Ðåôåðàòû

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

ob?inut? o form? hibrid? de berbeci bine adapta?i la condi?iile de step? ?i

ale p??unilor alpine de înalt? altitudine.

?inem numaidecât s? pomenim ?i de încruci?area vitelor cornute mari cu

zebu. Zebu este un animal ne preten?ios ?i foarte rezistent; el suport?

bine ?i c?ldura, ?i frigul, este rezistent la numeroase boli infec?ioase,

hematoparazitare ?i de alt? natur?. Laptele de zebu are un procent ridicat

de gr?simi, proteine ?i microelemente. El digereaz? mai eficient decât

animalele domestice hrana. De aceea folosirea calit??ilor sale utile în

selec?ie este deosebit de important?.

În SUA prin încruci?area dintre zebu ?i vite de carne au fost create noi

rase productive. Între acestea se num?r? ?i cunoscuta ras? Santa-Hertruda.

În cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice «Ascaniea-Nova» au fost

încruci?ate vaci de ras? Ro?ie de Step? cu zebu arab, în Azerbaijean ?i în

republicile din Asia Mijlocie au fost încruci?ate animale de rase locale.

De la cei mai buni hibrizi s-au ob?inut câte 6 mii kg de lapte, cu un

procent de gr?sime. dep??ind 4%. Hibrizii î?i întrec p?rin?ii ?i dup? alte

calit??i folositoare: animalele sunt mari, grase, greutatea medie a unei

vaci fiind egal? cu 550 kg. Carnea este gustoas?, prezentând un caloraj

ridicat.

La crearea raselor noi de animale se ?ine de asemenea cont ?i de un

astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutre?uri pe unitatea de

produc?ie. Se ?tie, c? pentru hr?nirea animalelor se cheltuiesc de patru ?i

jum?tate ori mai multe proteine decât cantitatea pe care ele o redau omului

sub form? de carne, lapte, ou? ?i alte produse bogate în protein?. Care e

solu?ia? Se fac încerc?ri de rezolvare a problemei, crescându-se noi

produse proteice pentru animale - începând cu drojdiile ce cresc pe

parafinele petroliere pân? la de?eurile din industria alimentar?.

Dar exist? ?i o alt? cale: crearea unor noi animale, care se mul??mesc cu

o hran? modest?, dar pe care o folosesc cu un mai mare randament. Anume pe

aceast? cale s-a ob?inut un succes important. Este vorba de crearea unui

tip nou de animale - hibridul triplu - prin încruci?area bizonului

american, cu vite de rasa «?arole» (este r?spândit? în Fran?a) ?i animale

de rasa Herford.

Bizonul se afl? demult în centrul aten?iei cresc?torilor de vite: este

fertil, ne preten?ios, cre?te repede. Dar bizonul nu este un animal pa?nic.

Este un animal primejdios cape poate pune în orice moment coarnele în

aplicare. Încerc?rile de a se încruci?a bizoni cu rase de vaci pa?nice timp

îndelungat s-au soldat cu e?ecuri, urma?ii se dovedeau a fi sterili. ?i

iat? c?, în sfâr?it, în California a fost ob?inut acest hibrid

«interna?ional» care d? o descenden?? fertil? ?i nu mo?tene?te apuc?turile

n?r?va?e ale unuia dintre p?rin?i.

Carnea noii rase de vite con?ine multe proteine ?i un procent sc?zut de

gr?sime: pre?ul de cost al ei este cu 25-40% mai ieftin decât al c?rnii de

vac?. La nou? luni semibizonul-semitaurul cânt?re?te jum?tate de ton?

(taurul obi?nuit atinge aceast? greutate la un an ?i jum?tate). ?i consum?

în special ierburi.

9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute

Metodele genetice sunt folosite pe larg ?i în vederea recre?rii multor

specii de animale disp?rute. Activitatea economic? a omului se reflect? în

modul cel mai tragic asupra animalelor s?lbatice. Se presupune c? în

apropia?ii o sut? de ani de pe planeta noastr? va disp?rea în medie anual

câte o specie de fiin?e vii.

Desigur, cel mai chibzuit ar fi protec?ia animalelor în locurile lor

obi?nuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna reu?e?te. Este necesar s?

se depun? eforturi ca speciile rare de animale s? se acomodeze în

rezerva?iile naturale ?i în gr?dinile zoologice, unde asupra lor se poate

institui un control riguros. În acest fel animalele rare vor exista, chiar

dac? vor disp?rea din natur?. Din rezerva?ii ?i gr?dini zoologice animalele

vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural. Exemplul cel mai memorabil

în acest sens îl constituie regenerarea zimbrului.

În 1927 în toat? lumea se num?rau doar 48 de zimbri europeni ?i 1 mascul

caucazian. ?i to?i tr?iau în condi?ii de priva?iune: în gr?dini zoologice

?i în parcurile din Europa apusean?. Societatea interna?ional? de p?strare

a zimbrilor ?i-a asumat grija de înmul?irea ?i încruci?area lor. Masculul

caucazian, aflat, la Hamburg, a fost încruci?at cu un zimbru din

Belovejscaia Pu?cia. Pe calea retroâncruci??rilor ?i încruci??rilor

reciproce de la aceea?i hibrizi s-a reu?it ob?inerea unor animale de specia

ini?ial?; ele au fost puse în libertate în Caucaz într-o rezerva?ie

natural? organizat? special în acest scop ?i în prezent cireada num?r?

peste 1100 de zimbri. La fel s-a procedat ?i cu zimbrii europeni. Dar

pentru a li se spori fertilitatea ?i viabilitatea ei au fost mai întâi

încruci?a?i cu bizoni americani ?i cu animalele domestice.

Metodele retroâncruci??rii au condus în scurt timp la efectul scontat-

deja în a patra genera?ie s-au ob?inut zimbri aproape pur-sânge.

Tot gr?dinilor zoologice le dator?m ?i p?strarea unui astfel de animal

rar cum este calul lui Prjevalschii. Istoria nou? a calului lui

Prjevalschii a început de la trei perechi p?strate în diferite gr?dini

zoologice. De rena?terea fo?tilor tr?itori ai pustiurilor centrale s-a

apucat gr?dina zoologic? din Praga. În prezent în gr?dinile zoologice din

lume se num?r? câteva sute de asemenea cai.

Geneticiienii ?i zoologii nu numai au p?strat ?i au f?cut s? creasc?

num?rul unor specii de animale aflate pe cale de dispari?ie. Ei au reu?it

de asemenea s? restaureze unele specii disp?rute demult. Câteva veacuri

trecuser? de la dispari?ia de pe p?mânt a tarpanilor ?i bourilor. Savan?ii

i-au f?cut, îns?, s? reînvie. Experien?ele respective au fost pe cât de

grele, pe atât de instructive.

Caii s?lbatici, numi?i tarpani, erau r?spândi?i în p?durile ?i în stepele

europene. Ultima dat? tarpanii au fost v?zu?i la începutul veacului trecut.

?i doar un metis de tarpan cu cai domestici i-au p?strat pân? în zilele

noastre însu?irile ?i caracterele. Anume pe calea încruci??rii acestor

hibrizi ?i s-a putut ob?ine cai identici din punct de vedere morfologic cu

tarpanii. Primii s-au apucat de acest lucru speciali?ti polonezi la

începutul veacului nostru; paralel la gr?dinile zoologice din Miunhen ?i

Berlin f?ceau experien?e în acest sens fra?ii Hec. Probând diferite

variante de încruci?are ?i f?când o riguroas? selec?ie artificial? de-a

lungul unui ?ir de genera?ii, ei au c?utat s? ob?in? tarpani asem?n?tori cu

str?mo?ii lor s?lbatici. ?i succesul a venit.

Ultimul bour a c?zut în anul 1627. Dar sângele acestui str?mo? al vacilor

s-a p?strat în arterele urma?ilor s?i domestici. Cele mai multe caractere

ale bourului s-au p?strat la vacile ungare ?i ucrainene de step?, precum ?i

la vacile engleze de parc. Unul din fra?ii Hec, directorul gr?dinii

zoologice din Berlin, s-a apucat s? restaureze bourul cu acelea?i metode

ale încruci??rii reciproce. În prezent a fost creat? o copie destul de

exact? a acestor animale, disp?rute acum trei secole ?i jum?tate.

9.2.3 Banca de gene

În scopul p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie ?i al

îmbun?t??irii rasei de animale domestice, la ora actual? se depun eforturi

în vederea elabor?rii unor metode de conservare a genelor lor, adic? a

cre?rii unor depozite (b?nci) speciale de p?strare a genelor de animale.

În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din Pu?chino

s-a desf??urat o conferin?? consacrat? în exclusivitate acestei probleme.

Ini?iativa organiz?rii conferin?ei îi apar?inea profesorului B. N.

Veprin?ev. Lui i-a venit ideea s? colecteze ?i s? conserve sortimente de

gene de animale pentru ca în viitor, dac? va fi necesar ?i vor exista

posibilit??i tehnice, s? se recreeze din ele speciile disp?rute. Aceast?

idee a trezit ?i interesul tuturor participan?ilor la Asambleia general? a

Asocia?iei Interna?ionale de Ocrotire a Naturii (AION), care s-a desf??urat

în octombrie 1978 în ora?ul A?habad.

Se ?tie c? fauna mondial? a pierdut o astfel de specie unic? de mamifere

marine ca vaca-de-mare, nimicit? în mod barbar cu 200 de ani în urm? în

apele de coast? ale insulelor Comandore. În zilele noastre s-a ajuns s? se

în?eleag? cât se poate de bine ce fond genetic s-a pierdut odat? cu

dispari?ia acestor animale: dac? vaca-de-mare s-ar fi p?strat pân? în

prezent, problema dobândirii proteinelor de origine animal? s-ar fi

rezolvat destul de simplu ?i de eficient: prin cre?terea acestor animale pe

întinsele «p??uni» sub-acvatice.

Pentru ce este nevoie de o banc? a genelor? Întreaga bog??ie a lumii

animale de pe p?mânt este condi?ionat? de varietatea genelor, care s-au

format în cursul evolu?iei de milioane de ani. Dar aceast? bog??ie este

amenin?at? de o primejdie real?.

În primul rând, scade în mod catastrofal num?rul general de specii de

plante ?i animale. În al doilea rând, scade num?rul indivizilor din

interiorul multor specii, iar aceasta implic? o sc?dere a volumului

fondului genetic al speciei.

Desigur, c? pentru multe animale pe cale de dispari?ie ultimul refugiu îl

pot constitui gr?dinile zoologice, dar pentru a se evita încruci??rile

dintre indivizi cu un grad apropiat de rudenie, fapt care duce inevitabil

la degenerare, gr?dinile zoologice ar urma s? între?in? cel pu?in câte 50-

100 de indivizi de fiecare specie. Dar, dup? cum arat? calculele, chiar ?i

în cazul unui astfel de num?r minim de indivizi necesari se va pierde

aproape jum?tate din genele de fiecare specie. De altfel, anume o astfel de

situa?ie s-a creat în zootehnie. Tendin?ele moderne constau în folosirea

unui num?r redus de rase înalt productive; în timp zeci de rase locale

dispar ireversibil. În realitate, îns?, toate speciile de animale ?i plante

au valoare economic? poten?ial?. Bun?oar?, animalele s?lbatice, constituie

o surs? absolut necesar? de creare în zootehnie a unor noi rase pe calea

domesticirii ?i încruci??rii cu rase locale.

În acest fel îns??i logica vie?ii indic? asupra necesit??ii de a se

depune eforturi pentru p?strarea unui num?r maxim posibil de genotipuri.

Dar pentru aceasta este necesar? crearea unui depozit, unde vor fi

concentrate asortimente variate de gene ?i de unde ele vor putea fi

primite, în caz de necesitate, pentru munc? experimental? sau de selec?ie.

Conform opiniei lui B. N. Veprin?ev ?i N. N. Rott, asortimentele de gene

pot fi p?strate «închise» în celule sau chiar în embrioni. A fost elaborat?

o metodic? de congelare a celulelor, care permite ca dup? decongelare ele

s?-?i p?streze vitalitatea. În ce const? aceast? metodic?? În mediul în

care se afl? celulele se adaug? crioprotectori - substan?e care protejeaz?

celulele de ac?iunea nimicitoare a frigului, iar apoi celulele sunt r?cite

treptat pân? la temperatura de –79°CE sau pân? -196°CE. Celulele congelate

se pot p?stra timp îndelungat: pân? la câteva zeci de ani. În practica

cre?terii vitelor în prezent se aplic? pe larg metoda p?str?rii spermei

congelate în azot lichid (la t° de -196°CE), urmând ca apoi, dup? ce va fi

decongelat?, s? fie folosit? pentru fecunda?ia artificial? a femelelor.

Metoda ofer? posibilitatea sporirii de multe ori a productivit??ii

reproduc?torilor care prezint? caractere de mare valoare economic?.

Bun?oar?, de la un taur se pot ob?ine nu 50-100 de vi?ei anual ca în cazul

fecunda?iei naturale, ci pân? la 10 mii. Sperma congelat? se p?streaz? ani

întregi ?i poate fi folosit? ?i atunci când reproduc?torul e mort; ea poate

fi de asemenea u?or transportat? într-acolo unde este necesar? ameliorarea

cirezii. Aceast? metod? poate fi folosit? pentru înmul?irea vitelor

cornute mari, a cailor, porcilor, oilor, caprelor, g?inilor, pe?tilor ?i a

altor animale. Ea este folosit? ?i pentru cre?terea animalelor s?lbatice,

între?inute în gr?dini zoologice. Se fac experien?e pe 80 de specii de

astfel de animale.

În ultimii ani a fost propus înc? un mod de p?strare a genelor. Este

vorba de congelarea timpurie a embrionilor de mamifere. Dup? decongelare

ace?ti embrioni se implanteaz? în uterul femelei-recipient, unde î?i

continu? dezvoltarea. Metoda se aplic? în prezent la iepuri, oi, capre ?i

la vite cornute mari.

Congelarea embrionilor ofer? posibilitatea p?str?rii ?i transmiterii

caracterelor economic valoroase nu numai a masculilor, dar ?i a femelelor.

Vacile recordiste (de exemplu, Volga, despre care am mai pomenit) este

ra?ional s? fie folosite nu numai în calitate de produc?toare de lapte, ci

?i de ovule. În prezent în URSS ?i în alte ??ri au fost ob?inute succese

importante în direc?ia determin?rii la oi ?i vaci a poliovula?iei, a

extragerii din uter ?i a conserv?rii ovulelor, apoi implantarea lor unor

femele-recipien?i obi?nuite.

Cu ajutorul unor trat?ri hormonale de la o singur? femel? înalt

productiv? se poate ob?ine pân? la 60 de embrioni anual in loc de 1-2. Ei

pot fi apoi implanta?i unor femele de rase inferioare, ob?inându-se astfel

de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale se poate realiza o

ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o gospod?rie, raion sau chiar

?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spândite sub forma

embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? în Australia, unde importul

de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale.

O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic al unor organisme cu

indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea unor

copii exacte de animale în via?? sau care au disp?rut demult, dac?,

bineîn?eles, celulele lor, într-un fel sau altul, s-au p?strat. În biologie

grupul de celule formate de la una singur? se nume?te clon?. Din aceast?

cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic dintr-o singur? celul?

se nume?te clonare.

În principiu, nu exist? nici o piedic? în vederea clon?rii în acest mod a

oric?ror specii de animale.

Câ?iva ani în urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc

care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin de broasc? o

celul? somatic? (diploid?), a extras din ea nucleul ?i l-a implantat în

ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din ovul fusese nimicit prin

iradiere cu raze ultraviolete În acest fel întreaga garnitur? de gene noul

organism o ob?inea de la unul din p?rin?i. Mormolocul era, bineîn?eles,

copia genetic? absolut? a broa?tei de la care s-a «împrumutat» nucleul

celular. Într-un alt centru ?tiin?ific din Anglia (Oxford) D. Bromholl a

reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul? somatic? în ovulul de

epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit celule care au crescut

mul?i ani la rând în cultur? de ?esut în afara organismului (in vitro).

Anume cu asemenea celule a fecundat ovulul, nucleul c?ruia era nimicit

ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete.

Ovulul fecundat a fost implantat în uterul iepuroaicei, care îndeplinea

rolul de incubator viu. În consecin??, s-a dezvoltat un embrion ale c?rui

gene con?ineau numai gene ale iepurelui (mort demult) celulele c?ruia

fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reînviere!

Conform opiniei unor exper?i, în anii apropia?i va fi elaborat? o

metodic? general accesibil? ?i ieftin? de înmul?ire «prin plombagin?» a

vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va avea

ca obiectiv ob?inerea de celule extrase din ?esuturile unor indivizi

animali remarcabili, stimularea femelelor în producerea unui num?r mare de

ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule somatice

(atât de la masculi, cât ?i de la femele-recordiste) a acestor ovule (ale

c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i implantarea ovulelor

la mame adoptive.

9.3 Genetica ?i pedagogia

9.3.1 Genotipul ?i mediul social

Probabil, c? nu o dat? ne-am întrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut

compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul începe s? compun?

versuri înc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac? chiar ?i

dup? ce însu?e?te toate tainele compunerii versurilor? Acela?i lucru se

poate spune ?i despre cele mai înalte performan?e sportive: oricâte

eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu fiecare poate s?

devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la drumul drept

?i deveni delincvent, iar altul r?mâne neclintit chiar în împrejur?ri care

îl pun la încerc?ri dintre cele mai grele?

Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt diferi?i.

Fiecare î?i are genotipul s?u pe baza c?ruia, în rela?ie cu mediul, se

formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele psihice. În afar? de

aceasta, asupra form?rii psihicului o mare înrâurire o are educa?ia,

începând din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om.

Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mântat urm?toarea întrebare:

în ce mod conlucreaz? în lupta pentru viitorul om ereditatea, mediul ?i

educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori îi apar?ine rolul

hot?râtor în formarea personalit??ii?

Unii considerau c? formarea esen?ei sociale a omului, dezvoltarea

personalit??ii depinde în totalitate de ereditate. Va fi omul bun sau r?u,

curajos sau fricos, harnic sau un lene? toate acestea, dup? opinia lor,

sunt programate dinainte în ereditate.

Nu este greu s? ne d?m sama c? acest punct de vedere este nu numai

nefundamentat, dar ?i într-o anumit? m?sur? d?un?tor, deoarece nu rareori

el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc s? se preocupe

de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie le pun în sama «eredit??ii

proaste», împotriva c?reia educa?ia ar fi, chipurile, neputincioas?. Ea

este d?un?toare ?i în alt? privin??. S? ne imagin?m urm?toarea situa?ie.

F?când totalurile anului ?colar înv???torul d? scurte caracteristici

fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent, sârguincios.

Succesele lui au depins în mare m?sur? de h?rnicia ?i sârguin?a cu care a

muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va c?uta pe viitor s? se

manifeste ?i mai în deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat? c? Ciobanu a

reu?it totul f?r? mult efort. Este un talent înn?scut». La ce se poate

gândi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul îi merge u?or ?i

în toate izbute?te. Dar în caracteristic? nu s-a pomenit despre atitudinea

sa fa?? de înv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu el a ob?inut

rezultate bune, ci ele au venit singure, de la sine. Dar oare aceast?

insinuare nu reprezint?, de fapt, o minimalizare a personalit??ii lui

Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u?

P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu aptitudini

naturale egale ?i dac? educatorii nu-?i vor precupe?i eforturile, iar

copiii nu se vor l?sa pe tânjal?, apoi fiecare ar putea s? ajung?, de

exemplu, la nivelul lui Mozart ?i Eminescu, Pu?chin ?i Repin. Urmând

acestei logici, s-ar p?rea c? este tot a?a de u?or s? se formeze

personalitatea omului prin intermediul instruirii ?i educa?iei, cum se

poate face din lut orice figur?. ?i acest punct de vedere s-a dovedit

lipsit de valabilitate. Fiecare pedagog cunoa?te faptul c? atât

temperamentele, cât ?i înclina?iile, ?i capacit??ile copiilor – toate sunt

diferite. Fiecare elev, fiecare om, în general, este o personalitate

irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu un mod personal de gândire,

memorare, de aten?ie. Unul toat? via?a nu mai ajunge s? aib? ureche

muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un elev abia de poate

pricepe legea lui Culon, în schimb, poate deosebi dup? glas orice pas?re,

altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc? teiul

de ar?ar.

«Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A. C. Scvor?ov,

cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i omenirea luat?

în întregime n-ar prezenta o diversitate de talente poten?iale mai bogat?

decât un om oarecare. Este, probabil, o idee prea s?r?cit? despre

omenire...»

Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de observa?ie, aten?ia,

memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, la

afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al cuvântului ca

Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de 8 ori! Dar

al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfâr?it f?r?, îns?, s? aib?

?ansa de a ajunge vre-odat? la în?l?imea lui Tolstoi.

Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este diferit? la diferi?i

oameni. Chiar dac? ar fi s? fie antrenat? la nesfâr?it, la majoritatea

oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii au dezvoltat? memoria vizual?,

al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta. Dar se

întâlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov povestea despre

I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din comun. Aruncând

o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea pentru prima oar?,

el întorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i orice pagin? nu i-ar fi

fost numit?, el o reproducea pe de rost. Când a fost rugat s?-?i aminteasc?

ce era tip?rit în josul paginii 212 din volumul doi al operelor complecte

ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de Stat),

Sollertinechii, chibzuind câteva momente, a redat integral ?i f?r? nici o

gre?eal? textul: «Laud? ?ie, artiste, vivat Andrei Petrovici –

recenzentului cum se vede îi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici, dar

ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc? ar fi

fost în firea lucrurilor, – «fami-» este prima jum?tate a cuvântului

familiaritate, numai c? «-liaritate» vine de acum pe pagina dou? sute

treisprezece».

Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare din noi

ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de dezvoltare a memoriei. ?i e

p?cat.

Exemplele prezentate vin s? ne conving? de faptul c? asupra form?rii

profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o anumit? influen??

?i ereditatea, ?i mediul în în?elesul cel mai larg al no?iunii. Pe lâng?

ac?iunea mediului, genotipul determin? ?i el dezvoltarea general? a

copilului ?i succesele lui la înv???tur?. Un debil mintal se alege cu

foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, în timp ce un om

n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te în mod obi?nuit multe f?r? ajutorul

cât de cât însemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea copiilor de ambian?a

familial?, instruirea în ?coal?, propriile lor eforturi depinde în ce

m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar? a capacit??ilor

lor înn?scute.

Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia se poate cel mai bine

studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu.

Dup? cum am mai ar?tat, exist? dou? categorii de gemeni: obi?nui?i

(bivitelini), cu genotipuri-diferite ?i identici (univitelini), cu

genotipuri identice.

Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c? cu cât

un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atât mai mult gemenii

identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu cât el

depinde mai mult de mediul extern, cu atât mai mult se pot deosebi între ei

gemenii identici. Cele mai mari deosebiri între gemeni se constat? în cazul

când ei sunt educa?i în familii diferite; dar astfel de cazuri se întâlnesc

extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i în condi?ii într-

atât de identice, încât poate s? apar? întrebarea: nu este oare acest fapt

principala cauz? a asem?n?rii lor? R?spunsul se poate ob?ine prin

compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i ei în una

?i aceea?i familie, în unul ?i acela?i interval de timp. De aceea influen?a

mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i este comparabil? cu

influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici.

Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei identici, crescu?i împreun?,

este condi?ionat? în temei de ereditatea lor diferit?. În schimb,

diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i împreun? ?i gemenii identici

crescu?i în medii diferite este condi?ionat? totalmente de condi?iile

diferite de mediu. Astfel, conform datelor savan?ilor americani, educa?ia

diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de greutate ?i capacit??i

mintale, dar nu are nici o înrâurire asupra în?l?imii. Prin urmare,

în?l?imea depinde în special de ereditate, iar greutatea fizica ?i

capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ în egal? m?sur? de

ereditate ?i de mediu.

9.3.2 Talentul ?i ereditatea

L?murind rolul eredit??ii ?i al mediului în dezvoltarea omului, în

formarea personalit??ii sale, este important s? se explice ce reprezint?

mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te ?i tr?ie?te

într-un mediu ce este determinat atât de factori abiotici, cât ?i de

factori biotici. În acest sens se poate afirma c? mediul omului este

acela?i ca ?i al altor fiin?e vii. Dar datorit? con?tiin?ei, omul

ac?ioneaz? în sfera formei sociale de mi?care a materiei, subordonându-?i

mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? în el. Din aceast? cauz? mediul uman

are un caracter social. Fiecare fiin?? uman? se na?te ?i tr?ie?te în

condi?iile mediului social. În ce prive?te identitatea sau varietatea

genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare om î?i are

garniturile sale particulare de gene ?i în virtutea acestui fapt din punct

de vedere genetic to?i oamenii sunt diver?i, individuali, cu excep?ia

gemenilor identici. Remarcând diferite particularit??i în manifestarea

caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o insuficien?? genetic?,

ci de diversitatea genetic?. Este important s? se sublinieze în acest

context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu depinde de mediul social

ci, din contra, de mediul social depinde manifestarea diversit??ii

genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale în care omul

se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i spune

dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem a?a,

n-au dovedit înc? s? între în contact cu mediul social, care n-au trecut

înc? minimumul elementar de instruire ?i educa?ie? Aceea?i întrebare se

poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt? în aceea?i

familie cu altele destul de mediocre.

Într-adev?r, majoritatea copiilor care se nasc sunt copii obi?nui?i,

copii înzestra?i într-un domeniu oarecare se nasc într-un num?r mic, iar

personalit??i remarcabile, înzestrate multilateral, adic? oameni geniali,

se nasc extrem de rar.

Na?terea copiilor geniali aminte?te întrucâtva loteria. Juc?torii

reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4 ?i

cu totul pu?ini – 5-6 numere. iar în dependen?? de ghicire se stabile?te

suma câ?tigului. Cu cât mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu atât mai

valoros este câ?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polânin.

«Na?terea geniului, – spunea el, – este câ?tigul realizat la o loterie

lipsit? aproape de câ?tiguri». Ne este dat foarte rar s? auzim despre

apari?ia copiilor cu talente deosebite. Una din aceste rare comunic?ri

senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan Times». Ea

se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care vorbea la fel de

liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva cu o

nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind în acest

scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu este me?ter la scrisul

caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele. P?rin?ii acestui

fenomen – Chim Su Son, fizician, în vârst? de 33 de ani ?i Iu Mun Hiun,

cadru didactic la Universitatea din Seul, în vârst? de asemenea de 33 de

ani - au povestit c? în a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut dintr-

odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a început s? rosteasc? cuvinte. La

?ase luni el a început s? mearg? ?i s? memoreze din auzite denumiri de

copaci ?i de animale. La 1 an ?i o lun? Chim însu?ise destule cuvinte

engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza.

Peste o lun? el a început s? vorbeasc? germana. La un an ?i jum?tate a

început s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a început s?-

?i fac? însemn?ri zilnice. Multe dintre însemn?rile ?i desenele lui au fost

publicate în ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen.

Un alt exemplu. În anul 1979 la sec?ia preg?titoare a Universit??ii din

Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan.

Guvernul acestei ??ri a hot?rât s?-l trimit? pentru continuarea studiilor

în URSS la facultatea de mecanic? ?i matematica a USM (programa pentru

?coala medie el a însu?it-o într-un an). Jalil a venit în Uniunea Sovietic?

împreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i fac? studiile la

Universitate.

Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu înv???tori de limba rus?, Jalil a

început s? în?eleag? bine întreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la ele

?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u. Dar la început

lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci când a fost schimbat modul

de instruire, luându-se ca baz? manualul de matematic?, treburile s-au

normalizat.

Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie eredit??ii ?i

ce rol mediului în dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun?

Iat? ce scriu în leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i

A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului? Exist? numeroase genealogii care o

confirm?: muzica în familia Bah, astronomia pentru întreaga genera?ie de

astronomi Cassini în cadrul c?reia s-a desf??urat de la tat? la str?nepot

timp de 124 de ani continuitatea în conducerea observatorului astronomic

din Paris; pictura în familia Macovschii, matematica în familia Bernulli.

Pe de alt? parte, îns?, în majoritatea cazurilor înzestrarea ereditar? este

determinat? de îmbinarea unui ?ir de însu?iri independente... Poate c?

anume în polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c? chiar

?i în familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau atât de rar copii

geniali». «Nu avem motive s? afirm?m c? exist? gene speciale ale

genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atât de variate

?i individual irepetabile, încât este mai verosimil s? fie considerate nu

urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul unor combina?ii

unice, irepetabile în fiecare caz aparte ale unui ?ir întreg de gene, care

fiecare în parte nu determin? nici un efect remarcabil. Adev?rul este

confirmat ?i de faptul c? în marea majoritate a cazurilor descenden?a

oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?».

Din aceste opinii se poate trage urm?toarea concluzie general?: nu

ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea talentului. Fiecare

gen? aparte sau o grup? de gene condi?ioneaz? unele însu?iri pozitive

aparte (temperament, atrac?ie pentru ceva, aten?ie, memorie, spirit de

observa?ie, imagina?ie, capacitate de în?elegere rapid? ?. a. m. d.), iar

îmbinarea întâmpl?toare a unei mul?imi de asemenea însu?iri (?i, prin

urmare, ?i a genelor care le determin?) într-un singur individ contribuie

la dezvoltarea maxim? a capacit??ilor sale – adic? a talentului.

Probabilitatea îmbin?rii într-o singur? persoan? a majorit??ii însu?irilor

pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei lor în lume. Tot

odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? într-un mediu sau altul

?i c? genele asem?n?toare î?i manifest? în chip diferit ac?iunea în

condi?ii de mediu diferite. Prin urmare, însu?i mediul «potrive?te»

ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor blocuri de gene unul fa?? de

altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel care joac? rol

de «punct de trecere», aprobând sau anulând aceast? ac?iune general?,

adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a individului. În acest

cadru o importan?? colosal? o are instruirea ?i educa?ia orientat?. Se

în?elege de la sine c? dac? elevul sau studentul nu poate s? asimileze

ceva, dar o dore?te, el va fi, pe drept, recompensat, dac?, îns?, este

capabil, dar lene?, pe bun? dreptate, va fi mustrat. ?i deoarece toate

aceste calit??i determin? rela?iile dintre oameni, manifestarea lor va fi

apreciat? în chip diferit, în dependen?? de condi?iile concrete ale

mediului social.

În ce prive?te seulezul de 3 ani Chim, nici acest caz nu con?ine nimic

supranatural. Pur ?i simplu, exemplul ilustreaz? o dat? în plus

posibilitatea manifest?rii foarte de timpuriu ?i în diverse domenii a unor

capacit??i poten?iale enorme. ?tiin?a nu dispune înc? de informa?ie

suficient? asupra modului în care recep?ioneaz? lumea înconjur?toare

copilul în perioada dezvolt?rii sale embrionare. Nu este exclus c? anume

aceast? perioad? este fundamental?, hot?râtoare în formarea psihicului ?i,

prin urmare, ?i a personalit??ii omului. În perioada embrionar? dezvoltarea

creierului este determinat? de programul .genetic. Programul genetic, –

scrie cunoscutul geneticiian sovietic, academicianul N. P. Dubinin, –

asigur? posibilitatea manifest?rii sferei spiritual suprabiologice a

omului, iar condi?iile sociale transform? aceast? posibilitate în

realitate în procesul activit??ii de munc?, social de produc?ie a

oamenilor, legat? de dezvoltarea vorbirii ?i înrâurind asupra form?rii

gândirii logico-abstracte». Nu este exclus c? în viitor no?iunea «mediu

social» se va complecta cu starea psihic?, emotiv? în care se afl?

viitoarea mam? în perioada gravidit??ii. Doar ?i ea este diferit? la

diferite mame ?i chiar la una ?i aceea?i mam? la sarcini diferite.

9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia

Dac? a?i fost mai mul?i copii în familie, pute?i – s-o întreba?i pe mama,

cum se sim?ea ea când a?tepta un copil sau altul. Mul?i î?i manifest? înc?

de pe atunci temperamentul...

Momentul fecunda?iei ovulului este, de fapt, momentul na?terii unei noi

vie?i. Pân? la el celulele sexuale au parcurs o cale lung? de diferen?iere

?i specializare în conformitate cu programul genetic al fiec?ruia dintre

p?rin?i. Dup? unirea gametului mascul cu cel femel ?i formarea zigotului,

începe ac?iunea coordonat? a dou? programe genetice ?i realizarea

consecvent? a informa?iei ereditare, pe care o con?in, pe parcursul

întregului proces de dezvoltare individual?.

De acum la a optsprezecea zi de la concep?ie începe s? bat? inima noii

fiin?e, la dou? luni organele îi sunt în temei formate, iar la trei luni ea

se manifest? în toat? plin?tatea: se poate stabili ce este b?iat sau fat?.

La patru luni EL sau EA încep s?-?i caute o pozi?ie mai comod?, iar la

cinci unii î?i manifest? deja caracterul. La acest moment copilul simte ?i

retr?ie?te toate bucuriile ?i emo?iile mamei, fiind foarte sensibil la

dispozi?ia ei ?i reac?ionând în mod corespunz?tor.

Se pare c? în parte la acest fundament se referea L. N. Tolstoi când

scria: «Oare nu atunci am ob?inut eu tot cu ceea ce tr?iesc în momentul de

fa??, ?i am agonisit atât de mult, atât de repede, încât în întreaga via??

ce a urmat nu am reu?it s? cap?t nici a suta parte cât c?p?tasem înainte?

De la un copil de cinci ani ?i pân? la mine e un singur pas. De la un nou-

n?scut pân? la un copil de cinci ani e o distan?? cumplit?. De la embrion

pân? la nou-n?scut e o pr?pastie, iar de la ne existen?? pân? la embrion se

întinde nu o pr?pastie, ci ceva de neconceput».

În psihologie ?i pedagogie se obi?nuie?te s? .se considere c? omul nu se

na?te personalitate, ci devine ca atare. ?i aceasta este într-adev?r a?a,

deoarece personalitatea a început s? semnifice cel mai adesea

individualitatea în raporturile ei sociale. Dar atunci ce urmeaz? s? se

considere na?terea omului-apari?ia lui pe lume sau momentul ini?ial al

dezvolt?rii sale în uterul mamei? Doar acele nou? luni care urmeaz? dup?

momentul concep?iei noului om sunt mult mai bogate în informa?ie decât

mul?i dintre anii ce vor urma.

«Pot s? demonstrez c? multe din ceea ce consider?m specific uman, c?p?tat

de om dup? na?tere, în realitate se con?ine în genetica noastr?, se afl? în

natura noastr? în forma unor raporturi fixate ale structurilor nervoase», –

scria remarcabilul fiziolog, academicianul P. Anohin. Aceast? declara?ie

permite s? se considere c? formarea personalit??ii începe .in procesul

dezvolt?rii embrionare a copilului, iar manifestarea particularit??ilor ei

începe la diferi?i oameni în momente diferite. Nu f?r? temei se spune

devenirea, ?i nu apari?ia personalit??ii; ?i nu a personalit??ii în

general, ci a unui om concret.

«Nu este exclus, - scrie cunoscutul psiholog Ia. L. Colominechii, – c?

într-un viitor nu prea îndep?rtat s? se formeze un domeniu special al

pedagogici – pedagogia embrionar?, ?tiin?a despre ac?iunea direct? ?i

indirect? (prin intermediul psihicului ?i organismului mamei) asupra

form?rii psihicului omului în perioada dezvolt?rii sale embrionare».

Ideea c? fiecare om vine pe lume cu un ansamblu variat de capacit??i a

devenit una din tezele de baz? ale concep?iei umaniste despre om. Aproape

în fiecare om exist? capacit??i spirituale poten?ial nelimitate. A fost

demonstrat c? miliardele de celule ale creierului omenesc sunt capabile s?

înf?ptuiasc? o munc? cu adev?rat titanic?; problema e, în ce mod se pot

mobiliza ?i folosi la maximum colosalele lor posibilit??i. Într-un

laborator de psihologie a fost efectuat? o experien?? în care ex-campionul

lumii la ?ah M. Tal a jucat ?ah cu persoana supus? examin?rii. Trei partide

acesta le-a jucat în stare obi?nuit?, iar alte trei-în stare de hipnoz?,

insuflându-i-se chipul unuia dintre ?ahi?tii remarcabili din trecut. Tal a

câ?tigat. Dup? seans el ?i-a caracterizat în felul urm?tor partenerul:

«Înainte de hipnoz? am jucat cu o persoan? care abia mi?ca figurile. În

stare de hipnoz?, îns?, în fa?a mea st?tea un cu totul alt om, expansiv,

energic, îndr?zne?, care juca cu dou? categorii mai bine».

O persoan? este considerat? capabil?, dac? manifest? un interes deosebit

pentru vre-o preocupare ?i dac? în acest caz ea însu?e?te mai repede ?i mai

u?or decât al?ii cuno?tin?ele, deprinderile, metodele corespunz?toare, dac?

ob?ine succese în domeniul respectiv.

Dar în caz c? nu ob?ine nici un fel de succese? Trebuie considerat?

incapabil?? Oameni incapabili nu exist?, exist? oameni care nu ?i-au

valorificat capacit??ile, oameni care «?i-au îngropat talentul».

În prezent a devenit ca nici odat? acut? problema determin?rii

hipertimpurii a profilului capacit??ilor copilului, ale adolescentului,

pentru a i se putea alege direc?ia de instruire ?i de preg?tire

profesional?, care i-ar asigura ?i cuno?tin?ele, ?i dragostea pentru

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16


© 2010 Ñîáðàíèå ðåôåðàòîâ