Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
ob?inut? o form? hibrid? de berbeci bine adapta?i la condi?iile de step? ?i
ale p??unilor alpine de înalt? altitudine.
?inem numaidecât s? pomenim ?i de încruci?area vitelor cornute mari cu
zebu. Zebu este un animal ne preten?ios ?i foarte rezistent; el suport?
bine ?i c?ldura, ?i frigul, este rezistent la numeroase boli infec?ioase,
hematoparazitare ?i de alt? natur?. Laptele de zebu are un procent ridicat
de gr?simi, proteine ?i microelemente. El digereaz? mai eficient decât
animalele domestice hrana. De aceea folosirea calit??ilor sale utile în
selec?ie este deosebit de important?.
În SUA prin încruci?area dintre zebu ?i vite de carne au fost create noi
rase productive. Între acestea se num?r? ?i cunoscuta ras? Santa-Hertruda.
În cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice «Ascaniea-Nova» au fost
încruci?ate vaci de ras? Ro?ie de Step? cu zebu arab, în Azerbaijean ?i în
republicile din Asia Mijlocie au fost încruci?ate animale de rase locale.
De la cei mai buni hibrizi s-au ob?inut câte 6 mii kg de lapte, cu un
procent de gr?sime. dep??ind 4%. Hibrizii î?i întrec p?rin?ii ?i dup? alte
calit??i folositoare: animalele sunt mari, grase, greutatea medie a unei
vaci fiind egal? cu 550 kg. Carnea este gustoas?, prezentând un caloraj
ridicat.
La crearea raselor noi de animale se ?ine de asemenea cont ?i de un
astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutre?uri pe unitatea de
produc?ie. Se ?tie, c? pentru hr?nirea animalelor se cheltuiesc de patru ?i
jum?tate ori mai multe proteine decât cantitatea pe care ele o redau omului
sub form? de carne, lapte, ou? ?i alte produse bogate în protein?. Care e
solu?ia? Se fac încerc?ri de rezolvare a problemei, crescându-se noi
produse proteice pentru animale - începând cu drojdiile ce cresc pe
parafinele petroliere pân? la de?eurile din industria alimentar?.
Dar exist? ?i o alt? cale: crearea unor noi animale, care se mul??mesc cu
o hran? modest?, dar pe care o folosesc cu un mai mare randament. Anume pe
aceast? cale s-a ob?inut un succes important. Este vorba de crearea unui
tip nou de animale - hibridul triplu - prin încruci?area bizonului
american, cu vite de rasa «?arole» (este r?spândit? în Fran?a) ?i animale
de rasa Herford.
Bizonul se afl? demult în centrul aten?iei cresc?torilor de vite: este
fertil, ne preten?ios, cre?te repede. Dar bizonul nu este un animal pa?nic.
Este un animal primejdios cape poate pune în orice moment coarnele în
aplicare. Încerc?rile de a se încruci?a bizoni cu rase de vaci pa?nice timp
îndelungat s-au soldat cu e?ecuri, urma?ii se dovedeau a fi sterili. ?i
iat? c?, în sfâr?it, în California a fost ob?inut acest hibrid
«interna?ional» care d? o descenden?? fertil? ?i nu mo?tene?te apuc?turile
n?r?va?e ale unuia dintre p?rin?i.
Carnea noii rase de vite con?ine multe proteine ?i un procent sc?zut de
gr?sime: pre?ul de cost al ei este cu 25-40% mai ieftin decât al c?rnii de
vac?. La nou? luni semibizonul-semitaurul cânt?re?te jum?tate de ton?
(taurul obi?nuit atinge aceast? greutate la un an ?i jum?tate). ?i consum?
în special ierburi.
9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute
Metodele genetice sunt folosite pe larg ?i în vederea recre?rii multor
specii de animale disp?rute. Activitatea economic? a omului se reflect? în
modul cel mai tragic asupra animalelor s?lbatice. Se presupune c? în
apropia?ii o sut? de ani de pe planeta noastr? va disp?rea în medie anual
câte o specie de fiin?e vii.
Desigur, cel mai chibzuit ar fi protec?ia animalelor în locurile lor
obi?nuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna reu?e?te. Este necesar s?
se depun? eforturi ca speciile rare de animale s? se acomodeze în
rezerva?iile naturale ?i în gr?dinile zoologice, unde asupra lor se poate
institui un control riguros. În acest fel animalele rare vor exista, chiar
dac? vor disp?rea din natur?. Din rezerva?ii ?i gr?dini zoologice animalele
vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural. Exemplul cel mai memorabil
în acest sens îl constituie regenerarea zimbrului.
În 1927 în toat? lumea se num?rau doar 48 de zimbri europeni ?i 1 mascul
caucazian. ?i to?i tr?iau în condi?ii de priva?iune: în gr?dini zoologice
?i în parcurile din Europa apusean?. Societatea interna?ional? de p?strare
a zimbrilor ?i-a asumat grija de înmul?irea ?i încruci?area lor. Masculul
caucazian, aflat, la Hamburg, a fost încruci?at cu un zimbru din
Belovejscaia Pu?cia. Pe calea retroâncruci??rilor ?i încruci??rilor
reciproce de la aceea?i hibrizi s-a reu?it ob?inerea unor animale de specia
ini?ial?; ele au fost puse în libertate în Caucaz într-o rezerva?ie
natural? organizat? special în acest scop ?i în prezent cireada num?r?
peste 1100 de zimbri. La fel s-a procedat ?i cu zimbrii europeni. Dar
pentru a li se spori fertilitatea ?i viabilitatea ei au fost mai întâi
încruci?a?i cu bizoni americani ?i cu animalele domestice.
Metodele retroâncruci??rii au condus în scurt timp la efectul scontat-
deja în a patra genera?ie s-au ob?inut zimbri aproape pur-sânge.
Tot gr?dinilor zoologice le dator?m ?i p?strarea unui astfel de animal
rar cum este calul lui Prjevalschii. Istoria nou? a calului lui
Prjevalschii a început de la trei perechi p?strate în diferite gr?dini
zoologice. De rena?terea fo?tilor tr?itori ai pustiurilor centrale s-a
apucat gr?dina zoologic? din Praga. În prezent în gr?dinile zoologice din
lume se num?r? câteva sute de asemenea cai.
Geneticiienii ?i zoologii nu numai au p?strat ?i au f?cut s? creasc?
num?rul unor specii de animale aflate pe cale de dispari?ie. Ei au reu?it
de asemenea s? restaureze unele specii disp?rute demult. Câteva veacuri
trecuser? de la dispari?ia de pe p?mânt a tarpanilor ?i bourilor. Savan?ii
i-au f?cut, îns?, s? reînvie. Experien?ele respective au fost pe cât de
grele, pe atât de instructive.
Caii s?lbatici, numi?i tarpani, erau r?spândi?i în p?durile ?i în stepele
europene. Ultima dat? tarpanii au fost v?zu?i la începutul veacului trecut.
?i doar un metis de tarpan cu cai domestici i-au p?strat pân? în zilele
noastre însu?irile ?i caracterele. Anume pe calea încruci??rii acestor
hibrizi ?i s-a putut ob?ine cai identici din punct de vedere morfologic cu
tarpanii. Primii s-au apucat de acest lucru speciali?ti polonezi la
începutul veacului nostru; paralel la gr?dinile zoologice din Miunhen ?i
Berlin f?ceau experien?e în acest sens fra?ii Hec. Probând diferite
variante de încruci?are ?i f?când o riguroas? selec?ie artificial? de-a
lungul unui ?ir de genera?ii, ei au c?utat s? ob?in? tarpani asem?n?tori cu
str?mo?ii lor s?lbatici. ?i succesul a venit.
Ultimul bour a c?zut în anul 1627. Dar sângele acestui str?mo? al vacilor
s-a p?strat în arterele urma?ilor s?i domestici. Cele mai multe caractere
ale bourului s-au p?strat la vacile ungare ?i ucrainene de step?, precum ?i
la vacile engleze de parc. Unul din fra?ii Hec, directorul gr?dinii
zoologice din Berlin, s-a apucat s? restaureze bourul cu acelea?i metode
ale încruci??rii reciproce. În prezent a fost creat? o copie destul de
exact? a acestor animale, disp?rute acum trei secole ?i jum?tate.
9.2.3 Banca de gene
În scopul p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie ?i al
îmbun?t??irii rasei de animale domestice, la ora actual? se depun eforturi
în vederea elabor?rii unor metode de conservare a genelor lor, adic? a
cre?rii unor depozite (b?nci) speciale de p?strare a genelor de animale.
În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din Pu?chino
s-a desf??urat o conferin?? consacrat? în exclusivitate acestei probleme.
Ini?iativa organiz?rii conferin?ei îi apar?inea profesorului B. N.
Veprin?ev. Lui i-a venit ideea s? colecteze ?i s? conserve sortimente de
gene de animale pentru ca în viitor, dac? va fi necesar ?i vor exista
posibilit??i tehnice, s? se recreeze din ele speciile disp?rute. Aceast?
idee a trezit ?i interesul tuturor participan?ilor la Asambleia general? a
Asocia?iei Interna?ionale de Ocrotire a Naturii (AION), care s-a desf??urat
în octombrie 1978 în ora?ul A?habad.
Se ?tie c? fauna mondial? a pierdut o astfel de specie unic? de mamifere
marine ca vaca-de-mare, nimicit? în mod barbar cu 200 de ani în urm? în
apele de coast? ale insulelor Comandore. În zilele noastre s-a ajuns s? se
în?eleag? cât se poate de bine ce fond genetic s-a pierdut odat? cu
dispari?ia acestor animale: dac? vaca-de-mare s-ar fi p?strat pân? în
prezent, problema dobândirii proteinelor de origine animal? s-ar fi
rezolvat destul de simplu ?i de eficient: prin cre?terea acestor animale pe
întinsele «p??uni» sub-acvatice.
Pentru ce este nevoie de o banc? a genelor? Întreaga bog??ie a lumii
animale de pe p?mânt este condi?ionat? de varietatea genelor, care s-au
format în cursul evolu?iei de milioane de ani. Dar aceast? bog??ie este
amenin?at? de o primejdie real?.
În primul rând, scade în mod catastrofal num?rul general de specii de
plante ?i animale. În al doilea rând, scade num?rul indivizilor din
interiorul multor specii, iar aceasta implic? o sc?dere a volumului
fondului genetic al speciei.
Desigur, c? pentru multe animale pe cale de dispari?ie ultimul refugiu îl
pot constitui gr?dinile zoologice, dar pentru a se evita încruci??rile
dintre indivizi cu un grad apropiat de rudenie, fapt care duce inevitabil
la degenerare, gr?dinile zoologice ar urma s? între?in? cel pu?in câte 50-
100 de indivizi de fiecare specie. Dar, dup? cum arat? calculele, chiar ?i
în cazul unui astfel de num?r minim de indivizi necesari se va pierde
aproape jum?tate din genele de fiecare specie. De altfel, anume o astfel de
situa?ie s-a creat în zootehnie. Tendin?ele moderne constau în folosirea
unui num?r redus de rase înalt productive; în timp zeci de rase locale
dispar ireversibil. În realitate, îns?, toate speciile de animale ?i plante
au valoare economic? poten?ial?. Bun?oar?, animalele s?lbatice, constituie
o surs? absolut necesar? de creare în zootehnie a unor noi rase pe calea
domesticirii ?i încruci??rii cu rase locale.
În acest fel îns??i logica vie?ii indic? asupra necesit??ii de a se
depune eforturi pentru p?strarea unui num?r maxim posibil de genotipuri.
Dar pentru aceasta este necesar? crearea unui depozit, unde vor fi
concentrate asortimente variate de gene ?i de unde ele vor putea fi
primite, în caz de necesitate, pentru munc? experimental? sau de selec?ie.
Conform opiniei lui B. N. Veprin?ev ?i N. N. Rott, asortimentele de gene
pot fi p?strate «închise» în celule sau chiar în embrioni. A fost elaborat?
o metodic? de congelare a celulelor, care permite ca dup? decongelare ele
s?-?i p?streze vitalitatea. În ce const? aceast? metodic?? În mediul în
care se afl? celulele se adaug? crioprotectori - substan?e care protejeaz?
celulele de ac?iunea nimicitoare a frigului, iar apoi celulele sunt r?cite
treptat pân? la temperatura de –79°CE sau pân? -196°CE. Celulele congelate
se pot p?stra timp îndelungat: pân? la câteva zeci de ani. În practica
cre?terii vitelor în prezent se aplic? pe larg metoda p?str?rii spermei
congelate în azot lichid (la t° de -196°CE), urmând ca apoi, dup? ce va fi
decongelat?, s? fie folosit? pentru fecunda?ia artificial? a femelelor.
Metoda ofer? posibilitatea sporirii de multe ori a productivit??ii
reproduc?torilor care prezint? caractere de mare valoare economic?.
Bun?oar?, de la un taur se pot ob?ine nu 50-100 de vi?ei anual ca în cazul
fecunda?iei naturale, ci pân? la 10 mii. Sperma congelat? se p?streaz? ani
întregi ?i poate fi folosit? ?i atunci când reproduc?torul e mort; ea poate
fi de asemenea u?or transportat? într-acolo unde este necesar? ameliorarea
cirezii. Aceast? metod? poate fi folosit? pentru înmul?irea vitelor
cornute mari, a cailor, porcilor, oilor, caprelor, g?inilor, pe?tilor ?i a
altor animale. Ea este folosit? ?i pentru cre?terea animalelor s?lbatice,
între?inute în gr?dini zoologice. Se fac experien?e pe 80 de specii de
astfel de animale.
În ultimii ani a fost propus înc? un mod de p?strare a genelor. Este
vorba de congelarea timpurie a embrionilor de mamifere. Dup? decongelare
ace?ti embrioni se implanteaz? în uterul femelei-recipient, unde î?i
continu? dezvoltarea. Metoda se aplic? în prezent la iepuri, oi, capre ?i
la vite cornute mari.
Congelarea embrionilor ofer? posibilitatea p?str?rii ?i transmiterii
caracterelor economic valoroase nu numai a masculilor, dar ?i a femelelor.
Vacile recordiste (de exemplu, Volga, despre care am mai pomenit) este
ra?ional s? fie folosite nu numai în calitate de produc?toare de lapte, ci
?i de ovule. În prezent în URSS ?i în alte ??ri au fost ob?inute succese
importante în direc?ia determin?rii la oi ?i vaci a poliovula?iei, a
extragerii din uter ?i a conserv?rii ovulelor, apoi implantarea lor unor
femele-recipien?i obi?nuite.
Cu ajutorul unor trat?ri hormonale de la o singur? femel? înalt
productiv? se poate ob?ine pân? la 60 de embrioni anual in loc de 1-2. Ei
pot fi apoi implanta?i unor femele de rase inferioare, ob?inându-se astfel
de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale se poate realiza o
ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o gospod?rie, raion sau chiar
?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spândite sub forma
embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? în Australia, unde importul
de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale.
O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic al unor organisme cu
indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea unor
copii exacte de animale în via?? sau care au disp?rut demult, dac?,
bineîn?eles, celulele lor, într-un fel sau altul, s-au p?strat. În biologie
grupul de celule formate de la una singur? se nume?te clon?. Din aceast?
cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic dintr-o singur? celul?
se nume?te clonare.
În principiu, nu exist? nici o piedic? în vederea clon?rii în acest mod a
oric?ror specii de animale.
Câ?iva ani în urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc
care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin de broasc? o
celul? somatic? (diploid?), a extras din ea nucleul ?i l-a implantat în
ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din ovul fusese nimicit prin
iradiere cu raze ultraviolete În acest fel întreaga garnitur? de gene noul
organism o ob?inea de la unul din p?rin?i. Mormolocul era, bineîn?eles,
copia genetic? absolut? a broa?tei de la care s-a «împrumutat» nucleul
celular. Într-un alt centru ?tiin?ific din Anglia (Oxford) D. Bromholl a
reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul? somatic? în ovulul de
epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit celule care au crescut
mul?i ani la rând în cultur? de ?esut în afara organismului (in vitro).
Anume cu asemenea celule a fecundat ovulul, nucleul c?ruia era nimicit
ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete.
Ovulul fecundat a fost implantat în uterul iepuroaicei, care îndeplinea
rolul de incubator viu. În consecin??, s-a dezvoltat un embrion ale c?rui
gene con?ineau numai gene ale iepurelui (mort demult) celulele c?ruia
fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reînviere!
Conform opiniei unor exper?i, în anii apropia?i va fi elaborat? o
metodic? general accesibil? ?i ieftin? de înmul?ire «prin plombagin?» a
vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va avea
ca obiectiv ob?inerea de celule extrase din ?esuturile unor indivizi
animali remarcabili, stimularea femelelor în producerea unui num?r mare de
ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule somatice
(atât de la masculi, cât ?i de la femele-recordiste) a acestor ovule (ale
c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i implantarea ovulelor
la mame adoptive.
9.3 Genetica ?i pedagogia
9.3.1 Genotipul ?i mediul social
Probabil, c? nu o dat? ne-am întrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut
compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul începe s? compun?
versuri înc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac? chiar ?i
dup? ce însu?e?te toate tainele compunerii versurilor? Acela?i lucru se
poate spune ?i despre cele mai înalte performan?e sportive: oricâte
eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu fiecare poate s?
devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la drumul drept
?i deveni delincvent, iar altul r?mâne neclintit chiar în împrejur?ri care
îl pun la încerc?ri dintre cele mai grele?
Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt diferi?i.
Fiecare î?i are genotipul s?u pe baza c?ruia, în rela?ie cu mediul, se
formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele psihice. În afar? de
aceasta, asupra form?rii psihicului o mare înrâurire o are educa?ia,
începând din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om.
Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mântat urm?toarea întrebare:
în ce mod conlucreaz? în lupta pentru viitorul om ereditatea, mediul ?i
educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori îi apar?ine rolul
hot?râtor în formarea personalit??ii?
Unii considerau c? formarea esen?ei sociale a omului, dezvoltarea
personalit??ii depinde în totalitate de ereditate. Va fi omul bun sau r?u,
curajos sau fricos, harnic sau un lene? toate acestea, dup? opinia lor,
sunt programate dinainte în ereditate.
Nu este greu s? ne d?m sama c? acest punct de vedere este nu numai
nefundamentat, dar ?i într-o anumit? m?sur? d?un?tor, deoarece nu rareori
el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc s? se preocupe
de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie le pun în sama «eredit??ii
proaste», împotriva c?reia educa?ia ar fi, chipurile, neputincioas?. Ea
este d?un?toare ?i în alt? privin??. S? ne imagin?m urm?toarea situa?ie.
F?când totalurile anului ?colar înv???torul d? scurte caracteristici
fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent, sârguincios.
Succesele lui au depins în mare m?sur? de h?rnicia ?i sârguin?a cu care a
muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va c?uta pe viitor s? se
manifeste ?i mai în deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat? c? Ciobanu a
reu?it totul f?r? mult efort. Este un talent înn?scut». La ce se poate
gândi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul îi merge u?or ?i
în toate izbute?te. Dar în caracteristic? nu s-a pomenit despre atitudinea
sa fa?? de înv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu el a ob?inut
rezultate bune, ci ele au venit singure, de la sine. Dar oare aceast?
insinuare nu reprezint?, de fapt, o minimalizare a personalit??ii lui
Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u?
P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu aptitudini
naturale egale ?i dac? educatorii nu-?i vor precupe?i eforturile, iar
copiii nu se vor l?sa pe tânjal?, apoi fiecare ar putea s? ajung?, de
exemplu, la nivelul lui Mozart ?i Eminescu, Pu?chin ?i Repin. Urmând
acestei logici, s-ar p?rea c? este tot a?a de u?or s? se formeze
personalitatea omului prin intermediul instruirii ?i educa?iei, cum se
poate face din lut orice figur?. ?i acest punct de vedere s-a dovedit
lipsit de valabilitate. Fiecare pedagog cunoa?te faptul c? atât
temperamentele, cât ?i înclina?iile, ?i capacit??ile copiilor – toate sunt
diferite. Fiecare elev, fiecare om, în general, este o personalitate
irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu un mod personal de gândire,
memorare, de aten?ie. Unul toat? via?a nu mai ajunge s? aib? ureche
muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un elev abia de poate
pricepe legea lui Culon, în schimb, poate deosebi dup? glas orice pas?re,
altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc? teiul
de ar?ar.
«Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A. C. Scvor?ov,
cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i omenirea luat?
în întregime n-ar prezenta o diversitate de talente poten?iale mai bogat?
decât un om oarecare. Este, probabil, o idee prea s?r?cit? despre
omenire...»
Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de observa?ie, aten?ia,
memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, la
afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al cuvântului ca
Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de 8 ori! Dar
al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfâr?it f?r?, îns?, s? aib?
?ansa de a ajunge vre-odat? la în?l?imea lui Tolstoi.
Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este diferit? la diferi?i
oameni. Chiar dac? ar fi s? fie antrenat? la nesfâr?it, la majoritatea
oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii au dezvoltat? memoria vizual?,
al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta. Dar se
întâlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov povestea despre
I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din comun. Aruncând
o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea pentru prima oar?,
el întorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i orice pagin? nu i-ar fi
fost numit?, el o reproducea pe de rost. Când a fost rugat s?-?i aminteasc?
ce era tip?rit în josul paginii 212 din volumul doi al operelor complecte
ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de Stat),
Sollertinechii, chibzuind câteva momente, a redat integral ?i f?r? nici o
gre?eal? textul: «Laud? ?ie, artiste, vivat Andrei Petrovici –
recenzentului cum se vede îi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici, dar
ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc? ar fi
fost în firea lucrurilor, – «fami-» este prima jum?tate a cuvântului
familiaritate, numai c? «-liaritate» vine de acum pe pagina dou? sute
treisprezece».
Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare din noi
ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de dezvoltare a memoriei. ?i e
p?cat.
Exemplele prezentate vin s? ne conving? de faptul c? asupra form?rii
profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o anumit? influen??
?i ereditatea, ?i mediul în în?elesul cel mai larg al no?iunii. Pe lâng?
ac?iunea mediului, genotipul determin? ?i el dezvoltarea general? a
copilului ?i succesele lui la înv???tur?. Un debil mintal se alege cu
foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, în timp ce un om
n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te în mod obi?nuit multe f?r? ajutorul
cât de cât însemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea copiilor de ambian?a
familial?, instruirea în ?coal?, propriile lor eforturi depinde în ce
m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar? a capacit??ilor
lor înn?scute.
Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia se poate cel mai bine
studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu.
Dup? cum am mai ar?tat, exist? dou? categorii de gemeni: obi?nui?i
(bivitelini), cu genotipuri-diferite ?i identici (univitelini), cu
genotipuri identice.
Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c? cu cât
un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atât mai mult gemenii
identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu cât el
depinde mai mult de mediul extern, cu atât mai mult se pot deosebi între ei
gemenii identici. Cele mai mari deosebiri între gemeni se constat? în cazul
când ei sunt educa?i în familii diferite; dar astfel de cazuri se întâlnesc
extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i în condi?ii într-
atât de identice, încât poate s? apar? întrebarea: nu este oare acest fapt
principala cauz? a asem?n?rii lor? R?spunsul se poate ob?ine prin
compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i ei în una
?i aceea?i familie, în unul ?i acela?i interval de timp. De aceea influen?a
mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i este comparabil? cu
influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici.
Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei identici, crescu?i împreun?,
este condi?ionat? în temei de ereditatea lor diferit?. În schimb,
diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i împreun? ?i gemenii identici
crescu?i în medii diferite este condi?ionat? totalmente de condi?iile
diferite de mediu. Astfel, conform datelor savan?ilor americani, educa?ia
diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de greutate ?i capacit??i
mintale, dar nu are nici o înrâurire asupra în?l?imii. Prin urmare,
în?l?imea depinde în special de ereditate, iar greutatea fizica ?i
capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ în egal? m?sur? de
ereditate ?i de mediu.
9.3.2 Talentul ?i ereditatea
L?murind rolul eredit??ii ?i al mediului în dezvoltarea omului, în
formarea personalit??ii sale, este important s? se explice ce reprezint?
mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te ?i tr?ie?te
într-un mediu ce este determinat atât de factori abiotici, cât ?i de
factori biotici. În acest sens se poate afirma c? mediul omului este
acela?i ca ?i al altor fiin?e vii. Dar datorit? con?tiin?ei, omul
ac?ioneaz? în sfera formei sociale de mi?care a materiei, subordonându-?i
mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? în el. Din aceast? cauz? mediul uman
are un caracter social. Fiecare fiin?? uman? se na?te ?i tr?ie?te în
condi?iile mediului social. În ce prive?te identitatea sau varietatea
genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare om î?i are
garniturile sale particulare de gene ?i în virtutea acestui fapt din punct
de vedere genetic to?i oamenii sunt diver?i, individuali, cu excep?ia
gemenilor identici. Remarcând diferite particularit??i în manifestarea
caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o insuficien?? genetic?,
ci de diversitatea genetic?. Este important s? se sublinieze în acest
context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu depinde de mediul social
ci, din contra, de mediul social depinde manifestarea diversit??ii
genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale în care omul
se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i spune
dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem a?a,
n-au dovedit înc? s? între în contact cu mediul social, care n-au trecut
înc? minimumul elementar de instruire ?i educa?ie? Aceea?i întrebare se
poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt? în aceea?i
familie cu altele destul de mediocre.
Într-adev?r, majoritatea copiilor care se nasc sunt copii obi?nui?i,
copii înzestra?i într-un domeniu oarecare se nasc într-un num?r mic, iar
personalit??i remarcabile, înzestrate multilateral, adic? oameni geniali,
se nasc extrem de rar.
Na?terea copiilor geniali aminte?te întrucâtva loteria. Juc?torii
reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4 ?i
cu totul pu?ini – 5-6 numere. iar în dependen?? de ghicire se stabile?te
suma câ?tigului. Cu cât mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu atât mai
valoros este câ?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polânin.
«Na?terea geniului, – spunea el, – este câ?tigul realizat la o loterie
lipsit? aproape de câ?tiguri». Ne este dat foarte rar s? auzim despre
apari?ia copiilor cu talente deosebite. Una din aceste rare comunic?ri
senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan Times». Ea
se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care vorbea la fel de
liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva cu o
nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind în acest
scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu este me?ter la scrisul
caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele. P?rin?ii acestui
fenomen – Chim Su Son, fizician, în vârst? de 33 de ani ?i Iu Mun Hiun,
cadru didactic la Universitatea din Seul, în vârst? de asemenea de 33 de
ani - au povestit c? în a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut dintr-
odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a început s? rosteasc? cuvinte. La
?ase luni el a început s? mearg? ?i s? memoreze din auzite denumiri de
copaci ?i de animale. La 1 an ?i o lun? Chim însu?ise destule cuvinte
engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza.
Peste o lun? el a început s? vorbeasc? germana. La un an ?i jum?tate a
început s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a început s?-
?i fac? însemn?ri zilnice. Multe dintre însemn?rile ?i desenele lui au fost
publicate în ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen.
Un alt exemplu. În anul 1979 la sec?ia preg?titoare a Universit??ii din
Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan.
Guvernul acestei ??ri a hot?rât s?-l trimit? pentru continuarea studiilor
în URSS la facultatea de mecanic? ?i matematica a USM (programa pentru
?coala medie el a însu?it-o într-un an). Jalil a venit în Uniunea Sovietic?
împreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i fac? studiile la
Universitate.
Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu înv???tori de limba rus?, Jalil a
început s? în?eleag? bine întreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la ele
?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u. Dar la început
lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci când a fost schimbat modul
de instruire, luându-se ca baz? manualul de matematic?, treburile s-au
normalizat.
Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie eredit??ii ?i
ce rol mediului în dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun?
Iat? ce scriu în leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i
A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului? Exist? numeroase genealogii care o
confirm?: muzica în familia Bah, astronomia pentru întreaga genera?ie de
astronomi Cassini în cadrul c?reia s-a desf??urat de la tat? la str?nepot
timp de 124 de ani continuitatea în conducerea observatorului astronomic
din Paris; pictura în familia Macovschii, matematica în familia Bernulli.
Pe de alt? parte, îns?, în majoritatea cazurilor înzestrarea ereditar? este
determinat? de îmbinarea unui ?ir de însu?iri independente... Poate c?
anume în polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c? chiar
?i în familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau atât de rar copii
geniali». «Nu avem motive s? afirm?m c? exist? gene speciale ale
genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atât de variate
?i individual irepetabile, încât este mai verosimil s? fie considerate nu
urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul unor combina?ii
unice, irepetabile în fiecare caz aparte ale unui ?ir întreg de gene, care
fiecare în parte nu determin? nici un efect remarcabil. Adev?rul este
confirmat ?i de faptul c? în marea majoritate a cazurilor descenden?a
oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?».
Din aceste opinii se poate trage urm?toarea concluzie general?: nu
ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea talentului. Fiecare
gen? aparte sau o grup? de gene condi?ioneaz? unele însu?iri pozitive
aparte (temperament, atrac?ie pentru ceva, aten?ie, memorie, spirit de
observa?ie, imagina?ie, capacitate de în?elegere rapid? ?. a. m. d.), iar
îmbinarea întâmpl?toare a unei mul?imi de asemenea însu?iri (?i, prin
urmare, ?i a genelor care le determin?) într-un singur individ contribuie
la dezvoltarea maxim? a capacit??ilor sale – adic? a talentului.
Probabilitatea îmbin?rii într-o singur? persoan? a majorit??ii însu?irilor
pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei lor în lume. Tot
odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? într-un mediu sau altul
?i c? genele asem?n?toare î?i manifest? în chip diferit ac?iunea în
condi?ii de mediu diferite. Prin urmare, însu?i mediul «potrive?te»
ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor blocuri de gene unul fa?? de
altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel care joac? rol
de «punct de trecere», aprobând sau anulând aceast? ac?iune general?,
adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a individului. În acest
cadru o importan?? colosal? o are instruirea ?i educa?ia orientat?. Se
în?elege de la sine c? dac? elevul sau studentul nu poate s? asimileze
ceva, dar o dore?te, el va fi, pe drept, recompensat, dac?, îns?, este
capabil, dar lene?, pe bun? dreptate, va fi mustrat. ?i deoarece toate
aceste calit??i determin? rela?iile dintre oameni, manifestarea lor va fi
apreciat? în chip diferit, în dependen?? de condi?iile concrete ale
mediului social.
În ce prive?te seulezul de 3 ani Chim, nici acest caz nu con?ine nimic
supranatural. Pur ?i simplu, exemplul ilustreaz? o dat? în plus
posibilitatea manifest?rii foarte de timpuriu ?i în diverse domenii a unor
capacit??i poten?iale enorme. ?tiin?a nu dispune înc? de informa?ie
suficient? asupra modului în care recep?ioneaz? lumea înconjur?toare
copilul în perioada dezvolt?rii sale embrionare. Nu este exclus c? anume
aceast? perioad? este fundamental?, hot?râtoare în formarea psihicului ?i,
prin urmare, ?i a personalit??ii omului. În perioada embrionar? dezvoltarea
creierului este determinat? de programul .genetic. Programul genetic, –
scrie cunoscutul geneticiian sovietic, academicianul N. P. Dubinin, –
asigur? posibilitatea manifest?rii sferei spiritual suprabiologice a
omului, iar condi?iile sociale transform? aceast? posibilitate în
realitate în procesul activit??ii de munc?, social de produc?ie a
oamenilor, legat? de dezvoltarea vorbirii ?i înrâurind asupra form?rii
gândirii logico-abstracte». Nu este exclus c? în viitor no?iunea «mediu
social» se va complecta cu starea psihic?, emotiv? în care se afl?
viitoarea mam? în perioada gravidit??ii. Doar ?i ea este diferit? la
diferite mame ?i chiar la una ?i aceea?i mam? la sarcini diferite.
9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia
Dac? a?i fost mai mul?i copii în familie, pute?i – s-o întreba?i pe mama,
cum se sim?ea ea când a?tepta un copil sau altul. Mul?i î?i manifest? înc?
de pe atunci temperamentul...
Momentul fecunda?iei ovulului este, de fapt, momentul na?terii unei noi
vie?i. Pân? la el celulele sexuale au parcurs o cale lung? de diferen?iere
?i specializare în conformitate cu programul genetic al fiec?ruia dintre
p?rin?i. Dup? unirea gametului mascul cu cel femel ?i formarea zigotului,
începe ac?iunea coordonat? a dou? programe genetice ?i realizarea
consecvent? a informa?iei ereditare, pe care o con?in, pe parcursul
întregului proces de dezvoltare individual?.
De acum la a optsprezecea zi de la concep?ie începe s? bat? inima noii
fiin?e, la dou? luni organele îi sunt în temei formate, iar la trei luni ea
se manifest? în toat? plin?tatea: se poate stabili ce este b?iat sau fat?.
La patru luni EL sau EA încep s?-?i caute o pozi?ie mai comod?, iar la
cinci unii î?i manifest? deja caracterul. La acest moment copilul simte ?i
retr?ie?te toate bucuriile ?i emo?iile mamei, fiind foarte sensibil la
dispozi?ia ei ?i reac?ionând în mod corespunz?tor.
Se pare c? în parte la acest fundament se referea L. N. Tolstoi când
scria: «Oare nu atunci am ob?inut eu tot cu ceea ce tr?iesc în momentul de
fa??, ?i am agonisit atât de mult, atât de repede, încât în întreaga via??
ce a urmat nu am reu?it s? cap?t nici a suta parte cât c?p?tasem înainte?
De la un copil de cinci ani ?i pân? la mine e un singur pas. De la un nou-
n?scut pân? la un copil de cinci ani e o distan?? cumplit?. De la embrion
pân? la nou-n?scut e o pr?pastie, iar de la ne existen?? pân? la embrion se
întinde nu o pr?pastie, ci ceva de neconceput».
În psihologie ?i pedagogie se obi?nuie?te s? .se considere c? omul nu se
na?te personalitate, ci devine ca atare. ?i aceasta este într-adev?r a?a,
deoarece personalitatea a început s? semnifice cel mai adesea
individualitatea în raporturile ei sociale. Dar atunci ce urmeaz? s? se
considere na?terea omului-apari?ia lui pe lume sau momentul ini?ial al
dezvolt?rii sale în uterul mamei? Doar acele nou? luni care urmeaz? dup?
momentul concep?iei noului om sunt mult mai bogate în informa?ie decât
mul?i dintre anii ce vor urma.
«Pot s? demonstrez c? multe din ceea ce consider?m specific uman, c?p?tat
de om dup? na?tere, în realitate se con?ine în genetica noastr?, se afl? în
natura noastr? în forma unor raporturi fixate ale structurilor nervoase», –
scria remarcabilul fiziolog, academicianul P. Anohin. Aceast? declara?ie
permite s? se considere c? formarea personalit??ii începe .in procesul
dezvolt?rii embrionare a copilului, iar manifestarea particularit??ilor ei
începe la diferi?i oameni în momente diferite. Nu f?r? temei se spune
devenirea, ?i nu apari?ia personalit??ii; ?i nu a personalit??ii în
general, ci a unui om concret.
«Nu este exclus, - scrie cunoscutul psiholog Ia. L. Colominechii, – c?
într-un viitor nu prea îndep?rtat s? se formeze un domeniu special al
pedagogici – pedagogia embrionar?, ?tiin?a despre ac?iunea direct? ?i
indirect? (prin intermediul psihicului ?i organismului mamei) asupra
form?rii psihicului omului în perioada dezvolt?rii sale embrionare».
Ideea c? fiecare om vine pe lume cu un ansamblu variat de capacit??i a
devenit una din tezele de baz? ale concep?iei umaniste despre om. Aproape
în fiecare om exist? capacit??i spirituale poten?ial nelimitate. A fost
demonstrat c? miliardele de celule ale creierului omenesc sunt capabile s?
înf?ptuiasc? o munc? cu adev?rat titanic?; problema e, în ce mod se pot
mobiliza ?i folosi la maximum colosalele lor posibilit??i. Într-un
laborator de psihologie a fost efectuat? o experien?? în care ex-campionul
lumii la ?ah M. Tal a jucat ?ah cu persoana supus? examin?rii. Trei partide
acesta le-a jucat în stare obi?nuit?, iar alte trei-în stare de hipnoz?,
insuflându-i-se chipul unuia dintre ?ahi?tii remarcabili din trecut. Tal a
câ?tigat. Dup? seans el ?i-a caracterizat în felul urm?tor partenerul:
«Înainte de hipnoz? am jucat cu o persoan? care abia mi?ca figurile. În
stare de hipnoz?, îns?, în fa?a mea st?tea un cu totul alt om, expansiv,
energic, îndr?zne?, care juca cu dou? categorii mai bine».
O persoan? este considerat? capabil?, dac? manifest? un interes deosebit
pentru vre-o preocupare ?i dac? în acest caz ea însu?e?te mai repede ?i mai
u?or decât al?ii cuno?tin?ele, deprinderile, metodele corespunz?toare, dac?
ob?ine succese în domeniul respectiv.
Dar în caz c? nu ob?ine nici un fel de succese? Trebuie considerat?
incapabil?? Oameni incapabili nu exist?, exist? oameni care nu ?i-au
valorificat capacit??ile, oameni care «?i-au îngropat talentul».
În prezent a devenit ca nici odat? acut? problema determin?rii
hipertimpurii a profilului capacit??ilor copilului, ale adolescentului,
pentru a i se putea alege direc?ia de instruire ?i de preg?tire
profesional?, care i-ar asigura ?i cuno?tin?ele, ?i dragostea pentru
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16
|