Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
game?i de valoare genetic? incomplet?. 
   Medicii ?i geneticiienii consider? c? la oamenii din prezent aproape  50% 
din patologii (boli) sunt determinate  de  diferite  deregl?ri  în  aparatul 
genetic. Calculele arat? c? fiecare individ este «posesorul»  a  circa  5-10 
gene poten?ial d?un?toare. 
   Din cauza tulbur?rilor genetice din 130 de  concep?ii  una  se  întrerupe 
chiar în  primele  zile,  25%  se  întrerup  la  stadii  mai  înaintate  ale 
sarcinii, iar din 40 de nou-n?scu?i unul se na?te mort. 
   În sfâr?it, conform calculelor existente, fiecare 5  nou-n?scu?i  dintr-o 
sut? prezint? defecte genetice manifeste, legate de muta?iile unor gene  sau 
ale unor cromozomi întregi. 
   Pân? la ora actual? au fost descrise circa 1500 de boli întâlnite  la  om 
?i condi?ionate de anumite tulbur?ri în func?ionarea genelor. De câteva  din 
ele am luat deja cuno?tin??. Dar exist? ?i  a?a-numitele  boli  cromozomice, 
legate  fie  de  modificarea  num?rului,  fie  de   modificarea   structurii 
cromozomilor. Exist? aproximativ 500 de boli de acest fel. 
   La b?rba?i se  cunoa?te  demult  sindromul  lui  Clinefelter  -  o  boal? 
caracterizat?  prin  faptul  c?  b?rba?ii  afecta?i  au  o  statur?  înalt?, 
testiculele nedezvoltate, sunt  sterili,  în  majoritatea  cazurilor  la  ei 
constatându-se o dezvoltare a glandelor mamare, sunt anemici,  cu  ariera?ie 
mintal?. Vina o poart? un cromozom X, care este în  plus  (indicele  sexual- 
XX(). Frecven?a na?terilor cu aceast? boal? o constituie un caz  la  400-500 
de b?ie?i. 
   La femei este cunoscut sindromul Turner.  Din  cariotipul  acestor  femei 
lipse?te un cromozom X (indicele sexual  XO).  Ele  se  caracterizeaz?  prin 
statur? mic?, gât scurt, încetinirea maturiz?rii sexuale  ?i  a  dezvolt?rii 
mintale. Frecven?a na?terilor cu acest sindrom este egal? cu un caz la  5000 
de nou-n?scu?i de sex feminin. 
   ?i la b?rba?i, ?i la femei se întâlne?te sindromul lui Down. În  celulele 
bolnavilor se con?ine  un  cromozom  în  plus,  situat  în  perechea  21  de 
autozomi. În medie boala se întâlne?te cu frecven?a de un caz la  -  500-600 
de nou-n?scu?i. Simptoamele ei  sunt:  statur?  mic?,  dimensiuni  mici  ale 
capului, gur? întredeschis?, anomalii în organele  interne,  în  special  la 
inim?, ariera?ie mintal? puternic exprimat? ?. a. 
   În anul 1960  medicii-geneticiieni  au  stabilit  c?  (trizomia  dup?  un 
cromozom din grupa D (trei omologi  ,în  loc  de  doi  în  perechile  13-15) 
determin? astfel de defecte ereditare ca «buza de iepure» la nou-n?scu?i  ?i 
dehiscen?a palatului moale  ?i  a  celui  dur.  În  alte  cazuri  D-trizomia 
conduce la dezvoltarea  anormal?  a  ochilor,  ajungând  pân?  acolo,  încât 
copilul poate s? r?mân? orb. 
   ?i  mai  primejdioas?  pentru  organism  este  trizomia  dup?  unul   din 
cromozomii din grupa E (perechile 16-18). 50% din  copiii  cu  acest  defect 
mor în vârst? de pân? la dou? luni, alte 30% - pân? la trei luni ?i doar  1- 
2% tr?iesc pân? la 10 ani. 
   La aceast? boal? copiii au foarte slab dezvoltat maxilarul inferior. Gura 
copilului este mic?, uneori e atât de mic? încât nou-n?scutul nu poate  nici 
m?car s? apuce sânul mamei. În continuare copilul  prezint?  o  insuficient? 
dezvoltare a musculaturii. Într-o stare de dezvoltare incomplet?  r?mâne  ?i 
creierul-copilul ajunge la vârsta de 10 ani ?i tot nu poate vorbi. 
   Numeroase boli ereditare sunt legate nu numai  de  tulburarea  num?rului, 
dar ?i a integrit??ii cromozomilor. Rezerva de muta?ii  d?un?toare  de  gene 
?i cromozomi, acumulate de popula?iile umane, se nume?te povara ereditar?  a 
umanit??ii.  Conform  datelor  statisticii  medicale   mondiale   («Raportul 
Comitetului de  exper?i  al  organiza?iei  Mondiale  a  S?n?t??ii  (OMS)  în 
genetica uman?», Geneva, 1965), povara genetic? a popula?iilor  contemporane 
se exprim? printr-o m?rime impun?toare: 7,5%. Aceasta înseamn?  c?  din  5.5 
miliarde de locuitori ai globului p?mântesc peste 300 di milioane sufer?  de 
boli ereditare (anomalii). Cifra poate deveni ?i mai mare, dac? se  va  ?ine 
cont de mortalitatea  intrauterin?,  care  aproximativ  în  25%  din  cazuri 
depinde de anomaliile cromozomice prezente la f?t. 
   7.2  Eugenica ?i genetica 
   Se na?te întrebarea fireasc?: cum îi poate  fi  omenirii  u?urat?  povara 
genetic? ?i ce trebuie f?cut îi acest scop? Înc? în anul 1883  F.  Galton  a 
adresat îndemnul de a se crea o nou? ?tiin?? - eugenica - având   ca  profil 
asigurarea unei eredit??i bune, adic? ameliorarea speciei  umane.  El  vroia 
s? vad? viitoarele genera?ii s?n?toase  fizic,  prezentând  înalte  calit??i 
sociale. Sarcina eugenicii Galton o vedea în studierea sub control social  a 
metodelor  ?i  mijloacelor  cu  care  se  va  putea  realiza   îmbun?t??irea 
particularit??ilor ereditare ale genera?iilor viitoare. El  a  pus  problema 
ac?iunii con?tiente a omului asupra însu?irilor viitoarelor  genera?ii  prin 
reglarea c?s?toriilor. 
   Adep?ii lui Galton au emis în continuare o serie  de  opinii,  care  sunt 
cunoscute sub numele de eugenic? negativ? ?i  pozitiv?.  P?rta?ii  eugenicii 
negative considerau c? una din m?surile primordiale, care  trebui  luat?,  o 
constituie desf??urarea unei munci largi de l?murire  în  rândul  popula?iei 
pentru ca persoanele cu defecte genetice s? se  ab?in?  de  a  concepe.  Tot 
odat?, în vederea excluderii procre?rii  de  c?tre  persoanele  la  care  se 
presupun anumite  defecte  sub  raport  genetic,  se  proiecta  sterilizarea 
b?rba?ilor  prin  una  din  metodele  care  nu  influen?eaz?  asupra  vie?ii 
sexuale. Se preconiza de asemenea  avorturi  obligatorii  în  cazurile  când 
constitu?ia genetic? a unuia  dintre  p?rin?i  condi?ioneaz?  formarea  unui 
defect incurabil la copil. 
   Adep?ii eugenicii pozitive presupuneau c? scopuri-le lor  pot  fi  atinse 
prin realizarea unor  m?suri  cu  caracter  contrar.  Una  dintre  cele  mai 
importante m?suri  de  acest  fel  urma  s?  aib?  drept  obiectiv  sporirea 
num?rului de na?teri în familiile f?când parte din clasele avute. 
   Expresia cea mai complet? ideile  eugenicii  pozitive  ?i-au  aflat-o  în 
lucr?rile geneticiianului american G. Meller. El proiecta  s?  introduc?  în 
practic? fecundarea artificial? a femeilor, folosind în  acest  scop  sperma 
unor donatori special selecta?i. 
   De eugenic? au fost strânse legate diferite teorii rasiale. 
   De acum în anul 1870, înainte chiar do proclamarea eugenicii,  F.  Galton 
afirma în cartea sa «Geniul ereditar» superioritatea albilor fa?? de  negri, 
englezii fiind, dup? opinia lui, sub raportul dezvolt?rii  mintale  cu  dou? 
trepte mai sus decât negrii. Recunoscând  diferen?ele  dintre  rase,  Galton 
considera  c?  reprezentntan?ii  rasei  superioare  nu  trebuie  s?  formeze 
c?s?torii cu reprezentan?i al unei rase inferioare, deoarece  în  acest  fel 
se produce o sc?dere a num?rului na?terilor de personalit??i eminente. 
   În special în ajunul celui de-al doilea r?zboi mondial  teoriile  rasiale 
erau în vog?, ?i în acest context Hitler a putut s? afirme c?  rasa  arian?, 
dup? convingerea sa, este rasa cea mai superioar? ?i de acea celelalte  rase 
urmeaz? s? i se supun?. 
   În acest fel principiile  eugenicii,  care  ini?ial  urmau  s?  serveasc? 
profilaxiei bolilor ereditare, ulterior au fost denaturate  ?i  folosite  în 
scopuri dintre cele mai odioase. 
   Bazându-se  pe  faptul  c?  legile  eredit??ii  sunt  aplicabile  omului, 
teoreticienii  burghezi  au  început  (s?  le  dea  interpret?ri   mecanice, 
ajungând pân? la teza absurd? c?, chipurile, nu condi?iile sociale  dintr-un 
stat sau altul împart oamenii în boga?i ?i s?raci,  în  diferite  st?ri,  ci 
capacit??ile lor care, dup? opinia lor, depind complet de genotip. 
   În ??rile capitaliste fa?? de om au început s? fie  aplicate  metode  ale 
selec?iei utilizate în zootehnie. 
   Astfel, în anul 1907 în statul Indiana (SUA)  a  fost  introdus?  o  lege 
conform c?reia idio?ii, debilii mintali, delincven?ii-recidivi?ti  urmau  s? 
fie supu?i unei steriliz?ri obligatorii. 
   Pân? în anul 1914 asemenea lege a fost introdus? în  alte  12  state  din 
SUA. 
   În Danemarca,  în  virtutea  num?rului  mic  al  popula?iei  ?i  datorit? 
faptului c? s-au p?strat  c?r?i  biserice?ti  de  sute  de  ani,  s-a  putut 
stabili c? unele forme de debilitate mintal? se transmit prin ereditate. 
   Dat? fiind imposibilitatea realiz?rii ideii  de  a  se  face  ca  debilii 
mintali s? în?eleag? s? nu procreeze, ?i în Danemarca în anul  1929  a  fost 
introdus? legea cu privire la  sterilizarea  obligatorie.  Mai  târziu  i-au 
urmat exemplul Finlanda, Norvegia, Suedia ?i Elve?ia. Vom remarca faptul  c? 
legile având  ca scop reglementarea c?s?toriilor func?ionau cu mult  înainte 
de apari?ia eugenicii. 
   În Rusia prima lege cu privire la aplicabilitatea selec?iei  ?i  la  rasa 
uman? a fost adoptat? în anul 1722 pe timpul domniei lui Petru 1. 
   Legea se numea  «Despre  examinarea  pro?tilor  în  Senat».  Pro?ti  erau 
considera?i cei de la care nu se poate a?tepta  la  «mo?tenire  bun?  ?i  la 
folos pentru stat». ?i de aceea  persoanelor  «...care  nu  erau  buni  nici 
pentru ?tiin??, nici pentru serviciu militar nu se potriveau, s? se  însoare 
?i s? se m?rite nu li se va permite...» 
   În ??rile din Europa Occidental?  era  propagat?  pe  larg  ideea  c?  la 
c?s?torie  perechile  conjugale  trebuie  s?  îmbine  frumuse?ea  fizic?  cu 
nivelul intelectual. 
   Cunoscutul savant rus ?i sovietic, unul  din  întemeietorii  revistei  de 
eugenic? în Rusia, A. S. Serebrovschii scria în leg?tur? cu  aceasta:  «Dac? 
un de?tept î?i va alege o nevast? de?teapt?, prostul r?mas se va  însura  cu 
proasta r?mas?;  ?i  mai  e  înc?  o  întrebare  cine  dintre  ei  va  da  o 
descenden?? mai numeroas?? C? o nevast? de?teapt? nu va na?te  pe  întrecute 
cu una proast?, deoarece ea, fiind de?teapt?, nu va dori  s?  se  transforme 
într-o ma?in? de n?scut copii». 
   În acest fel opiniile despre faptul  c?  un  so?  eugenic  trebuie  s?-?i 
aleag? o so?ie eugenic?, din punctul de vedere al geneticiii,  nu  pot  duce 
la nimic bun. Aceste metode genetice nu pot fi aplicate omului. 
   7.3 Consulta?iile medico-genetice 
   Considera?ii etico-morale ne silesc s? respingem categoric atât  metodele 
sta?iilor de mont? de «îmbun?t??ire» a speciei umane, cât ?i ideea  lipsirii 
prin lege a persoanelor cu povar? ereditar? de  dreptul  de  a  avea  copii. 
Chiar dac? ar fi s? se fac? abstrac?ie de moral?, din punct  de  vedere  pur 
?tiin?ific nu întotdeauna se poate spune cu siguran?? care gene sunt  «bune» 
?i care «rele». 
   Bolile ereditare ale omului sunt  înc?  insuficient  studiate,  de  aceea 
orice recomanda?ii privind încheierea c?s?toriilor sunt nu  numai  anormale, 
dat fiind  faptul  c?  orice  opresiune  în  sfera  vie?ii  personale  ?i  a 
c?s?toriei este inadmisibil?, dar pot ?i s?  nu  aib?  efectul  scontat.  Se 
?tie, doar, c? nu întotdeauna la persoanele talentate ?i s?n?toase se  na?te 
o descenden?? de aceea?i valoare cu p?rin?ii.  Plus  de  aceasta,  calculele 
demonstreaz? c? chiar dac?, în pofida oric?ror principii ale  moralei,  s-ar 
reu?i introducerea  unor  c?s?torii  impuse,  rezultatele  experien?ei  s-ar 
manifesta abia peste câteva secole. Oricum, bolile genetice continu? s?  fie 
o realitate ?i ele trebuie comb?tute. De acest lucru  se  ocup?  în  prezent 
genetica medical?. 
   Spre deosebire de eugeni?ti, care visau la înmul?irea intens? a num?rului 
de oameni talenta?i, genetica medical? se m?rgine?te la m?surile  «eugenicii 
negative benevole». Sarcina ei  const?  în  studierea  cât  mai  profund?  a 
bolilor genetice ?i elaborarea unor m?suri de profilaxie  ?i  tratament.  Pe 
baza sistemului de ocrotire a s?n?t??ii,  constituit  în  ?ara  noastr?,  în 
corespundere cu nivelul de dezvoltare a medicinii ?i gradul de  preg?tire  a 
medicilor  în  domeniul  geneticiii,  s-a  creat  o  re?ea  de  servicii  de 
consulta?ii medico-genetice. 
   Scopul  consult?rilor  medico-genetice  în  sens  general-popula?ional  o 
constituie  mic?orarea  poverii  eredit??ii  patologice,  iar  scopul   unui 
serviciu concret de consulta?ii o constituie acordarea de ajutor  familiilor 
în adoptarea unei hot?râri juste în problema în cauz?. 
   S. N. Davidenco este primul medic care în anii 30 a efectuat în  practic? 
munc? de  consultare  medico-genetic?.  El  a  remarcat  pentru  prima  oar? 
varietatea bolilor ereditare existente, fapt de  care  urmeaz?  s?  se  ?in? 
cont pentru a se putea just prognoza viitoarea  genera?ie  în  familiile  cu 
povar? ereditar?. 
   Serviciul  de  consulta?ii  medico-genetice  este  o  institu?ie  de  tip 
policlinic?. Func?iile ei principale sunt urm?toarele: 
  1) Stabilirea  pronosticului  s?n?t??ii  pentru  viitoarea  genera?ie  în 
     familiile în care exist? sau  în  care  se  presupune  existen?a  unor 
     patologii ereditare; 
  2) Explicarea într-o form? accesibil? a m?rimii riscului ?i acordarea  de 
     ajutor p?rin?ilor în luarea. de c?tre ace?tia a unei decizii; 
  3) Acordarea de ajutor medicului în diagnosticarea boli  ereditare,  dac? 
     pentru aceasta sunt necesare metode genetice speciale de cercetare; 
  4) Propagarea cuno?tin?elor medico-genetice în rândul  medicilor  ?i  ale 
p?turilor largi ale popula?iei. 
   Este foarte important de a face ca o familie sau alta s? în?eleag? sensul 
consult?rii genetice, de a i se oferi familiei date  sfaturile  necesare  în 
luarea unei anumite decizii. În  esen??,  aceasta  e  principala  sarcin?  a 
medicului geneticiian, dar ob?inerea ca acest sfat s?  fie  urmat  este  din 
sfera competen?ei  serviciului  de  consulta?ii  medico-genetice.  Deciziile 
urmeaz? s? le ia p?rin?ii în?i?i. 
   Adesea recomandarea  medicului-geneticiian  este  necesar?  la  adoptarea 
hot?rârii de c?s?torie. Faptul se  refer?  la  cazurile  în  care  unul  din 
viitorii so?i fie c? are el însu?i o  afec?iune  ereditar?,  fie  c?  o  are 
cineva dintre rudele lui. 
   Pentru a se putea 'face o constatare medico-genetic?, este  important  s? 
se  stabileasc?  diagnosticul  precis  al  bolii.  La   aceasta   contribuie 
examinarea minu?ioas? a arborelui genealogic ?i a rudelor bolnavului. 
   Sarcina primordial?  a  medicului  geneticiian  o  constituie  stabilirea 
faptului dac? afec?iunea are  un  caracter  ereditar  sau  nu.  Dac?  ea  se 
dovede?te a fi ereditar?, pentru a  se  putea  aprecia  just  probabilitatea 
apari?iei în aceast? c?s?torie a bolilor ereditare, medicul are nevoie de  o 
imagine  exact? a tipului de mo?tenire a afec?iunii date. 
   Astfel, în cazul  unei  afec?iuni  mo?tenite  dup?  dominant?,  în  medie 
jum?tate din copiii unui membru bolnav al familiei vor fi ?i ei afecta?i  de 
aceast? boal?. 
   În schimb, membrii s?n?to?i ai acestei familii nu au de ce s?  se  team?, 
deoarece gena dominant? care condi?ioneaz? boala  are  o  manifestare  de  o 
sut? de procente. 
   Altfel stau lucrurile în cazul  consult?rii  genetice  a  membrilor  unei 
familii în care s-au constatat cazuri de boli mo?tenite recesiv. 
   Gena recesiv? mutant? poate  în  cursul  unei  perioade  lungi  de  timp, 
r?mânând în stare heterozigotic? latent?, s? se transmit? de la o  genera?ie 
la alta, f?r? s? condi?ioneze dezvoltarea bolii. O  asemenea  stare  dureaz? 
pân? nu se c?s?toresc doi purt?tori  heterozigotici  ai  unei  ?i  aceleia?i 
gene  recesive. 
   Când o asemenea c?s?torie se încheie, pân? la 25%  din  copiii  proveni?i 
din ea mo?tenesc gena recesiv? de la ambii p?rin?i, în urma  c?rui  fapt  ?i 
are loc dezvoltarea unei afec?iuni recesive grave. 
   O alt? situa?ie: boala recesiv? s-a manifestat ?i p?rin?ii  se  adreseaz? 
medicului-geneticiian pentru a afla probabilitatea na?terii la ei a unui  al 
doilea copil bolnav.  Dup?  examinare  medicul  le  poate  spune  c?  pentru 
fiecare din urm?torii lor copii primejdia îmboln?virii  reprezint?  25%.  Pe 
50% din copiii lor îi amenin?? primejdia de a  fi  purt?tori  heterozigotici 
ai genei recesive, ei fiind aparent s?n?to?i, ?i numai 25% din copii vor  fi 
absolut s?n?to?i ?i nu vor avea în genotip nici o gen? recesiv?. 
   În mod cu totul firesc, soarta viitorilor copii îi nelini?te?te nu  numai 
pe p?rin?i, ci ?i pe rudele lor de sânge. 
   Membrii unei familii în  care  s-a  produs  deja  dezvoltarea  unei  boli 
recesive pot s? fi mo?tenit gena recesiv? de  la  un  str?mo?  comun  cu  al 
bolnavului ?i s? fie purt?tori laten?i ai genei mutante. 
   Probabilitatea unei astfel de st?ri de purt?tor de gene recesive poate fi 
calculat?, ea depinzând de gradul de  rudenie.  Aceast?  probabilitate  este 
cea mai mare pentru fra?ii ?i surorile  bolnavului  însu?i  (66,6%),  pentru 
fra?ii ?i surorile p?rin?ilor bolnavului (50%) ?i pentru copiii  lor  (25%). 
De aceea trebuie evitate cu orice pre? c?s?toriile unor rude  din  familiile 
în care s-a manifestat deja o boal?  recesiv?,  deoarece  este  foarte  mare 
primejdia îmboln?virii copiilor n?scu?i din aceste c?s?torii. 
   Se cuvine s? amintim ?i  despre  un  astfel  de  caz  posibil,  cum  este 
c?s?toria unui bolnav de o  afec?iune  ereditar?  înl?n?uit?  cu  sexul  (de 
exemplu, hemofilie)  sau  a  uneia  din  rudele  acestuia.  Într-o  asemenea 
variant? gradul riscului îmboln?virii  de  aceea?i  afec?iune  a  viitorilor 
copii poate fi diferit în diferite situa?ii, ?i anume: fiii  bolnavului  vor 
fi s?n?to?i, iar toate fiicele lui vor  mo?teni  o  gen?  mutant?,  în  urma 
c?rui fapt jum?tate din fiii acestora (nepo?ii bolnavilor) vor  fi  afecta?i 
de boala ereditar?,  iar  jum?tate  din  fiice  (nepoatele  bolnavului)  vor 
deveni, la rândul lor, purt?toare ale unei gene mutante. 
   B?rbatul s?n?tos, care este rud? cu bolnavul, poate conta c?  va  avea  o 
descenden?? s?n?toas?. 
   Anume gradul de primejdie  al  afect?rii  viitorilor  copii  de  o  boal? 
ereditar? în cutare sau cutare  tip  de  c?s?torie  ?i  reprezint?  obiectul 
explica?iilor medicului-geneticiian, adresate persoanelor care  îi  solicit? 
consulta?ii. 
   Dac? persoanele a c?ror c?s?torie prezint? un risc ridicat în ce prive?te 
na?terea unor copii  afecta?i  de  vre-o  boal?  ereditar?,  se  c?s?toresc, 
totu?i, copilul care li se va na?te va fi examinat  f?r?  întârziere  de  un 
medic-geneticiian. În cazul descoperirii semnelor de îmboln?vire  lui  i  se 
va prescrie tratamentul corespunz?tor. 
   Dar pot fi lecuite oare bolile de acest tip?  -  ve?i  întreba.  Doar  pe 
parcursul mai multor ani a dominat opinia cu privire la caracterul fatal  al 
bolilor ereditare, la imposibilitatea combaterii lor. 
   Din fericire, îi  putem  dezam?gi  pe  sceptici  ?i  pesimi?ti,  deoarece 
lucrurile nu stau a?a cum ?i le-au  închipuit.  Este  necesar  numai  s?  se 
studieze profund cauzele fiec?reia dintre bolile ereditare ?i atunci  aceste 
boli vor ceda tot a?a cum au cedat la timpul  lor  ciuma,  holera,  variola, 
apoi malaria, tuberculoza ?i alte boli infec?ioase. 
   În timpul  apropiat  cele  mai  reale  ?i  mai  realizabile  mijloace  de 
combatere a bolilor ereditare vor fi legate nu de încerc?rile de  a  ac?iona 
nemijlocit asupra aparatului genetic, adic? asupra cromozomilor  ?i  genelor 
(este o perspectiv? mai îndep?rtat?), ci de «atacul»  din  alt  flanc.  Este 
vorba de posibilit??ile schimb?rii radicale a condi?iilor de  mediu  în  a?a 
fel, încât manifestarea unei eredit??i patologice s? fie imposibil?. 
   Aceasta este, de exemplu, calea de tratare a alcaptonuriei -  o  anomalie 
ereditar? grav? legat? de metabolism. Persoanele cu un metabolism normal  au 
fermen?i care transform? substan?a alcapton formata în organism  ini?ial  în 
acid acetilacetic, apoi are loc transformarea acestuia în bioxid  de  carbon 
?i ap?. La persoanele bolnave acest proces de  transform?ri  este  tulburat. 
Din cauza lipsei fermen?ilor (este deteriorat? gena care  îi  sintetizeaz?), 
alcaptonul nu se descompune în organism, ci este eliminat  cu  urina.  La  o 
vârst? timpurie  boala  se  reflect?  pu?in  asupra  st?rii  de  s?n?tate  a 
copilului, dar mai târziu, dac? nu se iau m?surile corespunz?toare, ea  duce 
la debilitate mintal?. 
   De altfel, diagnosticarea bolii este foarte simpl?: în scutecul copilului 
se pune o bucat? de hârtie îmbibat? cu un reactiv special. A?a  cum  general 
cunoscuta foi?? de turnesol devine ro?ie dac? se va picura pe ea  acid,  tot 
a?a ?i hârtia destinat? determin?rii  alcaptonuriei  î?i  schimb?  culoarea, 
venind în contact cu urina copilului. 
   În ce prive?te tratarea propriu-zis? a bolii,  ea  const?  în  faptul  c? 
copilului bolnav se înceteaz? de a i se mai da sân ?i el este trecut  la  un 
regim de diet? special, pe care va trebui s?-l urmeze ?i ulterior. 
   Restric?ia, dup? cum vedem, nu este prea împov?r?toare. În schimb, ea  îl 
scute?te complet pe om de consecin?ele tragice ale bolii. 
   În  acela?i  fel  excluderea  timpurie  a  laptelui  din  ra?ia  copiilor 
suferinzi  de  galactozemie,   scoaterea   fenilalaninei   din   alimenta?ia 
bolnavilor de fenilchetonurie ?. a. m. d. asigur?  persoanelor  afectate  de 
aceste  boli  o  dezvoltare  identic?  cu  cea  a   persoanelor   s?n?toase. 
Bineîn?eles, în asemenea cazuri prezint? o mare importan?? punerea  la  timp 
a diagnosticului. Cu cât el este pus mai  devreme,  cu  cât  mai  repede  va 
începe tratamentul, cu atât mai mult folos va aduce bolnavului. 
   În  cazurile  când  defectul  ereditar  al  organismului   este   datorat 
insuficien?ei unei substan?e  biologic  active  oarecare,  atunci  se  poate 
proceda  la  introducerea  din  afar?  a  compusului  lips?.  Astfel,   prin 
introducerea  unei  proteine   speciale,   care   contribuie   la   sporirea 
coagulabilit??ii sângelui, este tratat?  una  din  formele  de  tendin??  la 
hemoragii (hemofilia  A).  O  boal?  destul  de   r?spândit?  este  diabetul 
zaharat, determinat? ?i ea în  mare  m?sur?  de  factori  ereditari.  Câteva 
decenii în urm? aceast? boal? ducea inevitabil la  moarte  rapid?.  Savan?ii 
au  stabilit  c?  dezvoltarea  diabetului  zaharat  este   condi?ionat?   de 
insuficien?a în organism a hormonului numit insulin?. 
   Folosirea insulinei în tratarea diabetului zaharat nu numai c?  a  salvat 
via?a a sute de mii de bolnavi, dar i-a ?i f?cut pe deplin ap?i de munc?. 
   Cel mai greu se trateaz? bolile cromozomice. ?i într-adev?r,  s-ar  p?rea 
c? ce poate s? fac? medicul pentru un bolnav în  organismul  c?ruia  fiecare 
celul? con?ine o garnitur? cromozomal? defect?? 
   Dar ?i în aceast? situa?ie s-a dovedit a fi posibil? acordarea de ajutor. 
A fost deja  acumulat?  o  anumit?  experien??  în  tratarea  bolnavilor  cu 
anomalii  ale  cromozomilor  sexuali.  De  exemplu,  aplicarea  priceput?  a 
terapiei hormonale la femeile care au un singur cromozom  X(X0)  apropie  în 
mare m?sur? aspectul exterior al acestor femei de cel al femeilor normale. 
   Este cunoscut cazul trat?rii cu metiltestosteron a unui tân?r de  16  ani 
având sindromul lui Clinefelter ?i care mai târziu a lucrat în  calitate  de 
tehnician. 
   O bun? ac?iune are asupra bolnavilor cu sindromul lui Down nia?inamida. 
   Din p?cate, la etapa actual? de dezvoltare a ?tiin?ei bolile ereditare nu 
pot fi vindecate definitiv. Surplusul sau lipsa de cromozomi din  cariotipul 
oamenilor, precum ?i  genele  defecte  se  transmit  copiilor  lor.  Aceast? 
împrejurare este de natur? s? fac? ?i mai imperioas?  necesitatea  înt?ririi 
alian?ei dintre medici ?i geneticiieni pe calea spre descoperirea  unor  noi 
metode ?i mijloace de  izb?vire  a  omenirii  de  ereditate  patologic?.  În 
leg?tur? cu aceasta nu este de prisos s? amintim gândurile marelui  fiziolog 
I. P. Pavlov, sunând ca un testament, rostite la sicriul fiului s?u, care  a 
murit de  cancer:  «Medicii  no?tri,-spunea  I.  P.  Pavlov,  -  trebuie  s? 
cunoasc? la  perfec?ie  legile  eredit??ii.  Trebuie  nimicit?  în  r?d?cin? 
posibilitatea transmiterii genera?iilor viitoare a bolilor cauzate  de  gene 
patologice...»  ?i  «...traducerea  în  via??  a  adev?rului  ?tiin?ific  cu 
privire la legile eredit??ii va ajuta omenirea s? scape de multe  dureri  ?i 
nenorociri». 
  Consultarea  medico-genetic?  reprezint?  o  modalitate  de  aplicare  în 
medicina  practic?  a  realiz?rilor  ?tiin?ifice  din  domeniul  geneticiii, 
constituind o form? specific? de asisten??  acordat?  popula?iei,  având  ca 
scop profilaxia bolilor ereditare. Problemele care se isc? cu  acest  prilej 
?in nu numai de sfera geneticiii medicale, multe din ele, aflându-se în  mod 
tradi?ional în competen?a psihologiei,  sociologiei,  dreptului,  economiei, 
demografiei. 
  Realizarea principiului profilaxiei în medicin? nu poate fi deplin?  f?r? 
profilaxia bolilor ereditare, care se reduce în fond la posibila limitare  a 
na?terilor de copii cu boli  ereditare.  Aceast?   eliberare  a  comunit??ii 
umane de povara muta?iilor  patologice  se  cere  înf?ptuit?  cu  astfel  de 
metode care  corespund  pe  deplin  principiilor  umanitare  ale  societ??ii 
noastre. 
                VIII. DETERMINISMUL EREDITAR AL LONGEVIT??II 
   8.1 Gerontologia ?i genetica 
   Cunoa?tem  deja  ce  reprezint?  genetica  ?i  care  este  sfera  ei   de 
preocup?ri, dar iat? despre gerontolojie mul?i dintre dumneavoastr?  posibil 
c? nici n-au auzit. 
   Cum adesea se întâmpl?, denumirea cuvântului  provine  din  «montarea»  a 
dou? cuvinte grece?ti: gerontos-«b?trâne?e» ?i logos-«înv???tur?». 
   Gerontologia se ocup? cu studiul mecanismelor  ?i  cauzelor  îmb?trânirii 
organismelor. În schimb, istoria gerontologiei îns??i e departe de  vârstele 
b?trâne?ii, num?rând doar câteva decenii. 
   Începutul cercet?rilor aprofundate ale organismului aflat  în  proces  de 
îmb?trânire a fost pus prin  studiile  lui  I.  I.  Mecnicov.  Iar  la  baza 
cuno?tin?elor moderne despre îmb?trânire se afl?  lucr?rile  academicianului 
A. A. Bogomole?-creatorul ?colii de gerontologie ?i organizatorul primei  în 
lume conferin?e ?tiin?ifice în aceast?  problem?. Ea se  numea  semnificativ 
«B?trâne?ea» ?i s-a desf??urat la Chiev în anul 1938. Aproximativ  peste  20 
de ani discipolii ?i colaboratorii  lui  Bogomole?  au  creat,  din  nou  la 
Chiev, Institutul unional de gerontologie, care a g?zduit cel de-al  nou?lea 
Congres interna?ional de gerontologie din anul 1972. 
   Fiindc?  vorbim  de  îmb?trânire,  este  firesc  s?  se  i?te  urm?toarea 
întrebare: cât poate ?i cât trebuie s? tr?iasc? omul? 
   Iat? câteva date ce-i caracterizeaz? pe longevivi.  Mo?ierul  maghiar  P. 
Zartai s-a n?scut în secolul XVI ?i a murit în secolul ...XVIII, tr?ind  185 
de ani. Via?a conjugal? a maghiarilor Jon ?i Sarra  Ravel  a  durat  147  de 
ani: so?ul a murit în vârst? de 172 de ani, iar so?ia în vârst?  de  164  de 
ani. Este exemplul celei mai îndelungate ve?i conjugale. Albanezul  Hudie  a 
tr?it 170 de ani, având în timpul  vie?ii  200  de  urma?i:  copii,  nepo?i, 
str?nepo?i, str?-str?nepo?i ?. a. m. d. 
   În cartea  sa  «Prelungirea  duratei  vie?ii»  A.  A.  Bogomole?  citeaz? 
urm?torul fapt cunoscut: la 31 iulie 1654 cardinalul d'Armaniac a  v?zut  un 
b?trân ce plângea în strad?. La întrebarea din ce cauz? plânge,  b?trânul  a 
r?spuns c? 
   l-a b?tut taic?-s?u. Mirat, cardinalul ?i-a exprimat dorin?a de a-l vedea 
ne tat?l b?trânului. ?i i-a fost dat s? vad? un  b?trân  plin  de  via??  în 
vârst? de 113 ani, care i-a spus c?  ?i-a  pedepsit  fiul  pentru  lipsa  de 
respect fa?? de unchiul s?u: îl întâlnise ?i nu-l salutase. Când  cardinalul 
a intrat în cas?, a v?zut un alt b?trân în vârst? de 143  de  ani  -  ?i  el 
plin de via??. 
   ?i în fosta URSS au fost înregistrate cazuri  de  uimitoare  longevitate. 
Osetina Tense Abzieva a  tr?it  180  de  ani.  Muslim  ?iraliev-164,  Ismail 
Aitraliev- 160 de ani... 
   Vorbind despre durata posibil? a vie?ii  omului,  savan?ii  numesc  cifre 
diferite: 120-150-180-200 de ani ?i mai mul?i. Înc? marele biolog rus I.  I. 
Mecnicov, referindu-se la caracterul inepuizabil al rezervelor  interne  ale 
organismului, spunea: «Moartea înainte de împlinirea a 150  de  ani  este  o 
moarte silit?». 
   Omul dispune de astfel de rezerve  interne  ?i  for?e  de  ap?rare,  care 
permit s?  se  vorbeasc?  nu  numai  de  posibilitatea  prelungirii  duratei 
vie?ii,  încetinirii  procesului  de   îmb?trânire,   de   care   se   ocup? 
gerontologia, dar ?i de posibilitatea prelungirii perioadei de  tinere?e,  a 
p?str?rii ei ?i chiar de reântinerire. Aceste probleme sunt rezolvate  de  o 
nou? ramur? a gerontologiei numit?  juvenologia.  Este  vorba  de  p?strarea 
tinere?ii, de prelungirea duratei vie?ii active ?i a  activit??ii  creatoare 
a omului. 
   Gerontologia, juvenologia. Dar ce leg?tur? au ele cu genetica? 
   Lev Tolstoi a murit la 82 de ani de pneumonie. Ghiote a murit  la  83  de 
ani tot de pneumonie. Abia cu un an înainte de  moarte  terminase  partea  a 
doua  a  lui  «Faust».  Pân?  în  ajunul  mor?ii  ?i-a  p?strat  facult??ile 
creatoare, capacitatea de munc?, capacitatea  de  a  se  pasiona.  Ti?ian  a 
murit la 99 de ani de cium?. La vârsta de 95 de ani el  a  terminat  vestita 
sa pânz? «Hristos purtând coroan? de spini». Michelangelo a murit în  vârst? 
de 89 de ani, f?r? s? p?r?seasc? munca ?i fiind  pasionat  pân?  în  preajma 
mor?ii, trecând de la sculptur? la arhitectur?, de la pictur? la  compunerea 
versurilor. 
   Englezul Tomas Parr la vârsta de 105 ani  a  fost  supus  unei  peniten?e 
pentru concubinaj, la 120 de ani s-a c?s?torit din nou ?i a murit la 152  de 
ani întâmpl?tor din cauza supraalimenta?iei. La autopsie marele fiziolog  ?i 
embriolog Harvei n-a  descoperit  în  organismul  lui  modific?ri  gerontice 
serioase. 
   Începând studierea longevit??ii, colaboratorii Institutului de fiziologie 
clinica al Academiei de ?tiin?e din Rusia au  descoperit  în  anul  1937  în 
împrejurimile" ora?ului Suhumi 12 persoane între 107-135 de ani.  To?i  s-au 
dovedit a fi plini de for?? ?i gazde ospitaliere. 
   Unul din ace?ti b?trâni, în vârst? de 107  ani,  î?i  nega  cu  îndârjire 
vârsta, afirmând c? are numai 70. «Demascat» de oameni de-o vârst? cu el  ?i 
de al?i martori, el a m?rturisit: «Vreau s? m? însor.  Dar  cine  o.  s?  se 
m?rite cu un b?trân de 100 de ani? Cu unul, îns?, de 70  de  ani  se  m?rit? 
oricine». 
   În Georgia se bucur? de o larg? popularitate corul b?trânilor de  100  de 
ani, iar dansatorului L. ?aria la vârsta de 112 ani i s-a acordat un  premiu 
special pentru cea mai corect? executare a unui dans. 
   În sport este cunoscut numele moscovitului Nicolai  Zolotov,  care,  de?i 
avea 85 de ani, continua s? participe la competi?ii oficiale  de  anvergur?, 
ca, de exemplu, crosul de atletic?  u?oar?  organizat  de  ziarul  «Pravda», 
cursa tradi?ional? pe distan?a de 30 de chilometri Tarasovca-Moscova ?. a. 
   Toate  aceste  date  ?i  altele  similare  ne   ofer?   certitudinea   c? 
posibilit??i poten?iale ale prelungirii termenului de  via??  activ?  exist? 
?i trebuie c?utate doar c?ile de realizare a acestor posibilit??i 
   În acest sens genetica  este  chemat?  s?-?i  aduc?  contribu?ia.  Asupra 
acestui aspect au st?ruit în discursurile lor ?i participan?ii la cel  de-al 
9-lea congres de gerontologie din anul 1972. 
   8.2 Teoriile genetice ale îmb?trânirii 
   Din timpurile lui Hipocrat au fost emise peste 200 de ipoteze  ?i  teorii 
ale îmb?trânirii.  Dar  abia  în  prezent  savan?ii  au  ajunse  în  preajma 
dezleg?rii tainelor mecanismului  îmb?trânirii,  al  rezolv?rii  problemelor 
prelungirii vie?ii. 
   Biologii au acumulat numeroase date despre schimb?rile ce se produc odat? 
cu vârsta în organism, în anumite celule ?i chiar în  molecule.  Dar  pentru 
în?elegerea esen?ei îmb?trânirii lipse?te principalul: nu se ?tie care  sunt 
cauzele acestor modific?ri, ce este primordial ?i ce este secundar ?. a.  m. 
d. 
   S? ne oprim pe scurt asupra unor  teorii  genetice  contemporane  privind 
îmb?trânirea  organismelor,  teorii  ce  se   bucur?   de   cea   mai   mare 
popularitate, 
   Una din acestea  afirm?  c?  b?trâne?ea,  ca  de  altfel  ?i  dezvoltarea 
individual?, este programat? în genele organismului, începând cu  prima  lui 
celul?. 
   În comunicarea f?cut?  la  congresul  de  gerontologie  men?ionat  B.  F. 
Vaniu?in a citat date experimentale care se refereau la  teoria  genetic?  a 
îmb?trânirii. În ce constau aceste  date?  În  faptul  c?  odat?  cu  vârsta 
num?rul de grupe metilice ale bazelor suplimentare  din  moleculele  de  ADN 
scad. O astfel de legitate a fost constatat? la gorbu?? ?i la  ?obolani:  în 
ADN-ul  din  celulele   somatice   con?inutul   de   5-metilcitozin?   scade 
aproximativ de 1,5 ori. Aceste grupe  metilice  condi?ioneaz?  sinteza  unor 
fermen?i, sc?derea num?rului c?rora înrâure?te asupra întregii activit??i  a 
celulei vii. În acest fel «amprenta vârstei» din celul? a fost pentru  prima 
oar? descoperit? în însu?i ADN. 
   Este logic s? se presupun? c? procesul de îmb?trânire  este  comandat  de 
programul genetic al celulei ?i din motivul c?  durata  vie?ii  are  în  mod 
evident  un  caracter  de  specie.  Doar  to?i  oamenii  îmb?trânesc,   to?i 
elefan?ii tr?iesc nu mai mult de 70-80 de ani, caii nu mai  mult  de  30-40, 
câinii ?i lupii-de 13-15 ani, pisicile-de 9-10 ani,  ?oarecii  ?i  ?obolanii 
tr?iesc aproximativ 3 ani. 
   În lumea plantelor exist? numeroase exemple  ale  unei  durate  a  vie?ii 
excep?ional de mare: mestecenii, plopii,  cire?ii,  vi?inii  tr?iesc  câteva 
sute de ani, iar pinii, ar?arii  ?i  stejarii-peste  1000  de  ani.  A  fost 
descris un baobab cu o vârst? de peste 5000 de ani. Pe  de  alt?  parte,  la 
unii microbi durata vie?ii este de câteva zeci de minute... 
   Ar fi greu s? se  contesteze  c?  ciasornicele  biologice  sunt  întoarse 
întotdeauna  pentru  un  termen  individual  propriu  fiec?rei  specii,  iar 
diferen?ele  specifice  sunt  determinate  anume  de  gene:  ?i  dezvoltarea 
embrionului, ?i apari?ia pe lume a nou-n?scutului, ?i toat? dezvoltarea  lui 
ulterioar?-pân? la moarte... 
   La congres a vorbit ?i profesorul universit??ii  Stenford  (SUA)  Leonard 
Haiflic-unul din creatorii gerontologiei moderne. Haiflic  ?i  colaboratorii 
s?i  au  demonstrat  c?  procesului  de  îmb?trânire  este  supus  nu  numai 
organismul în ansamblu, dar ?i fiecare celul?  aparte,  chiar  dac?  acestea 
sunt izolate ?i cresc în eprubet?. Mai precis, a fost stabilit c?  în  afara 
organismului  via?a  celulelor  este  limitat?:  dup?  un  anumit  num?r  de 
diviziuni cre?terea în continuare a culturilor de celule  înceteaz?  ?i  ele 
per. 
   Pentru celulele umane num?rul critic de diviziuni este egal în  medie  cu 
50. De ce nici mai mult, nici mai pu?in, dar anume 50? -  ve?i  întreba.  Ce 
parc? celulele «?in minte»  prin  câte,  diviziuni  au  trecut?  La  aceast? 
întrebare nu poate r?spunde pân? una alta nici Haiflic însu?i. Dar  se  pare 
c? celulele au, totu?i, «?inere de minte». 
   Haiflic a remarcat faptul c? celulele congelate pot fi p?strate  în  azot 
lichid aproape la infinit, iar fiind  dezghe?ate  ele  încep  iar??i  s?  se 
divid?. 
   Dar ce s-ar întâmpla dac? ar fi s? fie dezghe?ate celule conservate  dup? 
ce au suferit, de exemplu, 10 diviziuni? Sau 20? S-a constatat  c?  celulele 
decongelate se dubleaz? de atâtea ori, încât num?rul 'de  noi  diviziuni  în 
sum? cu cele precedente s? fie egal cu 50! Dac? diviziunea este oprit? la  a 
dou?zecia mitoz?, celulele se vor diviza dup?  decongelare  de  înc?  30  de 
ori.  Dac?  s-au  realizat  10  mitoze,  vor  urma  înc?  40   de   dubl?ri. 
   Aceasta înseamn? c? celulele au într-adev?r memorie, ?in, deci, minte  ce 
li s-a întâmplat mai înainte ?i nu  gre?esc  la  socoteal?  pân?  ea  nu  se 
încheie! 
   Dar iat? o alt? întrebare: ?in minte numai celulele congelate  sau  orice 
fel de celule ale organismului viu? 
   Haiflic a recoltat celule de la oamenii în vârst? de la 20 pân? la 87  de 
ani ?i aceste celule se dublau în cultur? de la 29 pân? la 14 ori.  Pe  baza 
a  numeroase  experien?e  a  fost  stabilit?  urm?toarea  legitate:  cu  cât 
donatorul este mai în vârst?, cu  atât  mai  pu?ine  dubl?ri  se  produc  în 
celulele recoltate de  la  el.  Celulele  embrionului  sufer?  circa  50  de 
diviz?ri, celulele unei persoane de 20 de ani aproximativ 30 ?. a. m. d. 
   Mai târziu au fost stabilite limitele de  vârst?  ?i  la  celulele  altor 
tipuri de organisme. Dar la principala întrebare-de ce moare celula?--nu  s- 
a g?sit un r?spuns, de?i au fost emise numeroase ipoteze. 
   Toate aceste ipoteze pot fi împ?r?ite în dou? grupe mari. Conform  primei 
grupe de ipoteze, în celul? îmb?trâne?te nucleul. Conform celei  de-a  doua, 
în producerea fenomenului de îmb?trânire  particip?  ?i  citoplasma.  Aceste 
idei ?i-au propus s? le verifice în continuare L. Haiflic ?i V. Rait. 
   S-a  hot?rât  s?  se  procedeze  la  întinerirea  unei  celule   b?trâne, 
introducându-se în ea citoplasm? tân?r?. Pentru aceasta s-au folosit  celule 
lipsite de nucleu (citopla?ti) care erau fuzionate  cu  celule  întregi.  În 
cursul experien?elor  au  fost  fuziona?i  citopla?ti  «b?trâni»  cu  celule 
«tinere», citopla?ti «tineri» cu celule «b?trâne»,  precum  ?i  «tineri»  cu 
«tinere», «b?trâni» cu «b?trâne». 
   Ultimele dou? variante au demonstrat c? celulele sufereau un anumit num?r 
de diviziuni ?i apoi periau. M?surând,  îns?,  durata  vie?ii  ulterioare  a 
celulelor fuzionate în primele dou? variante, autorii au ajuns la  concluzia 
c? ad?ugarea de citoplasm? «tân?r?»  nu  spore?te  durata  vie?ii  celulelor 
«b?trâne» ?i invers,  citoplasma  «b?trân?»  nu  o  îmb?trâne?te  pe  celula 
«tân?r?». Prin urmare, dup? toate probabilit??ile  «vârsta»  citoplasmei  nu 
determin? «vârsta» întregii celule (dat fiind faptul c?  ea  nu  «hot?r??te» 
de câte ori s? se mai divid? aceasta înainte de a  peri).  ?i  de?i  autorii 
indic? asupra caracterului preliminar al rezultatelor ob?inute,  ei  înclin? 
s? acorde mai mult credit ideii c?  fenomenul  de  b?trâne?e  începe  de  la 
nucleu. 
   Cine  e,  totu?i,  «calculatorul»  molecular  al  celulei?  Colaboratorul 
Institutului de epidemiologie  ?i  microbiologie  al  A?  din  Rusia  A.  M. 
Olovnicov consider? c? mai degrab? este vorba de ADN. 
   Posibil c? celula deaceea ?tie câte mitoze au avut loc în ea, deoarece cu 
fiecare diviziune scade lungimea ADN-ului, pe care îl con?ine, cu un  anumit 
segment. Cu alte cuvinte, celulele-fiice mo?tenesc molecule tot  mai  scurte 
de ADN- A. M. Olovnicov a f?cut presupunerea  c?  la  capetele  ADN-ului  se 
afl? gene speciale  de  tampon,  care  nu  con?in  informa?ie,  ci  au  doar 
misiunea de a ocroti celula. Toate genele de importan?? vital? sunt  dispuse 
mai aproape de mijloc ?i atâta timp  cât  ele  nu  sunt  retezate,  celulele 
func?ioneaz? normal. 
   În procesul  replic?rii  ADN-ului  celula  sacrific?  genele  de  tampon. 
Fenomenul se desf??oar? probabil  în  felul  urm?tor.  De  fiecare  dat?  în 
procesul replic?rii nu este reprodus segmentul marginal al genei  de  tampon 
?i dup? 30 de mitoze se pierd 30 de asemenea segmente, iar în total gena  de 
tampon este compus? din aproximativ 50 de p?r?i.  Ele  toate  sunt  «bilele» 
moleculare cu care celula face calcule. 
   Atâta timp cât gena de  tampon  nu  este  epuizat?,  celula  func?ioneaz? 
normal. Catastrofa începe s? se produc? atunci când se ajunge la  gena  care 
îi  urmeaz?.  În  aceasta  ?i  const?,  dup?  opinia  lui  Olovnicov,  cauza 
primordial? a îmb?trânirii. 
   Cu mai mult de zece ani în urm? a fost exprimat un alt punct  de  vedere, 
conform c?ruia fenomenul de îmb?trânire este numit «catastrofa erorilor»  în 
procesul biosintezei moleculelor: acumularea de erori duce  la  formarea  de 
proteine ?i de acizi nucleici defectuo?i, la  tulburarea  metabolismului  ?i 
la moarte. 
   ?i într-adev?r, dac? în molecula de ADN în care este  cifrat?  informa?ia 
cu privire la sinteza proteinei se produce  vre-o  dereglare  (ca  urmare  a 
iradierii sau ac?iunii unui virus patogen sau din  alt?  cauz?),  se  începe 
sinteza unor molecule proteice cu defect. ?i precum o liter? gre?it  culeas? 
din matri?a tipografic? se repet? în fiecare exemplar  al  unei  publica?ii, 
s? zicem cu un tiraj de 100 de mii, a?a ?i eroarea  comis?  în  molecula  de 
ADN va duce la sinteza a?a-numitelor proteine false, care  se  deosebesc  de 
cele normale ?i dup? structur?, ?i  dup?  compozi?ia  elementelor-componente 
?i, desigur, dup? ac?iune. Aceasta modific? la rândul ei func?iile celulei. 
   La început acestei ipoteze formulate de L. Orghel, nu i s-a acordat  prea 
mare aten?ie, dar apoi s-a dovedit c? ea este cât se  poate  de  conving?tor 
fundamentat? de date experimentale. 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |