Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
game?i de valoare genetic? incomplet?.
Medicii ?i geneticiienii consider? c? la oamenii din prezent aproape 50%
din patologii (boli) sunt determinate de diferite deregl?ri în aparatul
genetic. Calculele arat? c? fiecare individ este «posesorul» a circa 5-10
gene poten?ial d?un?toare.
Din cauza tulbur?rilor genetice din 130 de concep?ii una se întrerupe
chiar în primele zile, 25% se întrerup la stadii mai înaintate ale
sarcinii, iar din 40 de nou-n?scu?i unul se na?te mort.
În sfâr?it, conform calculelor existente, fiecare 5 nou-n?scu?i dintr-o
sut? prezint? defecte genetice manifeste, legate de muta?iile unor gene sau
ale unor cromozomi întregi.
Pân? la ora actual? au fost descrise circa 1500 de boli întâlnite la om
?i condi?ionate de anumite tulbur?ri în func?ionarea genelor. De câteva din
ele am luat deja cuno?tin??. Dar exist? ?i a?a-numitele boli cromozomice,
legate fie de modificarea num?rului, fie de modificarea structurii
cromozomilor. Exist? aproximativ 500 de boli de acest fel.
La b?rba?i se cunoa?te demult sindromul lui Clinefelter - o boal?
caracterizat? prin faptul c? b?rba?ii afecta?i au o statur? înalt?,
testiculele nedezvoltate, sunt sterili, în majoritatea cazurilor la ei
constatându-se o dezvoltare a glandelor mamare, sunt anemici, cu ariera?ie
mintal?. Vina o poart? un cromozom X, care este în plus (indicele sexual-
XX(). Frecven?a na?terilor cu aceast? boal? o constituie un caz la 400-500
de b?ie?i.
La femei este cunoscut sindromul Turner. Din cariotipul acestor femei
lipse?te un cromozom X (indicele sexual XO). Ele se caracterizeaz? prin
statur? mic?, gât scurt, încetinirea maturiz?rii sexuale ?i a dezvolt?rii
mintale. Frecven?a na?terilor cu acest sindrom este egal? cu un caz la 5000
de nou-n?scu?i de sex feminin.
?i la b?rba?i, ?i la femei se întâlne?te sindromul lui Down. În celulele
bolnavilor se con?ine un cromozom în plus, situat în perechea 21 de
autozomi. În medie boala se întâlne?te cu frecven?a de un caz la - 500-600
de nou-n?scu?i. Simptoamele ei sunt: statur? mic?, dimensiuni mici ale
capului, gur? întredeschis?, anomalii în organele interne, în special la
inim?, ariera?ie mintal? puternic exprimat? ?. a.
În anul 1960 medicii-geneticiieni au stabilit c? (trizomia dup? un
cromozom din grupa D (trei omologi ,în loc de doi în perechile 13-15)
determin? astfel de defecte ereditare ca «buza de iepure» la nou-n?scu?i ?i
dehiscen?a palatului moale ?i a celui dur. În alte cazuri D-trizomia
conduce la dezvoltarea anormal? a ochilor, ajungând pân? acolo, încât
copilul poate s? r?mân? orb.
?i mai primejdioas? pentru organism este trizomia dup? unul din
cromozomii din grupa E (perechile 16-18). 50% din copiii cu acest defect
mor în vârst? de pân? la dou? luni, alte 30% - pân? la trei luni ?i doar 1-
2% tr?iesc pân? la 10 ani.
La aceast? boal? copiii au foarte slab dezvoltat maxilarul inferior. Gura
copilului este mic?, uneori e atât de mic? încât nou-n?scutul nu poate nici
m?car s? apuce sânul mamei. În continuare copilul prezint? o insuficient?
dezvoltare a musculaturii. Într-o stare de dezvoltare incomplet? r?mâne ?i
creierul-copilul ajunge la vârsta de 10 ani ?i tot nu poate vorbi.
Numeroase boli ereditare sunt legate nu numai de tulburarea num?rului,
dar ?i a integrit??ii cromozomilor. Rezerva de muta?ii d?un?toare de gene
?i cromozomi, acumulate de popula?iile umane, se nume?te povara ereditar? a
umanit??ii. Conform datelor statisticii medicale mondiale («Raportul
Comitetului de exper?i al organiza?iei Mondiale a S?n?t??ii (OMS) în
genetica uman?», Geneva, 1965), povara genetic? a popula?iilor contemporane
se exprim? printr-o m?rime impun?toare: 7,5%. Aceasta înseamn? c? din 5.5
miliarde de locuitori ai globului p?mântesc peste 300 di milioane sufer? de
boli ereditare (anomalii). Cifra poate deveni ?i mai mare, dac? se va ?ine
cont de mortalitatea intrauterin?, care aproximativ în 25% din cazuri
depinde de anomaliile cromozomice prezente la f?t.
7.2 Eugenica ?i genetica
Se na?te întrebarea fireasc?: cum îi poate fi omenirii u?urat? povara
genetic? ?i ce trebuie f?cut îi acest scop? Înc? în anul 1883 F. Galton a
adresat îndemnul de a se crea o nou? ?tiin?? - eugenica - având ca profil
asigurarea unei eredit??i bune, adic? ameliorarea speciei umane. El vroia
s? vad? viitoarele genera?ii s?n?toase fizic, prezentând înalte calit??i
sociale. Sarcina eugenicii Galton o vedea în studierea sub control social a
metodelor ?i mijloacelor cu care se va putea realiza îmbun?t??irea
particularit??ilor ereditare ale genera?iilor viitoare. El a pus problema
ac?iunii con?tiente a omului asupra însu?irilor viitoarelor genera?ii prin
reglarea c?s?toriilor.
Adep?ii lui Galton au emis în continuare o serie de opinii, care sunt
cunoscute sub numele de eugenic? negativ? ?i pozitiv?. P?rta?ii eugenicii
negative considerau c? una din m?surile primordiale, care trebui luat?, o
constituie desf??urarea unei munci largi de l?murire în rândul popula?iei
pentru ca persoanele cu defecte genetice s? se ab?in? de a concepe. Tot
odat?, în vederea excluderii procre?rii de c?tre persoanele la care se
presupun anumite defecte sub raport genetic, se proiecta sterilizarea
b?rba?ilor prin una din metodele care nu influen?eaz? asupra vie?ii
sexuale. Se preconiza de asemenea avorturi obligatorii în cazurile când
constitu?ia genetic? a unuia dintre p?rin?i condi?ioneaz? formarea unui
defect incurabil la copil.
Adep?ii eugenicii pozitive presupuneau c? scopuri-le lor pot fi atinse
prin realizarea unor m?suri cu caracter contrar. Una dintre cele mai
importante m?suri de acest fel urma s? aib? drept obiectiv sporirea
num?rului de na?teri în familiile f?când parte din clasele avute.
Expresia cea mai complet? ideile eugenicii pozitive ?i-au aflat-o în
lucr?rile geneticiianului american G. Meller. El proiecta s? introduc? în
practic? fecundarea artificial? a femeilor, folosind în acest scop sperma
unor donatori special selecta?i.
De eugenic? au fost strânse legate diferite teorii rasiale.
De acum în anul 1870, înainte chiar do proclamarea eugenicii, F. Galton
afirma în cartea sa «Geniul ereditar» superioritatea albilor fa?? de negri,
englezii fiind, dup? opinia lui, sub raportul dezvolt?rii mintale cu dou?
trepte mai sus decât negrii. Recunoscând diferen?ele dintre rase, Galton
considera c? reprezentntan?ii rasei superioare nu trebuie s? formeze
c?s?torii cu reprezentan?i al unei rase inferioare, deoarece în acest fel
se produce o sc?dere a num?rului na?terilor de personalit??i eminente.
În special în ajunul celui de-al doilea r?zboi mondial teoriile rasiale
erau în vog?, ?i în acest context Hitler a putut s? afirme c? rasa arian?,
dup? convingerea sa, este rasa cea mai superioar? ?i de acea celelalte rase
urmeaz? s? i se supun?.
În acest fel principiile eugenicii, care ini?ial urmau s? serveasc?
profilaxiei bolilor ereditare, ulterior au fost denaturate ?i folosite în
scopuri dintre cele mai odioase.
Bazându-se pe faptul c? legile eredit??ii sunt aplicabile omului,
teoreticienii burghezi au început (s? le dea interpret?ri mecanice,
ajungând pân? la teza absurd? c?, chipurile, nu condi?iile sociale dintr-un
stat sau altul împart oamenii în boga?i ?i s?raci, în diferite st?ri, ci
capacit??ile lor care, dup? opinia lor, depind complet de genotip.
În ??rile capitaliste fa?? de om au început s? fie aplicate metode ale
selec?iei utilizate în zootehnie.
Astfel, în anul 1907 în statul Indiana (SUA) a fost introdus? o lege
conform c?reia idio?ii, debilii mintali, delincven?ii-recidivi?ti urmau s?
fie supu?i unei steriliz?ri obligatorii.
Pân? în anul 1914 asemenea lege a fost introdus? în alte 12 state din
SUA.
În Danemarca, în virtutea num?rului mic al popula?iei ?i datorit?
faptului c? s-au p?strat c?r?i biserice?ti de sute de ani, s-a putut
stabili c? unele forme de debilitate mintal? se transmit prin ereditate.
Dat? fiind imposibilitatea realiz?rii ideii de a se face ca debilii
mintali s? în?eleag? s? nu procreeze, ?i în Danemarca în anul 1929 a fost
introdus? legea cu privire la sterilizarea obligatorie. Mai târziu i-au
urmat exemplul Finlanda, Norvegia, Suedia ?i Elve?ia. Vom remarca faptul c?
legile având ca scop reglementarea c?s?toriilor func?ionau cu mult înainte
de apari?ia eugenicii.
În Rusia prima lege cu privire la aplicabilitatea selec?iei ?i la rasa
uman? a fost adoptat? în anul 1722 pe timpul domniei lui Petru 1.
Legea se numea «Despre examinarea pro?tilor în Senat». Pro?ti erau
considera?i cei de la care nu se poate a?tepta la «mo?tenire bun? ?i la
folos pentru stat». ?i de aceea persoanelor «...care nu erau buni nici
pentru ?tiin??, nici pentru serviciu militar nu se potriveau, s? se însoare
?i s? se m?rite nu li se va permite...»
În ??rile din Europa Occidental? era propagat? pe larg ideea c? la
c?s?torie perechile conjugale trebuie s? îmbine frumuse?ea fizic? cu
nivelul intelectual.
Cunoscutul savant rus ?i sovietic, unul din întemeietorii revistei de
eugenic? în Rusia, A. S. Serebrovschii scria în leg?tur? cu aceasta: «Dac?
un de?tept î?i va alege o nevast? de?teapt?, prostul r?mas se va însura cu
proasta r?mas?; ?i mai e înc? o întrebare cine dintre ei va da o
descenden?? mai numeroas?? C? o nevast? de?teapt? nu va na?te pe întrecute
cu una proast?, deoarece ea, fiind de?teapt?, nu va dori s? se transforme
într-o ma?in? de n?scut copii».
În acest fel opiniile despre faptul c? un so? eugenic trebuie s?-?i
aleag? o so?ie eugenic?, din punctul de vedere al geneticiii, nu pot duce
la nimic bun. Aceste metode genetice nu pot fi aplicate omului.
7.3 Consulta?iile medico-genetice
Considera?ii etico-morale ne silesc s? respingem categoric atât metodele
sta?iilor de mont? de «îmbun?t??ire» a speciei umane, cât ?i ideea lipsirii
prin lege a persoanelor cu povar? ereditar? de dreptul de a avea copii.
Chiar dac? ar fi s? se fac? abstrac?ie de moral?, din punct de vedere pur
?tiin?ific nu întotdeauna se poate spune cu siguran?? care gene sunt «bune»
?i care «rele».
Bolile ereditare ale omului sunt înc? insuficient studiate, de aceea
orice recomanda?ii privind încheierea c?s?toriilor sunt nu numai anormale,
dat fiind faptul c? orice opresiune în sfera vie?ii personale ?i a
c?s?toriei este inadmisibil?, dar pot ?i s? nu aib? efectul scontat. Se
?tie, doar, c? nu întotdeauna la persoanele talentate ?i s?n?toase se na?te
o descenden?? de aceea?i valoare cu p?rin?ii. Plus de aceasta, calculele
demonstreaz? c? chiar dac?, în pofida oric?ror principii ale moralei, s-ar
reu?i introducerea unor c?s?torii impuse, rezultatele experien?ei s-ar
manifesta abia peste câteva secole. Oricum, bolile genetice continu? s? fie
o realitate ?i ele trebuie comb?tute. De acest lucru se ocup? în prezent
genetica medical?.
Spre deosebire de eugeni?ti, care visau la înmul?irea intens? a num?rului
de oameni talenta?i, genetica medical? se m?rgine?te la m?surile «eugenicii
negative benevole». Sarcina ei const? în studierea cât mai profund? a
bolilor genetice ?i elaborarea unor m?suri de profilaxie ?i tratament. Pe
baza sistemului de ocrotire a s?n?t??ii, constituit în ?ara noastr?, în
corespundere cu nivelul de dezvoltare a medicinii ?i gradul de preg?tire a
medicilor în domeniul geneticiii, s-a creat o re?ea de servicii de
consulta?ii medico-genetice.
Scopul consult?rilor medico-genetice în sens general-popula?ional o
constituie mic?orarea poverii eredit??ii patologice, iar scopul unui
serviciu concret de consulta?ii o constituie acordarea de ajutor familiilor
în adoptarea unei hot?râri juste în problema în cauz?.
S. N. Davidenco este primul medic care în anii 30 a efectuat în practic?
munc? de consultare medico-genetic?. El a remarcat pentru prima oar?
varietatea bolilor ereditare existente, fapt de care urmeaz? s? se ?in?
cont pentru a se putea just prognoza viitoarea genera?ie în familiile cu
povar? ereditar?.
Serviciul de consulta?ii medico-genetice este o institu?ie de tip
policlinic?. Func?iile ei principale sunt urm?toarele:
1) Stabilirea pronosticului s?n?t??ii pentru viitoarea genera?ie în
familiile în care exist? sau în care se presupune existen?a unor
patologii ereditare;
2) Explicarea într-o form? accesibil? a m?rimii riscului ?i acordarea de
ajutor p?rin?ilor în luarea. de c?tre ace?tia a unei decizii;
3) Acordarea de ajutor medicului în diagnosticarea boli ereditare, dac?
pentru aceasta sunt necesare metode genetice speciale de cercetare;
4) Propagarea cuno?tin?elor medico-genetice în rândul medicilor ?i ale
p?turilor largi ale popula?iei.
Este foarte important de a face ca o familie sau alta s? în?eleag? sensul
consult?rii genetice, de a i se oferi familiei date sfaturile necesare în
luarea unei anumite decizii. În esen??, aceasta e principala sarcin? a
medicului geneticiian, dar ob?inerea ca acest sfat s? fie urmat este din
sfera competen?ei serviciului de consulta?ii medico-genetice. Deciziile
urmeaz? s? le ia p?rin?ii în?i?i.
Adesea recomandarea medicului-geneticiian este necesar? la adoptarea
hot?rârii de c?s?torie. Faptul se refer? la cazurile în care unul din
viitorii so?i fie c? are el însu?i o afec?iune ereditar?, fie c? o are
cineva dintre rudele lui.
Pentru a se putea 'face o constatare medico-genetic?, este important s?
se stabileasc? diagnosticul precis al bolii. La aceasta contribuie
examinarea minu?ioas? a arborelui genealogic ?i a rudelor bolnavului.
Sarcina primordial? a medicului geneticiian o constituie stabilirea
faptului dac? afec?iunea are un caracter ereditar sau nu. Dac? ea se
dovede?te a fi ereditar?, pentru a se putea aprecia just probabilitatea
apari?iei în aceast? c?s?torie a bolilor ereditare, medicul are nevoie de o
imagine exact? a tipului de mo?tenire a afec?iunii date.
Astfel, în cazul unei afec?iuni mo?tenite dup? dominant?, în medie
jum?tate din copiii unui membru bolnav al familiei vor fi ?i ei afecta?i de
aceast? boal?.
În schimb, membrii s?n?to?i ai acestei familii nu au de ce s? se team?,
deoarece gena dominant? care condi?ioneaz? boala are o manifestare de o
sut? de procente.
Altfel stau lucrurile în cazul consult?rii genetice a membrilor unei
familii în care s-au constatat cazuri de boli mo?tenite recesiv.
Gena recesiv? mutant? poate în cursul unei perioade lungi de timp,
r?mânând în stare heterozigotic? latent?, s? se transmit? de la o genera?ie
la alta, f?r? s? condi?ioneze dezvoltarea bolii. O asemenea stare dureaz?
pân? nu se c?s?toresc doi purt?tori heterozigotici ai unei ?i aceleia?i
gene recesive.
Când o asemenea c?s?torie se încheie, pân? la 25% din copiii proveni?i
din ea mo?tenesc gena recesiv? de la ambii p?rin?i, în urma c?rui fapt ?i
are loc dezvoltarea unei afec?iuni recesive grave.
O alt? situa?ie: boala recesiv? s-a manifestat ?i p?rin?ii se adreseaz?
medicului-geneticiian pentru a afla probabilitatea na?terii la ei a unui al
doilea copil bolnav. Dup? examinare medicul le poate spune c? pentru
fiecare din urm?torii lor copii primejdia îmboln?virii reprezint? 25%. Pe
50% din copiii lor îi amenin?? primejdia de a fi purt?tori heterozigotici
ai genei recesive, ei fiind aparent s?n?to?i, ?i numai 25% din copii vor fi
absolut s?n?to?i ?i nu vor avea în genotip nici o gen? recesiv?.
În mod cu totul firesc, soarta viitorilor copii îi nelini?te?te nu numai
pe p?rin?i, ci ?i pe rudele lor de sânge.
Membrii unei familii în care s-a produs deja dezvoltarea unei boli
recesive pot s? fi mo?tenit gena recesiv? de la un str?mo? comun cu al
bolnavului ?i s? fie purt?tori laten?i ai genei mutante.
Probabilitatea unei astfel de st?ri de purt?tor de gene recesive poate fi
calculat?, ea depinzând de gradul de rudenie. Aceast? probabilitate este
cea mai mare pentru fra?ii ?i surorile bolnavului însu?i (66,6%), pentru
fra?ii ?i surorile p?rin?ilor bolnavului (50%) ?i pentru copiii lor (25%).
De aceea trebuie evitate cu orice pre? c?s?toriile unor rude din familiile
în care s-a manifestat deja o boal? recesiv?, deoarece este foarte mare
primejdia îmboln?virii copiilor n?scu?i din aceste c?s?torii.
Se cuvine s? amintim ?i despre un astfel de caz posibil, cum este
c?s?toria unui bolnav de o afec?iune ereditar? înl?n?uit? cu sexul (de
exemplu, hemofilie) sau a uneia din rudele acestuia. Într-o asemenea
variant? gradul riscului îmboln?virii de aceea?i afec?iune a viitorilor
copii poate fi diferit în diferite situa?ii, ?i anume: fiii bolnavului vor
fi s?n?to?i, iar toate fiicele lui vor mo?teni o gen? mutant?, în urma
c?rui fapt jum?tate din fiii acestora (nepo?ii bolnavilor) vor fi afecta?i
de boala ereditar?, iar jum?tate din fiice (nepoatele bolnavului) vor
deveni, la rândul lor, purt?toare ale unei gene mutante.
B?rbatul s?n?tos, care este rud? cu bolnavul, poate conta c? va avea o
descenden?? s?n?toas?.
Anume gradul de primejdie al afect?rii viitorilor copii de o boal?
ereditar? în cutare sau cutare tip de c?s?torie ?i reprezint? obiectul
explica?iilor medicului-geneticiian, adresate persoanelor care îi solicit?
consulta?ii.
Dac? persoanele a c?ror c?s?torie prezint? un risc ridicat în ce prive?te
na?terea unor copii afecta?i de vre-o boal? ereditar?, se c?s?toresc,
totu?i, copilul care li se va na?te va fi examinat f?r? întârziere de un
medic-geneticiian. În cazul descoperirii semnelor de îmboln?vire lui i se
va prescrie tratamentul corespunz?tor.
Dar pot fi lecuite oare bolile de acest tip? - ve?i întreba. Doar pe
parcursul mai multor ani a dominat opinia cu privire la caracterul fatal al
bolilor ereditare, la imposibilitatea combaterii lor.
Din fericire, îi putem dezam?gi pe sceptici ?i pesimi?ti, deoarece
lucrurile nu stau a?a cum ?i le-au închipuit. Este necesar numai s? se
studieze profund cauzele fiec?reia dintre bolile ereditare ?i atunci aceste
boli vor ceda tot a?a cum au cedat la timpul lor ciuma, holera, variola,
apoi malaria, tuberculoza ?i alte boli infec?ioase.
În timpul apropiat cele mai reale ?i mai realizabile mijloace de
combatere a bolilor ereditare vor fi legate nu de încerc?rile de a ac?iona
nemijlocit asupra aparatului genetic, adic? asupra cromozomilor ?i genelor
(este o perspectiv? mai îndep?rtat?), ci de «atacul» din alt flanc. Este
vorba de posibilit??ile schimb?rii radicale a condi?iilor de mediu în a?a
fel, încât manifestarea unei eredit??i patologice s? fie imposibil?.
Aceasta este, de exemplu, calea de tratare a alcaptonuriei - o anomalie
ereditar? grav? legat? de metabolism. Persoanele cu un metabolism normal au
fermen?i care transform? substan?a alcapton formata în organism ini?ial în
acid acetilacetic, apoi are loc transformarea acestuia în bioxid de carbon
?i ap?. La persoanele bolnave acest proces de transform?ri este tulburat.
Din cauza lipsei fermen?ilor (este deteriorat? gena care îi sintetizeaz?),
alcaptonul nu se descompune în organism, ci este eliminat cu urina. La o
vârst? timpurie boala se reflect? pu?in asupra st?rii de s?n?tate a
copilului, dar mai târziu, dac? nu se iau m?surile corespunz?toare, ea duce
la debilitate mintal?.
De altfel, diagnosticarea bolii este foarte simpl?: în scutecul copilului
se pune o bucat? de hârtie îmbibat? cu un reactiv special. A?a cum general
cunoscuta foi?? de turnesol devine ro?ie dac? se va picura pe ea acid, tot
a?a ?i hârtia destinat? determin?rii alcaptonuriei î?i schimb? culoarea,
venind în contact cu urina copilului.
În ce prive?te tratarea propriu-zis? a bolii, ea const? în faptul c?
copilului bolnav se înceteaz? de a i se mai da sân ?i el este trecut la un
regim de diet? special, pe care va trebui s?-l urmeze ?i ulterior.
Restric?ia, dup? cum vedem, nu este prea împov?r?toare. În schimb, ea îl
scute?te complet pe om de consecin?ele tragice ale bolii.
În acela?i fel excluderea timpurie a laptelui din ra?ia copiilor
suferinzi de galactozemie, scoaterea fenilalaninei din alimenta?ia
bolnavilor de fenilchetonurie ?. a. m. d. asigur? persoanelor afectate de
aceste boli o dezvoltare identic? cu cea a persoanelor s?n?toase.
Bineîn?eles, în asemenea cazuri prezint? o mare importan?? punerea la timp
a diagnosticului. Cu cât el este pus mai devreme, cu cât mai repede va
începe tratamentul, cu atât mai mult folos va aduce bolnavului.
În cazurile când defectul ereditar al organismului este datorat
insuficien?ei unei substan?e biologic active oarecare, atunci se poate
proceda la introducerea din afar? a compusului lips?. Astfel, prin
introducerea unei proteine speciale, care contribuie la sporirea
coagulabilit??ii sângelui, este tratat? una din formele de tendin?? la
hemoragii (hemofilia A). O boal? destul de r?spândit? este diabetul
zaharat, determinat? ?i ea în mare m?sur? de factori ereditari. Câteva
decenii în urm? aceast? boal? ducea inevitabil la moarte rapid?. Savan?ii
au stabilit c? dezvoltarea diabetului zaharat este condi?ionat? de
insuficien?a în organism a hormonului numit insulin?.
Folosirea insulinei în tratarea diabetului zaharat nu numai c? a salvat
via?a a sute de mii de bolnavi, dar i-a ?i f?cut pe deplin ap?i de munc?.
Cel mai greu se trateaz? bolile cromozomice. ?i într-adev?r, s-ar p?rea
c? ce poate s? fac? medicul pentru un bolnav în organismul c?ruia fiecare
celul? con?ine o garnitur? cromozomal? defect??
Dar ?i în aceast? situa?ie s-a dovedit a fi posibil? acordarea de ajutor.
A fost deja acumulat? o anumit? experien?? în tratarea bolnavilor cu
anomalii ale cromozomilor sexuali. De exemplu, aplicarea priceput? a
terapiei hormonale la femeile care au un singur cromozom X(X0) apropie în
mare m?sur? aspectul exterior al acestor femei de cel al femeilor normale.
Este cunoscut cazul trat?rii cu metiltestosteron a unui tân?r de 16 ani
având sindromul lui Clinefelter ?i care mai târziu a lucrat în calitate de
tehnician.
O bun? ac?iune are asupra bolnavilor cu sindromul lui Down nia?inamida.
Din p?cate, la etapa actual? de dezvoltare a ?tiin?ei bolile ereditare nu
pot fi vindecate definitiv. Surplusul sau lipsa de cromozomi din cariotipul
oamenilor, precum ?i genele defecte se transmit copiilor lor. Aceast?
împrejurare este de natur? s? fac? ?i mai imperioas? necesitatea înt?ririi
alian?ei dintre medici ?i geneticiieni pe calea spre descoperirea unor noi
metode ?i mijloace de izb?vire a omenirii de ereditate patologic?. În
leg?tur? cu aceasta nu este de prisos s? amintim gândurile marelui fiziolog
I. P. Pavlov, sunând ca un testament, rostite la sicriul fiului s?u, care a
murit de cancer: «Medicii no?tri,-spunea I. P. Pavlov, - trebuie s?
cunoasc? la perfec?ie legile eredit??ii. Trebuie nimicit? în r?d?cin?
posibilitatea transmiterii genera?iilor viitoare a bolilor cauzate de gene
patologice...» ?i «...traducerea în via?? a adev?rului ?tiin?ific cu
privire la legile eredit??ii va ajuta omenirea s? scape de multe dureri ?i
nenorociri».
Consultarea medico-genetic? reprezint? o modalitate de aplicare în
medicina practic? a realiz?rilor ?tiin?ifice din domeniul geneticiii,
constituind o form? specific? de asisten?? acordat? popula?iei, având ca
scop profilaxia bolilor ereditare. Problemele care se isc? cu acest prilej
?in nu numai de sfera geneticiii medicale, multe din ele, aflându-se în mod
tradi?ional în competen?a psihologiei, sociologiei, dreptului, economiei,
demografiei.
Realizarea principiului profilaxiei în medicin? nu poate fi deplin? f?r?
profilaxia bolilor ereditare, care se reduce în fond la posibila limitare a
na?terilor de copii cu boli ereditare. Aceast? eliberare a comunit??ii
umane de povara muta?iilor patologice se cere înf?ptuit? cu astfel de
metode care corespund pe deplin principiilor umanitare ale societ??ii
noastre.
VIII. DETERMINISMUL EREDITAR AL LONGEVIT??II
8.1 Gerontologia ?i genetica
Cunoa?tem deja ce reprezint? genetica ?i care este sfera ei de
preocup?ri, dar iat? despre gerontolojie mul?i dintre dumneavoastr? posibil
c? nici n-au auzit.
Cum adesea se întâmpl?, denumirea cuvântului provine din «montarea» a
dou? cuvinte grece?ti: gerontos-«b?trâne?e» ?i logos-«înv???tur?».
Gerontologia se ocup? cu studiul mecanismelor ?i cauzelor îmb?trânirii
organismelor. În schimb, istoria gerontologiei îns??i e departe de vârstele
b?trâne?ii, num?rând doar câteva decenii.
Începutul cercet?rilor aprofundate ale organismului aflat în proces de
îmb?trânire a fost pus prin studiile lui I. I. Mecnicov. Iar la baza
cuno?tin?elor moderne despre îmb?trânire se afl? lucr?rile academicianului
A. A. Bogomole?-creatorul ?colii de gerontologie ?i organizatorul primei în
lume conferin?e ?tiin?ifice în aceast? problem?. Ea se numea semnificativ
«B?trâne?ea» ?i s-a desf??urat la Chiev în anul 1938. Aproximativ peste 20
de ani discipolii ?i colaboratorii lui Bogomole? au creat, din nou la
Chiev, Institutul unional de gerontologie, care a g?zduit cel de-al nou?lea
Congres interna?ional de gerontologie din anul 1972.
Fiindc? vorbim de îmb?trânire, este firesc s? se i?te urm?toarea
întrebare: cât poate ?i cât trebuie s? tr?iasc? omul?
Iat? câteva date ce-i caracterizeaz? pe longevivi. Mo?ierul maghiar P.
Zartai s-a n?scut în secolul XVI ?i a murit în secolul ...XVIII, tr?ind 185
de ani. Via?a conjugal? a maghiarilor Jon ?i Sarra Ravel a durat 147 de
ani: so?ul a murit în vârst? de 172 de ani, iar so?ia în vârst? de 164 de
ani. Este exemplul celei mai îndelungate ve?i conjugale. Albanezul Hudie a
tr?it 170 de ani, având în timpul vie?ii 200 de urma?i: copii, nepo?i,
str?nepo?i, str?-str?nepo?i ?. a. m. d.
În cartea sa «Prelungirea duratei vie?ii» A. A. Bogomole? citeaz?
urm?torul fapt cunoscut: la 31 iulie 1654 cardinalul d'Armaniac a v?zut un
b?trân ce plângea în strad?. La întrebarea din ce cauz? plânge, b?trânul a
r?spuns c?
l-a b?tut taic?-s?u. Mirat, cardinalul ?i-a exprimat dorin?a de a-l vedea
ne tat?l b?trânului. ?i i-a fost dat s? vad? un b?trân plin de via?? în
vârst? de 113 ani, care i-a spus c? ?i-a pedepsit fiul pentru lipsa de
respect fa?? de unchiul s?u: îl întâlnise ?i nu-l salutase. Când cardinalul
a intrat în cas?, a v?zut un alt b?trân în vârst? de 143 de ani - ?i el
plin de via??.
?i în fosta URSS au fost înregistrate cazuri de uimitoare longevitate.
Osetina Tense Abzieva a tr?it 180 de ani. Muslim ?iraliev-164, Ismail
Aitraliev- 160 de ani...
Vorbind despre durata posibil? a vie?ii omului, savan?ii numesc cifre
diferite: 120-150-180-200 de ani ?i mai mul?i. Înc? marele biolog rus I. I.
Mecnicov, referindu-se la caracterul inepuizabil al rezervelor interne ale
organismului, spunea: «Moartea înainte de împlinirea a 150 de ani este o
moarte silit?».
Omul dispune de astfel de rezerve interne ?i for?e de ap?rare, care
permit s? se vorbeasc? nu numai de posibilitatea prelungirii duratei
vie?ii, încetinirii procesului de îmb?trânire, de care se ocup?
gerontologia, dar ?i de posibilitatea prelungirii perioadei de tinere?e, a
p?str?rii ei ?i chiar de reântinerire. Aceste probleme sunt rezolvate de o
nou? ramur? a gerontologiei numit? juvenologia. Este vorba de p?strarea
tinere?ii, de prelungirea duratei vie?ii active ?i a activit??ii creatoare
a omului.
Gerontologia, juvenologia. Dar ce leg?tur? au ele cu genetica?
Lev Tolstoi a murit la 82 de ani de pneumonie. Ghiote a murit la 83 de
ani tot de pneumonie. Abia cu un an înainte de moarte terminase partea a
doua a lui «Faust». Pân? în ajunul mor?ii ?i-a p?strat facult??ile
creatoare, capacitatea de munc?, capacitatea de a se pasiona. Ti?ian a
murit la 99 de ani de cium?. La vârsta de 95 de ani el a terminat vestita
sa pânz? «Hristos purtând coroan? de spini». Michelangelo a murit în vârst?
de 89 de ani, f?r? s? p?r?seasc? munca ?i fiind pasionat pân? în preajma
mor?ii, trecând de la sculptur? la arhitectur?, de la pictur? la compunerea
versurilor.
Englezul Tomas Parr la vârsta de 105 ani a fost supus unei peniten?e
pentru concubinaj, la 120 de ani s-a c?s?torit din nou ?i a murit la 152 de
ani întâmpl?tor din cauza supraalimenta?iei. La autopsie marele fiziolog ?i
embriolog Harvei n-a descoperit în organismul lui modific?ri gerontice
serioase.
Începând studierea longevit??ii, colaboratorii Institutului de fiziologie
clinica al Academiei de ?tiin?e din Rusia au descoperit în anul 1937 în
împrejurimile" ora?ului Suhumi 12 persoane între 107-135 de ani. To?i s-au
dovedit a fi plini de for?? ?i gazde ospitaliere.
Unul din ace?ti b?trâni, în vârst? de 107 ani, î?i nega cu îndârjire
vârsta, afirmând c? are numai 70. «Demascat» de oameni de-o vârst? cu el ?i
de al?i martori, el a m?rturisit: «Vreau s? m? însor. Dar cine o. s? se
m?rite cu un b?trân de 100 de ani? Cu unul, îns?, de 70 de ani se m?rit?
oricine».
În Georgia se bucur? de o larg? popularitate corul b?trânilor de 100 de
ani, iar dansatorului L. ?aria la vârsta de 112 ani i s-a acordat un premiu
special pentru cea mai corect? executare a unui dans.
În sport este cunoscut numele moscovitului Nicolai Zolotov, care, de?i
avea 85 de ani, continua s? participe la competi?ii oficiale de anvergur?,
ca, de exemplu, crosul de atletic? u?oar? organizat de ziarul «Pravda»,
cursa tradi?ional? pe distan?a de 30 de chilometri Tarasovca-Moscova ?. a.
Toate aceste date ?i altele similare ne ofer? certitudinea c?
posibilit??i poten?iale ale prelungirii termenului de via?? activ? exist?
?i trebuie c?utate doar c?ile de realizare a acestor posibilit??i
În acest sens genetica este chemat? s?-?i aduc? contribu?ia. Asupra
acestui aspect au st?ruit în discursurile lor ?i participan?ii la cel de-al
9-lea congres de gerontologie din anul 1972.
8.2 Teoriile genetice ale îmb?trânirii
Din timpurile lui Hipocrat au fost emise peste 200 de ipoteze ?i teorii
ale îmb?trânirii. Dar abia în prezent savan?ii au ajunse în preajma
dezleg?rii tainelor mecanismului îmb?trânirii, al rezolv?rii problemelor
prelungirii vie?ii.
Biologii au acumulat numeroase date despre schimb?rile ce se produc odat?
cu vârsta în organism, în anumite celule ?i chiar în molecule. Dar pentru
în?elegerea esen?ei îmb?trânirii lipse?te principalul: nu se ?tie care sunt
cauzele acestor modific?ri, ce este primordial ?i ce este secundar ?. a. m.
d.
S? ne oprim pe scurt asupra unor teorii genetice contemporane privind
îmb?trânirea organismelor, teorii ce se bucur? de cea mai mare
popularitate,
Una din acestea afirm? c? b?trâne?ea, ca de altfel ?i dezvoltarea
individual?, este programat? în genele organismului, începând cu prima lui
celul?.
În comunicarea f?cut? la congresul de gerontologie men?ionat B. F.
Vaniu?in a citat date experimentale care se refereau la teoria genetic? a
îmb?trânirii. În ce constau aceste date? În faptul c? odat? cu vârsta
num?rul de grupe metilice ale bazelor suplimentare din moleculele de ADN
scad. O astfel de legitate a fost constatat? la gorbu?? ?i la ?obolani: în
ADN-ul din celulele somatice con?inutul de 5-metilcitozin? scade
aproximativ de 1,5 ori. Aceste grupe metilice condi?ioneaz? sinteza unor
fermen?i, sc?derea num?rului c?rora înrâure?te asupra întregii activit??i a
celulei vii. În acest fel «amprenta vârstei» din celul? a fost pentru prima
oar? descoperit? în însu?i ADN.
Este logic s? se presupun? c? procesul de îmb?trânire este comandat de
programul genetic al celulei ?i din motivul c? durata vie?ii are în mod
evident un caracter de specie. Doar to?i oamenii îmb?trânesc, to?i
elefan?ii tr?iesc nu mai mult de 70-80 de ani, caii nu mai mult de 30-40,
câinii ?i lupii-de 13-15 ani, pisicile-de 9-10 ani, ?oarecii ?i ?obolanii
tr?iesc aproximativ 3 ani.
În lumea plantelor exist? numeroase exemple ale unei durate a vie?ii
excep?ional de mare: mestecenii, plopii, cire?ii, vi?inii tr?iesc câteva
sute de ani, iar pinii, ar?arii ?i stejarii-peste 1000 de ani. A fost
descris un baobab cu o vârst? de peste 5000 de ani. Pe de alt? parte, la
unii microbi durata vie?ii este de câteva zeci de minute...
Ar fi greu s? se contesteze c? ciasornicele biologice sunt întoarse
întotdeauna pentru un termen individual propriu fiec?rei specii, iar
diferen?ele specifice sunt determinate anume de gene: ?i dezvoltarea
embrionului, ?i apari?ia pe lume a nou-n?scutului, ?i toat? dezvoltarea lui
ulterioar?-pân? la moarte...
La congres a vorbit ?i profesorul universit??ii Stenford (SUA) Leonard
Haiflic-unul din creatorii gerontologiei moderne. Haiflic ?i colaboratorii
s?i au demonstrat c? procesului de îmb?trânire este supus nu numai
organismul în ansamblu, dar ?i fiecare celul? aparte, chiar dac? acestea
sunt izolate ?i cresc în eprubet?. Mai precis, a fost stabilit c? în afara
organismului via?a celulelor este limitat?: dup? un anumit num?r de
diviziuni cre?terea în continuare a culturilor de celule înceteaz? ?i ele
per.
Pentru celulele umane num?rul critic de diviziuni este egal în medie cu
50. De ce nici mai mult, nici mai pu?in, dar anume 50? - ve?i întreba. Ce
parc? celulele «?in minte» prin câte, diviziuni au trecut? La aceast?
întrebare nu poate r?spunde pân? una alta nici Haiflic însu?i. Dar se pare
c? celulele au, totu?i, «?inere de minte».
Haiflic a remarcat faptul c? celulele congelate pot fi p?strate în azot
lichid aproape la infinit, iar fiind dezghe?ate ele încep iar??i s? se
divid?.
Dar ce s-ar întâmpla dac? ar fi s? fie dezghe?ate celule conservate dup?
ce au suferit, de exemplu, 10 diviziuni? Sau 20? S-a constatat c? celulele
decongelate se dubleaz? de atâtea ori, încât num?rul 'de noi diviziuni în
sum? cu cele precedente s? fie egal cu 50! Dac? diviziunea este oprit? la a
dou?zecia mitoz?, celulele se vor diviza dup? decongelare de înc? 30 de
ori. Dac? s-au realizat 10 mitoze, vor urma înc? 40 de dubl?ri.
Aceasta înseamn? c? celulele au într-adev?r memorie, ?in, deci, minte ce
li s-a întâmplat mai înainte ?i nu gre?esc la socoteal? pân? ea nu se
încheie!
Dar iat? o alt? întrebare: ?in minte numai celulele congelate sau orice
fel de celule ale organismului viu?
Haiflic a recoltat celule de la oamenii în vârst? de la 20 pân? la 87 de
ani ?i aceste celule se dublau în cultur? de la 29 pân? la 14 ori. Pe baza
a numeroase experien?e a fost stabilit? urm?toarea legitate: cu cât
donatorul este mai în vârst?, cu atât mai pu?ine dubl?ri se produc în
celulele recoltate de la el. Celulele embrionului sufer? circa 50 de
diviz?ri, celulele unei persoane de 20 de ani aproximativ 30 ?. a. m. d.
Mai târziu au fost stabilite limitele de vârst? ?i la celulele altor
tipuri de organisme. Dar la principala întrebare-de ce moare celula?--nu s-
a g?sit un r?spuns, de?i au fost emise numeroase ipoteze.
Toate aceste ipoteze pot fi împ?r?ite în dou? grupe mari. Conform primei
grupe de ipoteze, în celul? îmb?trâne?te nucleul. Conform celei de-a doua,
în producerea fenomenului de îmb?trânire particip? ?i citoplasma. Aceste
idei ?i-au propus s? le verifice în continuare L. Haiflic ?i V. Rait.
S-a hot?rât s? se procedeze la întinerirea unei celule b?trâne,
introducându-se în ea citoplasm? tân?r?. Pentru aceasta s-au folosit celule
lipsite de nucleu (citopla?ti) care erau fuzionate cu celule întregi. În
cursul experien?elor au fost fuziona?i citopla?ti «b?trâni» cu celule
«tinere», citopla?ti «tineri» cu celule «b?trâne», precum ?i «tineri» cu
«tinere», «b?trâni» cu «b?trâne».
Ultimele dou? variante au demonstrat c? celulele sufereau un anumit num?r
de diviziuni ?i apoi periau. M?surând, îns?, durata vie?ii ulterioare a
celulelor fuzionate în primele dou? variante, autorii au ajuns la concluzia
c? ad?ugarea de citoplasm? «tân?r?» nu spore?te durata vie?ii celulelor
«b?trâne» ?i invers, citoplasma «b?trân?» nu o îmb?trâne?te pe celula
«tân?r?». Prin urmare, dup? toate probabilit??ile «vârsta» citoplasmei nu
determin? «vârsta» întregii celule (dat fiind faptul c? ea nu «hot?r??te»
de câte ori s? se mai divid? aceasta înainte de a peri). ?i de?i autorii
indic? asupra caracterului preliminar al rezultatelor ob?inute, ei înclin?
s? acorde mai mult credit ideii c? fenomenul de b?trâne?e începe de la
nucleu.
Cine e, totu?i, «calculatorul» molecular al celulei? Colaboratorul
Institutului de epidemiologie ?i microbiologie al A? din Rusia A. M.
Olovnicov consider? c? mai degrab? este vorba de ADN.
Posibil c? celula deaceea ?tie câte mitoze au avut loc în ea, deoarece cu
fiecare diviziune scade lungimea ADN-ului, pe care îl con?ine, cu un anumit
segment. Cu alte cuvinte, celulele-fiice mo?tenesc molecule tot mai scurte
de ADN- A. M. Olovnicov a f?cut presupunerea c? la capetele ADN-ului se
afl? gene speciale de tampon, care nu con?in informa?ie, ci au doar
misiunea de a ocroti celula. Toate genele de importan?? vital? sunt dispuse
mai aproape de mijloc ?i atâta timp cât ele nu sunt retezate, celulele
func?ioneaz? normal.
În procesul replic?rii ADN-ului celula sacrific? genele de tampon.
Fenomenul se desf??oar? probabil în felul urm?tor. De fiecare dat? în
procesul replic?rii nu este reprodus segmentul marginal al genei de tampon
?i dup? 30 de mitoze se pierd 30 de asemenea segmente, iar în total gena de
tampon este compus? din aproximativ 50 de p?r?i. Ele toate sunt «bilele»
moleculare cu care celula face calcule.
Atâta timp cât gena de tampon nu este epuizat?, celula func?ioneaz?
normal. Catastrofa începe s? se produc? atunci când se ajunge la gena care
îi urmeaz?. În aceasta ?i const?, dup? opinia lui Olovnicov, cauza
primordial? a îmb?trânirii.
Cu mai mult de zece ani în urm? a fost exprimat un alt punct de vedere,
conform c?ruia fenomenul de îmb?trânire este numit «catastrofa erorilor» în
procesul biosintezei moleculelor: acumularea de erori duce la formarea de
proteine ?i de acizi nucleici defectuo?i, la tulburarea metabolismului ?i
la moarte.
?i într-adev?r, dac? în molecula de ADN în care este cifrat? informa?ia
cu privire la sinteza proteinei se produce vre-o dereglare (ca urmare a
iradierii sau ac?iunii unui virus patogen sau din alt? cauz?), se începe
sinteza unor molecule proteice cu defect. ?i precum o liter? gre?it culeas?
din matri?a tipografic? se repet? în fiecare exemplar al unei publica?ii,
s? zicem cu un tiraj de 100 de mii, a?a ?i eroarea comis? în molecula de
ADN va duce la sinteza a?a-numitelor proteine false, care se deosebesc de
cele normale ?i dup? structur?, ?i dup? compozi?ia elementelor-componente
?i, desigur, dup? ac?iune. Aceasta modific? la rândul ei func?iile celulei.
La început acestei ipoteze formulate de L. Orghel, nu i s-a acordat prea
mare aten?ie, dar apoi s-a dovedit c? ea este cât se poate de conving?tor
fundamentat? de date experimentale.
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16
|