
diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de  greutate  ?i  capacit??i 
mintale, dar  nu  are  nici  o  înrâurire  asupra  în?l?imii.  Prin  urmare, 
în?l?imea  depinde  în  special  de  ereditate,  iar  greutatea  fizica   ?i 
capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ în  egal?  m?sur?  de 
ereditate ?i de mediu. 
   9.3.2 Talentul ?i ereditatea 
   L?murind rolul eredit??ii  ?i  al  mediului  în  dezvoltarea  omului,  în 
formarea personalit??ii sale, este important s?  se  explice  ce  reprezint? 
mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te  ?i  tr?ie?te 
într-un mediu ce este  determinat  atât  de  factori  abiotici,  cât  ?i  de 
factori biotici. În acest  sens  se  poate  afirma  c?  mediul  omului  este 
acela?i  ca  ?i  al  altor  fiin?e  vii.  Dar  datorit?  con?tiin?ei,   omul 
ac?ioneaz? în sfera formei sociale de mi?care  a  materiei,  subordonându-?i 
mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? în el. Din aceast?  cauz? mediul  uman 
are un caracter social.  Fiecare  fiin??  uman?  se  na?te  ?i  tr?ie?te  în 
condi?iile mediului  social.  În  ce  prive?te  identitatea  sau  varietatea 
genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare  om  î?i  are 
garniturile sale particulare de gene ?i în virtutea acestui fapt  din  punct 
de vedere genetic  to?i  oamenii  sunt  diver?i,  individuali,  cu  excep?ia 
gemenilor  identici.  Remarcând  diferite  particularit??i  în  manifestarea 
caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o  insuficien??  genetic?, 
ci de diversitatea genetic?.  Este  important  s?  se  sublinieze  în  acest 
context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu  depinde  de  mediul  social 
ci,  din  contra,  de  mediul  social  depinde   manifestarea   diversit??ii 
genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale  în  care  omul 
se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i  spune 
dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem  a?a, 
n-au dovedit înc? s? între în contact cu mediul  social,  care  n-au  trecut 
înc? minimumul elementar de instruire  ?i  educa?ie?  Aceea?i  întrebare  se 
poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt?  în  aceea?i 
familie cu altele destul de mediocre. 
   Într-adev?r, majoritatea copiilor care  se  nasc  sunt  copii  obi?nui?i, 
copii înzestra?i într-un domeniu oarecare se nasc  într-un  num?r  mic,  iar 
personalit??i remarcabile, înzestrate multilateral,  adic?  oameni  geniali, 
se nasc extrem de rar. 
   Na?terea  copiilor  geniali  aminte?te  întrucâtva   loteria.   Juc?torii 
reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4  ?i 
cu totul  pu?ini – 5-6 numere. iar în dependen?? de  ghicire  se  stabile?te 
suma câ?tigului. Cu cât mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu  atât  mai 
valoros este câ?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polânin. 
   «Na?terea geniului, – spunea el, – este câ?tigul realizat  la  o  loterie 
lipsit? aproape de câ?tiguri». Ne  este  dat  foarte  rar  s?  auzim  despre 
apari?ia copiilor cu talente  deosebite.  Una  din  aceste  rare  comunic?ri 
senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan  Times».  Ea 
se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care  vorbea  la  fel  de 
liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva  cu  o 
nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind în  acest 
scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu  este  me?ter  la  scrisul 
caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele.  P?rin?ii  acestui 
fenomen – Chim Su Son, fizician, în vârst? de 33 de  ani  ?i  Iu  Mun  Hiun, 
cadru didactic la Universitatea din Seul, în vârst? de  asemenea  de  33  de 
ani - au povestit c? în a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut  dintr- 
odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a început s?  rosteasc?  cuvinte.  La 
?ase luni el a început s? mearg? ?i  s?  memoreze  din  auzite  denumiri  de 
copaci ?i de animale. La 1 an  ?i  o  lun?  Chim  însu?ise  destule  cuvinte 
engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza. 
   Peste o lun? el a început s? vorbeasc? germana. La un an  ?i  jum?tate  a 
început s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a început  s?- 
?i fac? însemn?ri zilnice. Multe dintre însemn?rile ?i desenele lui au  fost 
publicate în ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen. 
   Un alt exemplu. În anul 1979 la sec?ia preg?titoare a  Universit??ii  din 
Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan. 
   Guvernul acestei ??ri a hot?rât s?-l trimit? pentru continuarea studiilor 
în URSS la facultatea de mecanic?  ?i  matematica  a  USM  (programa  pentru 
?coala medie el a însu?it-o într-un an). Jalil a venit în Uniunea  Sovietic? 
împreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i  fac?  studiile  la 
Universitate. 
   Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu înv???tori de limba rus?,  Jalil  a 
început s? în?eleag? bine întreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la  ele 
?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u.  Dar  la  început 
lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci când a fost schimbat  modul 
de instruire, luându-se ca  baz?  manualul  de  matematic?,  treburile  s-au 
normalizat. 
   Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie  eredit??ii  ?i 
ce rol mediului în dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun? 
   Iat? ce scriu în leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i 
A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului?  Exist?  numeroase  genealogii  care  o 
confirm?: muzica în familia Bah, astronomia  pentru  întreaga  genera?ie  de 
astronomi Cassini în cadrul c?reia s-a desf??urat de la  tat?  la  str?nepot 
timp de 124 de ani continuitatea  în  conducerea  observatorului  astronomic 
din Paris; pictura în familia Macovschii, matematica  în  familia  Bernulli. 
Pe de alt? parte, îns?, în majoritatea cazurilor înzestrarea ereditar?  este 
determinat? de îmbinarea unui  ?ir  de  însu?iri  independente...  Poate  c? 
anume în polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c?  chiar 
?i în familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau  atât  de  rar  copii 
geniali».  «Nu  avem  motive  s?  afirm?m  c?  exist?  gene   speciale   ale 
genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atât de  variate 
?i individual irepetabile, încât este mai verosimil s?  fie  considerate  nu 
urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul  unor  combina?ii 
unice, irepetabile în fiecare caz aparte ale unui ?ir întreg de  gene,  care 
fiecare în parte nu  determin?  nici  un  efect  remarcabil.  Adev?rul  este 
confirmat ?i de faptul  c?  în  marea  majoritate  a  cazurilor  descenden?a 
oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?». 
   Din aceste opinii  se  poate  trage  urm?toarea  concluzie  general?:  nu 
ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea  talentului.  Fiecare 
gen? aparte sau o  grup?  de  gene  condi?ioneaz?  unele  însu?iri  pozitive 
aparte (temperament, atrac?ie  pentru  ceva,  aten?ie,  memorie,  spirit  de 
observa?ie, imagina?ie, capacitate de în?elegere rapid? ?. a.  m.  d.),  iar 
îmbinarea întâmpl?toare a  unei  mul?imi  de  asemenea  însu?iri  (?i,  prin 
urmare, ?i a genelor care le determin?) într-un  singur  individ  contribuie 
la  dezvoltarea  maxim?  a  capacit??ilor  sale  –   adic?   a   talentului. 
Probabilitatea îmbin?rii într-o singur? persoan? a  majorit??ii  însu?irilor 
pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei  lor  în  lume.  Tot 
odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? într-un mediu  sau  altul 
?i c?  genele  asem?n?toare  î?i  manifest?  în  chip  diferit  ac?iunea  în 
condi?ii  de  mediu  diferite.  Prin  urmare,  însu?i  mediul   «potrive?te» 
ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor  blocuri  de  gene  unul  fa??  de 
altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel  care  joac?  rol 
de «punct de trecere»,  aprobând  sau  anulând  aceast?   ac?iune  general?, 
adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a  individului.  În  acest 
cadru o importan?? colosal? o  are  instruirea  ?i  educa?ia  orientat?.  Se 
în?elege de la sine c? dac? elevul  sau  studentul  nu  poate  s?  asimileze 
ceva, dar o dore?te, el va fi,  pe  drept,  recompensat,  dac?,  îns?,  este 
capabil, dar lene?, pe bun? dreptate,  va  fi  mustrat.  ?i  deoarece  toate 
aceste calit??i determin? rela?iile dintre oameni, manifestarea  lor  va  fi 
apreciat?  în  chip  diferit,  în  dependen??  de  condi?iile  concrete  ale 
mediului social. 
   În ce prive?te seulezul de 3 ani Chim, nici acest caz  nu  con?ine  nimic 
supranatural.  Pur  ?i  simplu,  exemplul  ilustreaz?   o   dat?   în   plus 
posibilitatea manifest?rii foarte de timpuriu ?i în diverse domenii  a  unor 
capacit??i  poten?iale  enorme.  ?tiin?a  nu  dispune  înc?  de   informa?ie 
suficient?  asupra  modului  în  care  recep?ioneaz?  lumea   înconjur?toare 
copilul în perioada dezvolt?rii sale embrionare. Nu  este  exclus  c?  anume 
aceast?  perioad? este fundamental?, hot?râtoare în formarea psihicului  ?i, 
prin urmare, ?i a personalit??ii omului. În perioada embrionar?  dezvoltarea 
creierului este determinat? de  programul  .genetic.  Programul  genetic,  – 
scrie cunoscutul  geneticiian  sovietic,  academicianul  N.  P.  Dubinin,  – 
asigur?  posibilitatea  manifest?rii  sferei  spiritual   suprabiologice   a 
omului,  iar  condi?iile  sociale  transform?   aceast?    posibilitate   în 
realitate  în  procesul  activit??ii  de  munc?,  social  de   produc?ie   a 
oamenilor, legat? de  dezvoltarea  vorbirii  ?i  înrâurind  asupra  form?rii 
gândirii logico-abstracte». Nu este exclus  c?  în  viitor  no?iunea  «mediu 
social» se  va  complecta  cu  starea  psihic?,  emotiv?  în  care  se  afl? 
viitoarea mam? în  perioada  gravidit??ii.  Doar  ?i  ea  este  diferit?  la 
diferite mame ?i chiar la una ?i aceea?i mam? la sarcini diferite. 
   9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia 
   Dac? a?i fost mai mul?i copii în familie, pute?i – s-o întreba?i pe mama, 
cum se sim?ea ea când a?tepta un copil sau altul. Mul?i î?i  manifest?  înc? 
de pe atunci temperamentul... 
   Momentul fecunda?iei ovulului este, de fapt, momentul na?terii  unei  noi 
vie?i. Pân? la el celulele sexuale au parcurs o cale lung?  de  diferen?iere 
?i specializare în conformitate cu programul  genetic  al  fiec?ruia  dintre 
p?rin?i. Dup? unirea gametului mascul cu cel femel  ?i  formarea  zigotului, 
începe  ac?iunea  coordonat?  a  dou?  programe   genetice   ?i   realizarea 
consecvent?  a  informa?iei  ereditare,  pe  care  o  con?in,  pe  parcursul 
întregului proces de dezvoltare individual?. 
   De acum la a optsprezecea zi de la concep?ie începe s?  bat?  inima  noii 
fiin?e, la dou? luni organele îi sunt în temei formate, iar la trei luni  ea 
se manifest? în toat? plin?tatea: se poate stabili ce este b?iat  sau  fat?. 
La patru luni EL sau EA încep s?-?i caute  o  pozi?ie  mai  comod?,  iar  la 
cinci unii î?i manifest? deja caracterul. La acest moment copilul  simte  ?i 
retr?ie?te toate bucuriile ?i  emo?iile  mamei,  fiind  foarte  sensibil  la 
dispozi?ia ei ?i reac?ionând în mod corespunz?tor. 
   Se pare c? în parte la acest fundament se  referea  L.  N.  Tolstoi  când 
scria: «Oare nu atunci am ob?inut eu tot cu ceea ce tr?iesc în  momentul  de 
fa??, ?i am agonisit atât de mult, atât de repede, încât în  întreaga  via?? 
ce a urmat nu am reu?it s? cap?t nici a suta parte  cât  c?p?tasem  înainte? 
De la un copil de cinci ani ?i pân? la mine e un singur pas. De la  un  nou- 
n?scut pân? la un copil de cinci ani e o distan?? cumplit?.  De  la  embrion 
pân? la nou-n?scut e o pr?pastie, iar de la ne existen?? pân? la embrion  se 
întinde nu o pr?pastie, ci ceva de neconceput». 
   În psihologie ?i pedagogie se obi?nuie?te s? .se considere c? omul nu  se 
na?te personalitate, ci devine ca atare. ?i aceasta  este  într-adev?r  a?a, 
deoarece  personalitatea   a   început   s?   semnifice   cel   mai   adesea 
individualitatea în raporturile ei sociale. Dar  atunci  ce  urmeaz?  s?  se 
considere na?terea omului-apari?ia lui  pe  lume  sau  momentul  ini?ial  al 
dezvolt?rii sale în uterul mamei? Doar acele nou?  luni  care  urmeaz?  dup? 
momentul concep?iei noului om sunt  mult  mai  bogate  în  informa?ie  decât 
mul?i dintre anii ce vor urma. 
   «Pot s? demonstrez c? multe din ceea ce consider?m specific uman, c?p?tat 
de om dup? na?tere, în realitate se con?ine în genetica noastr?, se afl?  în 
natura noastr? în forma unor raporturi fixate ale structurilor nervoase»,  – 
scria remarcabilul fiziolog, academicianul P.  Anohin.  Aceast?   declara?ie 
permite s? se considere  c?  formarea  personalit??ii  începe  .in  procesul 
dezvolt?rii embrionare a copilului, iar manifestarea  particularit??ilor  ei 
începe la diferi?i oameni în  momente  diferite.  Nu  f?r?  temei  se  spune 
devenirea,  ?i  nu  apari?ia  personalit??ii;  ?i  nu  a  personalit??ii  în 
general, ci a unui om concret. 
   «Nu este exclus, - scrie cunoscutul psiholog Ia. L.  Colominechii,  –  c? 
într-un viitor nu prea îndep?rtat  s?  se  formeze  un  domeniu  special  al 
pedagogici –  pedagogia  embrionar?,  ?tiin?a  despre  ac?iunea  direct?  ?i 
indirect?  (prin  intermediul  psihicului  ?i  organismului  mamei)   asupra 
form?rii psihicului omului în perioada dezvolt?rii sale embrionare». 
   Ideea c? fiecare om vine pe lume cu un ansamblu variat  de  capacit??i  a 
devenit una din tezele de baz? ale concep?iei umaniste  despre  om.  Aproape 
în fiecare om exist? capacit??i  spirituale  poten?ial  nelimitate.  A  fost 
demonstrat c? miliardele de celule ale creierului omenesc sunt  capabile  s? 
înf?ptuiasc? o munc? cu adev?rat titanic?; problema e,  în  ce  mod  se  pot 
mobiliza  ?i  folosi  la  maximum  colosalele  lor   posibilit??i.   Într-un 
laborator de psihologie a fost efectuat? o experien?? în  care  ex-campionul 
lumii la ?ah M. Tal a jucat ?ah cu persoana supus? examin?rii. Trei  partide 
acesta le-a jucat în stare obi?nuit?, iar alte  trei-în  stare  de  hipnoz?, 
insuflându-i-se chipul unuia dintre ?ahi?tii remarcabili din trecut.  Tal  a 
câ?tigat. Dup? seans el  ?i-a  caracterizat  în  felul  urm?tor  partenerul: 
«Înainte de hipnoz? am jucat cu o persoan?  care  abia  mi?ca  figurile.  În 
stare de hipnoz?, îns?, în fa?a mea st?tea un cu  totul  alt  om,  expansiv, 
energic, îndr?zne?, care juca cu dou? categorii mai bine». 
   O persoan? este considerat? capabil?, dac? manifest? un interes  deosebit 
pentru vre-o preocupare ?i dac? în acest caz ea însu?e?te mai repede ?i  mai 
u?or decât al?ii cuno?tin?ele, deprinderile, metodele corespunz?toare,  dac? 
ob?ine succese în domeniul respectiv. 
   Dar în caz c? nu ob?ine nici  un  fel  de  succese?  Trebuie  considerat? 
incapabil?? Oameni  incapabili  nu  exist?,  exist?  oameni  care  nu  ?i-au 
valorificat capacit??ile, oameni care «?i-au îngropat talentul». 
   În  prezent  a  devenit  ca  nici  odat?  acut?   problema   determin?rii 
hipertimpurii a  profilului  capacit??ilor  copilului,  ale  adolescentului, 
pentru  a  i  se  putea  alege  direc?ia  de  instruire  ?i   de   preg?tire 
profesional?,  care  i-ar  asigura  ?i  cuno?tin?ele,  ?i  dragostea  pentru 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |