Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
numai în stadiul embrionar, c?ci în continuare genotipul  este  atotputernic 
?i la pui se manifest? o revenire deplin? la sexul masculin. 
   Unul din remarcabilele exemple  de  redeterminare  total?  a  sexului  în 
ontogenez? a fost stabilit de T. Iamamoto în experien?ele  efectuate  asupra 
pe?tilor de acvariu. 
   Ca rezultat al ad?ug?rii de hormon sexual feminin (extrogen) în ra?ia lor 
alimentar?, to?i pe?tii determina?i genotipic ca masculi (X(), dup?  fenotip 
s-au dovedit a fi femele cu ovare normale ?i  prezentând  caractere  sexuale 
secundare proprii femelelor. Ei erau capabili s?  se  încruci?eze  cu  pe?ti 
normali. Acest exemplu sugereaz? una din  c?ile  de  reglare  artificial?  a 
raportului dintre sexe. 
   La om ?i la diferite  mamifere  redeterminarea  hormonal?  a  sexului  se 
complic? din cauz? c? diferen?ierea sexului se produce înainte de  începutul 
secre?iei  hormonilor.  De  regul?,  la  vârsta  de   12   s?pt?mâni   sexul 
embrionului uman este clar exprimat. 
   Ve?i întreba: nu se poate oare regula, dup? un  plan  dinainte  stabilit, 
ob?inerea sexului necesar în zootehnie? Doar  este  absolut  evident  c?  la 
fermele avicole este preferabil? ob?inerea unui num?r  mai  mare  de  g?ini- 
ou?toare, la rasele de carne de vite cornute  mari  -  a  taurilor,  iar  la 
rasele de lapte - a vi?elelor.  Da,  se  poate.  În  ultimul  timp  au  fost 
elaborate metode de separare  a  spermei  în  game?ii  componen?i  X  ?i  (. 
Aplicându-se tot odat? ?i larg cunoscuta metod? de îns?mân?are  artificial?, 
se poate astfel realiza pe scar? industrial? ob?inerea unor animale  de  sex 
dorit. Fire?te, în asemenea cazuri  au  o  importan??  deosebit?  calit??ile 
animalului reproduc?tor. Acesta  este  supus  unui  examen  de  stabilire  a 
constitu?iei sale genetice ?i, abia dup? ce se constat?  c?  el  corespunde, 
se folose?te în calitate de donator de sperm?. Ea  poate  fi  conservat?  ?i 
p?strat? timp îndelungat la temperaturi joase ?i folosit? când este nevoie. 
   Putem vorbi de un exemplu clasic de ob?inere a sexului dorit la fluturele- 
de-m?tase.  Cu  ajutorul  razelor  Rentghen   ?i   a   temperaturii   înalte 
academicanul B. L. Astaurov a ac?ionat  asupra  ou?lor  viermelui-de-m?tase, 
nimicind nucleele din ele, citoplasma r?mânând,  îns?,  func?ional?.  Aceste 
ou? erau fecundate cu  spermatozoizi  normali  ?i  din  ele  cre?teau  numai 
indivizi masculini. Faptul prezint? o  mare  importan??  practic?,  deoarece 
gogoa?ele indivizilor masculini con?in  cu  aproape  30%  mai  mult?  m?tase 
decât ale celor feminini. 
   Dar pentru scara larg? a industriei cre?terii viermilor-de-m?tase aceast? 
metod? complicat?  este  nepotrivit?.  ?i  atunci   geneticenii  ?i-au  adus 
aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de  a  marca  ou?le  cu  un 
anumit caracter ereditar, legat de sex. 
   Ou?le viermelui-de-m?tase (numite ?i gren?) sunt de  diferite  nuan?e-mai 
deschise ?i mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în  nici  un  fel  de 
sex. Cu alte cuvinte, din ou?le de culoare deschis? se pot na?te  ?i  omizi- 
femele ?i omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea s?  ob?in?  calitatea 
de atribuit sexual? 
   Ideea era cu perspectiv?. 
   De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov.  El 
a  reu?it  pe  calea  restructur?rii  cromozomilor,  adic?   a   muta?iilor, 
determinate  de  iradierea  ou?lor  de  viermi-de-m?tase,  s?  realizeze   o 
«opera?ie» unic?. În cromozomii  din  nucleul  celular  se  con?ine  o  gen? 
responsabil? de culoarea ou?lor  de  viermi-de-m?tase.  Exist?  un  cromozom 
care determin? sexul viitoarei insecte. Dar ce  se  va  întâmpla  dac?  gena 
care determin?, s? zicem, culoarea închis? a ou?lor de  viermi-de-m?tase  va 
fi «plantat?» pe un cromozom care determin?  sexul  femel  al  insectei?  În 
acest caz din ou? de vermi-de-m?tase  de  culoare  neagr?  vor  apare  numai 
omizi-femele. A?a judeca savantul. 
   El a supus radia?iei mii de ou?, le-a sortat dup? culoare ?i era atent s? 
vad? ce-o s? ias? din ele. A?tepta s? se produc?  muta?ia  necesar?:  genele 
ambelor caractere ereditare (culoarea închis?  ?i  sexul  femel)   -  s?  se 
stabileasc? într-un singur cromozom. ?i aceasta s-a produs. 
   În prezent cresc?toriilor de viermi-de-m?tase le este suficient  s?  vad? 
culoarea ou?lor, pentru a putea spune ce o s? ias? din ele. Dac? ou?le  sunt 
închise, vor apare omizi de sex femel, dac? ele sunt deschise, se vor  na?te 
omizi de sex mascul. R?mâne doar s? fie alese cele de  culoare  deschis?  ?i 
se pot cre?te numai omizi-masculi, care produc mult? m?tase. În  acest  scop 
inginerii au construit ma?ini automate  speciale  de  sortare  a  ou?lor  de 
viermi-de-m?tase dup? culoare cu o productivitate pân? la 140 de  buc??i  pe 
secund?. 
                             VI. GENETICA UMAN? 
   6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om 
   Spre deosebire de alte etnit??i biologice, omul este o fiin?? biosocial?: 
formarea  lui  s-a  produs  în  urma  unui  îndelungat  proces  de  evolu?ie 
biologic?, pe de o parte, ?i de dezvoltare social?,  pe  de  alta.  P?r?sind 
lumea animal?, omul a r?mas parte a naturii. 
    Ca ?i  la  alte  fiin?e  vii,  la  om  caracterele  ?i  însu?irile  sunt 
determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de  la  o  genera?ie 
la alta are loc conform legilor eredit??ii, descoperite  de  G.  Mendel.  De 
asemenea, la om ca ?i la alte organisme, materialul  genetic  îl  reprezint? 
ADN-ul localizat în cromozomi. Num?rul de cromozomi  din  celulele  somatice 
este egal cu 46, pe când celulele sexuale con?in doar 23. 
   În cromozomii fiec?rei celule se con?ine informa?ia genetic? care asigur? 
deosebirea fiec?rei fiin?e umane de bacterii, alge, melc,  broa?te,  vr?bii, 
?oareci ?. a. m. d. Tot odat?, în ele se mai con?ine informa?ia  cu  privire 
la faptul cum va fi nuan?a pieii  individului  dat,  culoarea  ?i  structura 
p?rului, culoarea ?i t?ietura ochilor, forma nasului, grupa de  sânge  ?i  o 
mul?ime de alte  particularit??i  morfologice,  fiziologice  ?i  biochimice, 
care deosebesc un om de altul ?i-l fac unic pe fiecare dintre noi. 
   S? încerc?m s? exprim?m prin cifre volumul acestei  informa?ii.  Lungimea 
tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule  umane  este 
egal? cu circa patru metri. Dac? ar fi  s?  întindem  într-o  linie  dreapt? 
toate moleculele de ADN din totalitatea  celulelor  unui  om,  lungimea  lor 
general? ar acoperi distan?a de la p?mânt pân? la soare. 
   Conform unor  calcule  aproximative,  cromozomii  fiec?rei  celule  umane 
con?in  câteva  milioane  de   gene.   De   aceea   la   om   posibilit??ile 
variabilit??ii combinative a caracterelor ?i însu?irilor sunt  cu  mult  mai 
mari decât la alte specii biologice. 
   Numai operându-se cu cele 23 de  perechi  de  cromozomi  fiecare  p?rinte 
poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combina?ii ereditare. 
   F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat  c?  chiar  dac? 
fiecare cromozom uman ar con?ine doar câte o mie de gene,  fiecare  gen?  ar 
avea doar dou? variet??i (alele dominante ?i  recesive)  ?i  atunci   ar  fi 
posibil? existen?a unui num?r de indivizi cu combina?ii ereditare  diferite, 
care ar dep??i cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers. 
   Dun?  cum  vedem,  segregarea  ?i   redistribuirea   liber?   a   genelor 
(recombinarea),  care  înso?e?te  formarea  celulelor  sexuale,  precum   ?i 
caracterul întâmpl?tor al fecunda?iei ovulului, constituie  cauza  colosalei 
variet??i a oamenilor. În natur?  nu  exist?  doi  indivizi  cu  constitu?ie 
genetic? identic?. Fiecare  om are în sine o garnitur?  specific?  de  gene, 
fapt care ?i  face  ca  fiecare  din  noi  s?  se  prezinte  ca  o  etnitate 
individual? ?i irepetabil?. Chiar ?i într-o familie cu mul?i copii  p?rin?ii 
remarc? întotdeauna c? ei prezint? deosebiri - adesea foarte exprimate -  în 
înclina?ii ?i gusturi, în  tr?s?turi  de  caracter,  în  particularit??i  de 
comportament ?i în atitudinea lor fa?? de cei din jur -  de?i  ace?ti  copii 
tr?iesc în condi?ii de via?? similare ?i sunt trata?i cu  aceia?i  afec?iune 
de c?tre p?rin?i. Unul este zv?p?iat, altul încet, unul  e  sociabil,  altul 
timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce prive?te cur??enia,  altul  e  un 
neângrijit, unul st? ore întregi pentru a monta  un  aparat  de  radio,  iar 
altul nu are  nici  cel  mai  mic  interes  pentru  aparatele  de  radio  ?i 
me?tere?te diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la  facultatea  de 
fizic?, iar altul - la arte ?i aceast? enumerare poate continua la infinit! 
   În acela?i timp, chiar ?i din observa?ii dintre cele mai superficiale  ?i 
întâmpl?toare, absolut cotidiene,  descoperim  la  cutare  persoan?  anumite 
similitudini cu cineva din reprezentan?ii genera?iilor  genetice  precedente 
?i în aceste cazuri  spunem:  «leit  taic?-s?u»,  «copia  bunicii».  ?i,  de 
remarcat, aceast? asem?nare pe care o surprindem, ?ine nu numai de  aspectul 
exterior, ci ?i de tr?s?turile de caracter mo?tenite. Este tot atât de  iute 
din fire ?i de ne înduplecat sau moale ?i  nehot?rât,  un  fantezist  ?i  un 
vis?tor sau este închis ?i irascibil, ca, s? zicem, tat?l sau bunicul. 
   S? examin?m acum principiul dup? care  se  desf??oar?  la  om  mo?tenirea 
unora dintre caracterele cele mai bine studiate. Mai  jos  prezent?m  câteva 
exemple de caractere dominante ?i de caractere recesive, ce le corespund. 
|Caractere dominante: |Caractere recesive:  | 
|Nas coroiat          |- nas drept          | 
|Nas lat              |- nas îngust         | 
|Nas lung             |- nas scurt          | 
|Ochi drep?i          |- ochi piezi?i       | 
|Ochi mari            |- ochi mici          | 
|Ochi întuneca?i      |- ochi de culoare    | 
|Gene lungi           |deschis?             | 
|P?r întunecat        |- .gene scurte       | 
|P?r cre?             |- p?r deschis        | 
|P?r ondulat          |- p?r ondulat        | 
|Piele smolit?        |- p?r drept          | 
|Statur? joas?        |- piele deschis?     | 
|Dreptaci             |- statur? înalt?     | 
|                     |- stângaci           | 
   Dac? unul din p?rin?i are p?rul  de  culoare  întunecat?,  iar  altul  de 
culoare deschis?, copiii vor mo?teni p?rul întunecat. Dac? unul din  p?rin?i 
are ochi c?prui, iar altul alba?tri, urma?ii vor avea  ochii  c?prui„  chiar 
dac? în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri  de  gene  -  dominant  ?i 
recesiv. 
   Începând cu genera?ia a doua, are  loc  segregarea  caracterelor  ?i  din 
aceast? cauz? în fenotipul copiilor se  manifest?  nu  numai  caractere  ale 
p?rin?ilor, dar ?i caractere ale str?mo?ilor.  Trei  copii  vor  avea  ochii 
c?prui, a?a cum îi au p?rin?ii lor direc?i, iar unul îi va avea  alba?tri  - 
ca ?i bunicul de exemplu. 
   În mod analog se mo?tene?te ?i capacitatea de a manevra mai u?or cu  mâna 
dreapt? sau cu cea stâng?. 
   Faptul merit? s?-i acord?m acum un interes mai am?nun?it. 
   Ne-am obi?nuit s? consider?m c? este normal când  mâna  func?ionala  este 
cea  dreapt?:  oricum  dreptacii  constituie  majoritatea   absolut?   (dup? 
diferite evalu?ri – de la  89  pân?  la  94%  din  totalul  popula?iei).  În 
acela?i timp cunoa?tem persoane pentru care func?ional?  este  mâna  stâng?, 
aceasta fiind tot atât de operatorie cum  este  mâna  noastr?  dreapt?.  Vom 
ar?ta c? problema dreptacilor ?i a  stângacilor  este  strâns  împletit?  cu 
istoria  form?rii  p?mântului.  În  emisfera  sudic?  oamenii  ?i-au   f?cut 
apari?ia mai târziu, nimerind aici în condi?ii ecologice absolut  noi.  Doar 
în emisfera sudic? p?mântul are o rota?ie de oglind? în raport  cu  emisfera 
nordic?. Se presupune c? prin acest fapt se explic? apari?ia stângacilor... 
   Iat? câteva date curioase: printre  locuitorii  fostei  Uniuni  Sovietice 
num?rul stângacilor constituie aproximativ  trei  procente,  în  Bulgaria  - 
exact trei, în Corsica, Sardinia ?i Sicilia-7, în Fran?a-8,  în  Australiea- 
26, iar în Africa de Sud-50%. 
   Interesant, c? aceast? însu?ire poate fi  constatat?  la  copii  înc?  cu 
totul mici. În acest scop este suficient  s?-i  d?m  copilului  o  foaie  de 
hârtie ?i s?-l rug?m s? deseneze un cerc. Lua?i aminte în  ce  direc?ie  are 
s? se mi?te creionul. Dac? se va mi?ca  în  direc?ia  acelor  de  ceasornic, 
copilul va cre?te stângaci. 
   În calitatea noastr? de p?rin?i faptul nu  trebuie  s?  ne  nelini?teasc? 
prea mult. Ce-i drept, în via?? un asemenea copil va întâmpina o mul?ime  de 
mic incomodit??i. Toate aparatele de uz curent, începând de la  foarfece  ?i 
terminând cu casele de la troleibuze  sunt  prev?zute  pentru  dreptaci.  În 
acela?i timp  situa?ia  de  stângaci  ofer?  ?i  unele  avantaje  destul  de 
importante. 
   Este vorba de faptul c? preferin?a pe care o  acord?m  mânii  drepte  sau 
celei stângi nu reprezint? pur ?i simplu o  pl?cere  a  noastr?,  explicarea 
fenomenului fiind legat? de raporturile dintre emisferele dreapt? ?i  stâng? 
ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea creierului  îl 
d? emisfera stâng?. Dar deoarece c?ile nervoase care  merg  spre  creier  la 
întrarea în acesta este încruci?at?, la astfel de oameni este  mai  puternic 
dezvoltat? partea dreapt?  a  corpului.  În  schimb,  la  stângaci  emisfera 
dreapt? ?i cea stâng? au aproximativ  «drepturi  egale».  Centrele  vorbirii 
?i, în general, ale gândirii  logice,  emo?ionale,  adic?  tot  ce  ?ine  de 
sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regul?, situate în partea  stâng? 
a creierului. Emisfera dreapt? cuprinzând cu  prec?dere  gândirea  plastic?, 
intuitiv?, legat? de procesele de crea?ie. De aceea nu  este  exclus  faptul 
c?  stângaci  la  care  emisfera  dreapt?  este  într-o  m?sur?   mai   mic? 
subordonat? celei stângi sunt înzestra?i poten?ial cu însu?iri creative  mai 
mari, de exemplu, în art?. Se cunoa?te c? stângaci au  fost  ?i  Holben,  ?i 
Picasso, ?i Michelangelo, ?i Leonardo-da Vinci. Dar ?i în alte domenii  s-au 
manifestat  numero?i  stângaci  vesti?i.  S?  ne  amintim,  de  exemplu,  de 
Alexandru Macedon, de  Carol  cel  Mare,  de  amiralul  Nelson.  Deci,  dac? 
micu?ul dumneavoastr? este (sau va fi) stângaci  nu face s? v? am?râ?i. 
   Este bine studiat? ?i predispozi?ia ereditar? la  poliembrionie  (sarcin? 
multipl?). La 100 de  sarcini  se  na?te  o  pereche  de  gemeni,  adic?  un 
procent. fenomenul nu este de aceea întâmpl?tor.  Maximumul  de  na?teri  de 
gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un  record  neobi?nuit  în 
acest sens a  stabilit  o  doamn?  austriac?,  so?ia  unui  oarecare  Bernar 
?ainberg. Ea a n?scut 69 de copii, de?i a avut numai 27 de  sarcini.  Cazuri 
similare se cunosc ?i în Rusia În cartea lui A. Ba?u?chii  «Panorama  Sanct- 
Petersburgului, editat? cu mai  bine  de  o  sut?  de  ani  în  urm?,  g?sim 
urm?toarele date. 
   În buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la  Moscova  de  la  m?n?stirea 
Nicolschii, jude?ul ?uisc, era însemnat faptul c?  ??ranul  Fiodor  Vasiliev 
din dou? c?snicii a avut 87 de copii. Prima so?ie în 27 de na?teri a  n?scut 
de patru ori câte patru copii, de ?apte ori câte trei,  de  ?aisprezece  ori 
câte doi - în total 69 de copii. A doua nevast? i-a d?ruit de dou? ori  câte 
trei copii ?i de ?ase ori câte doi - în total 18 Vasiliev avea  75  de  ani, 
iar în via?? îi erau 83 de copii. 
   În acest caz, deoarece este vorba despre unul ?i  acela?i  b?rbat  ?i  de 
femei diferite, caracterul «sarcin? multipl?»  s-a  transmis,  probabil,  pe 
linie b?rb?teasc?. 
   6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh) 
   Unul din caracterele ce se transmit constant din genera?ie  în  genera?ie 
este apartenen?a la cutare sau cutare grup? de sânge.  Sângele  este  compus 
din ser (un lichid transparent, cu o nuan?? g?lbuie)  ?i  diferite  elemente 
figurate (eritrocite, leucocite). Savan?ii au stabilit c?, în dependen??  de 
capacitatea eritrocitelor de a se aglutina în granule sub ac?iunea unui  ser 
str?in, to?i oamenii pot fi împ?r?i?i în patru grupe. 
   Eritrocitele din sângele de prima grup? sunt capabile s? se  amestece  cu 
orice ser str?in f?r? s? formeze granule. Eritrocitele din sângele de  grupa 
a doua se pot amesteca cu ser din propria grup?  ?i  din  a  patra,  iar  în 
amestec cu ser de grupa întâia ?i a treia se aglutineaz?.  Eritrocitele  din 
sângele de grupa a treia se amestec? cu ser  din  propria  grup?  ?i  din  a 
patra, iar în contextul serului de grupa întâia ?i a .doua  se  aglutineaz?. 
În sfâr?it, eritrocitele sângelui din grupa a patra se  pot  amesteca  numai 
cu ser de propria grup?. 
   Existen?a celor patru grupe principale de sânge  a  fost  descoperit?  în 
anul 1900 de C. Land?tainer. Grupa  de  sânge  este  format?  de  o  singur? 
pereche de gene. Apartenen?a cuiva la o grup? sau alta este  determinat?  de 
prezen?a în  eritrocitele  lui  a  proteinelor  -  antigeni.  Land?tainer  a 
descoperit în eritrocite doi antigeni. Pe unul l-a numit A, pe  cel?lalt  B. 
Concomitent s-a stabilit, c? dac? în eritrocite se  con?in  antigeni,  serul 
de sânge con?ine alte particule de natur? proteic?,  a?a  numi?ii  anticorpi 
ce corespund antigenilor. De remarcat,  c?  antigenul  A  ?i  anticorpul  A, 
antigenul B ?i  anticorpul  B  sunt  incompatibili:  ei  într?  în  reac?ie, 
eritrocitele, aglutinându-se, formeaz? trombi, care  astup?  vasele  ?i  pot 
provoca moartea. 
   În eritrocitele din prima grup? nu exist? nici un antigen,  de  aceea  ea 
este însemnat? prin 1 (0), în schimb, serul con?ine din bel?ug  anticorpi  A 
?i B. Acestei grupe îi corespunde  starea  homozigotic?  a  genei  recesive, 
care determin? absen?a antigenilor din eritrocitele sângelui - 00. 
   În eritrocitele din grupa a doua-II (A) - se con?ine antigenul A, iar  în 
ser-anticorpul B.  Ei  îi  corespunde  sau  o  stare  homozigotic?  a  genei 
dominante AA, sau o stare heterozigotic? - AO. 
   În eritrocitele din grupa a treia -III (B) - se con?ine antigenul B,  iar 
în serul de sânge-anticorpul A. Aceast? grup? poate  fi  codificat?  conform 
homozigotului BB, sau heterozigotului BO. 
   În sfâr?it, în eritrocitele din grupa a  patra  de  sânge-IV  (AB)  -  se 
g?sesc ambii antigeni,  în  schimb,  în  ser  lipsesc  complect  anticorpii. 
Aceast? grup? se determin? prin heterozigotul AB. 
   Descoperirea acestor patru grupe a contribuit  la  folosirea  pe  larg  a 
transfuziei de sânge, f?când aceast? procedur? practic inofensiv?. 
   Sângele apar?inând primei grupe poate fi  transfuzat  oricui,  în  schimb 
pentru persoanele care au aceast? .grup? de sânge se potrive?te numai  sânge 
de grupa întâia. Un bolnav cu grupa a patra de sânge poate  primi  sânge  de 
oricare alt? grup?, sângele lui, îns?, poate  fi  dat  numai  unor  persoane 
având  sângele de grupa a patra. 
   În acest cadru poate s? se i?te urm?toarea între-bare:  dac?  sângele  de 
grupa 0 se poate transfuza unei persoane de grupa AB,  de  ce  nu  se  poate 
face ?i invers, adic?   AB în 0? Aici avem de a  face  cu  un  fenomen  care 
aminte?te diluarea cu ap? a acidului sulfuric. În nici un caz nu  se  toarn? 
ap? în acid sulfuric, deoarece reac?ia furtunoas? de înc?lzire, ce are  loc, 
duce da împro?carea puternic?  a  acidului  sulfuric,  în  ,  schimb,  la  o 
opera?ie invers?, când acidul se  toarn?  în  ap?,  solu?ia  devine  imediat 
foarte  diluat?  ?i  fenomenul  împro?c?rii  lipse?te.  În  mod  analog   se 
procedeaz?  cu  sângele,  deoarece  se  ?ine  cont,  în  primul   rând,   de 
propriet??ile eritrocitelor sângelui transfuzat ?i nu de cele ale serului. 
   Cantitatea acesteia din urm? nu este mare ?i, fiind în bun? parte dilu?t? 
de serul primitorului (sau recipientului), ea nu poate s? aib?  o  înrâurire 
esen?ial? asupra eritrocitelor acestuia. 
   Dar cu toate m?surile de precau?ie, accidente se  produceau.  ?i  cauzele 
lor au fost dezv?luite abia peste un sfert de secol: în eritrocite  au  fost 
descoperite  înc?  dou?  proteine.  Acestea  au  fost  «botezate»  M  ?i  N. 
Antigenii M ?i N au generat alte trei grupe de sânge - MM, MN ?i NN.  Trecea 
timpul.  În  eritrocitele  diferi?ilor  oameni  se  constatau  noi  ?i   noi 
proteine, iar num?rul de grupe de sânge cre?tea ca ciupercile  dup?  ploaie, 
a?a încât în prezent se cunosc circa  o  sut?  de  antigeni  ?i  aproximativ 
cinci sute de grupe de sânge! Dar aceasta nu era totul. 
   S-a dovedit c? antigeni, care determin? o grup? sau  alta  de  sânge,  se 
con?in nu numai în  eritrocite,  dar  ?i  în  serul  sangvin.  În  afar?  de 
aceasta, ?i eritrocitele, ?i serul sunt înzestrate  cu  fermen?i,  având   o 
structur? molecular? care difer? cu mult de la om la om. În prezent  sângele 
a fost studiat dup? dou?zeci ?i dou? de sisteme eritrocitare, serologice  ?i 
fermentative. fiecare din ele cuprinde de  la  dou?  pân?  la  patruzeci  de 
grupe  de  sânge.  Din  aceasta  rezult?  aproximativ  130   de   caractere. 
Coinciden?a  tuturor  acestora  la  doi   oameni   diferi?i   practic   este 
imposibil?. Cu alte cuvinte, formula sângelui fiec?rui om  este  individual? 
?i irepetabil?, exact a?a cum  unice  sunt  amprentele  l?sate  de  degetele 
diferi?ilor oameni! 
   În anul 1940 Land?tainer ?i Viner ?i-au propus s?  compare  propriet??ile 
antigenice ale celulelor din sângele uman ?i din cel al  maimu?elor  macaca- 
rezus. ?i s-a  constatat  c?  serul  eritrocitelor  mamiferelor  aglutineaz? 
eritrocitele majorit??ii oamenilor. Prin  urmare,  în  celulele  majorit??ii 
oamenilor se con?ine un antigen, care este prezent în  eritrocitele  acestor 
maimu?e. Antigenul în cauz?  a  fost  numit  factor  rezus  (Rh).  Cercet?ri 
ulterioare au demonstrat c? exist? ?ase variet??i de baz?  ale  antigenului, 
care ?i constituie sistemul antigenic Rh. Ace?ti antigeni se  înseamn?  prin 
literele latine CE, D, E, ce,  d,  e.  Sunt  considerate  Rh-pozitive  (Rh+) 
persoanele ale c?ror globule ro?ii con?in principalul antigen al  sistemului 
- antigenul D. La început aceast?  descoperire  p?rea  s?  nu  aib?  nici  o 
importan?? practica. Peste un an,  îns?,  a  fost  remarcat?  o  coinciden?? 
extrem de interesant?: ?i anume. 
   Dac? se c?s?tore?te un b?rbat Rh+ cu o femeie Rh-, copiii  proveni?i  din 
aceast? c?s?torie prezint? destul de des cazuri de  icter.  Eritrocitele  se 
distrug ?i pigmentul din celule trece în  ser,  colorând  toate  ?esuturile. 
Uneori aceast? boal? (icterul hemolitic) poate fi  extrem  de  grav?  ?i  se 
întâmpl? c? duce la moartea copilului. O parte din copii mor  înainte  de  a 
se na?te, în ultimele luni de sarcin?. 
   Dac? ambii p?rin?i sunt rezus-pozitivi sau rezus-negativi,  adic?  rezus- 
identic complica?iile lipsesc. Ele lipsesc ?i  în  cazul  unei  mame  rezus- 
pozitive ?i ale  unui  tat?  rezus-negativ.  În  urma  unui  num?r  mare  de 
observa?ii ?i cercet?ri a devenit  limpede  c?  icterul  hemolitnc  la  nou- 
n?scu?i este determinat de incompatibilitatea Rh a mamei ?i  copilului  înc? 
de la stadiul de f?t. 
   Formarea factorului Rh este determinat?  de  gena  dominant?  D.  Copilul 
mo?tene?te numaidecât caractere de la ambii p?rin?i. Dac? în  celulele  sale 
tat?l con?ine o gen? care determin? factorul Rh (DD sau Dd), îl  poate  avea 
?i copilul, adic? poate fi ?i el pozitiv dup? acest  caracter.  Dezvoltându- 
se în organismul unei mame care este Rh- (dd), f?tul cu  ereditatea  tat?lui 
elaboreaz? un atigen Rh, care nu exist? în celulele ei. El  p?trunde  de  la 
f?t în sângele mamei, determinând formarea la ea  a  anticorpilor  anti  Rh. 
Anticorpii forma?i, la rândul s?u,  p?trund  în  sângele  viitorului  copil, 
aflat înc? în stadiu intrauterin. Ei alipesc  ?i  distrug  eritrocitele.  În 
acest caz sau f?tul moare pân? la na?tere, sau  la  nou-n?scut  se  dezvolt? 
icterul hemolitic. 
   În prezent exist?, îns?, metode de salvare chiar ?i a copiilor  proveni?i 
din c?s?torii incompatibile dup? factorul Rh. Iat? programul de  ac?iuni  ce 
urmeaz? a fi înf?ptuite în acest caz. 
   1. So?ii trebuie s? cunoasc? dac? sunt sau nu compatibili  dup?  factorul 
Rh. Examinarea sub  raportul  Rh  poate  fi  efectuat?  de  orice  laborator 
medical. 
   2. Unei femei Rh - nu i se va transfuza sânge Rh+, aceasta  pentru  a  se 
evita aglomerarea anticipat? a anticorpilor. 
   3. Dac? mama este Rh-, iar tat?l Rh+, spre sfâr?itul perioadei de sarcin? 
o astfel de femeie va trebui s? fie adus? cu  câteva  zile  mai  înainte  la 
maternitate. Aici, înainte de na?tere  sau  dup?,  i  se  va  introduce  ser 
imunizat, care con?ine  un  num?r  mare  de  anticorpi  anti  Rh.  Copilului 
ace?tia nu-i  provoac?  nici  o  daun?,  în  schimb,  provocând  aglutinarea 
antigenilor care au p?truns în sângele mamei  în  timpul  na?terii,  ei  vor 
anula procesul imuniz?rii. Anticorpii introdu?i odat?  cu  serul  peste  2-3 
s?pt?mâni vor dispare din sângele mamei, iar anticorpi  proprii  nu  se  vor 
mai forma. Cel de-al doilea copil va fi în afar? de orice pericol. 
   4. Dac? din anumite motive procedeele descrise mai sus n-au fost folosite 
?i s-a produs o form? grea de  icter  hemolitic  nou-n?scutului  i  se  face 
transfuzie de înlocuire a sângelui, adic? sângele vechi este înlocuit pe de- 
a întregul cu sângele unui donator compatibil. În. acest  fel  din  organism 
sunt îndep?rta?i to?i anticorpii, elabora?i  împotriva  antigenului  Rh,  ?i 
eritrocitele înceteaz? de a se mai distruge. 
   5. Dac? pe parcursul sarcinii, cu mult  înainte  de  termenul  normal  al 
na?terii, se formeaz? o concentra?ie primejdioas? de anticorpi, copilul  mai 
poate  fi  salvat  prin  opera?ie  cezarian?  ?i  f?cându-i-se   imediat   o 
transfuzie de înlocuire a sângelui. 
   În prezent genetica grupelor de sânge ?i a factorului Rh este aplicat? la 
rezolvarea unui ?ir de  probleme  medico-biologice,  medico-juridice  ?i  de 
alt? natur?. 
   6.3 Metodele de studiere a eredit??ii omului 
   Trebuie ar?tat c? studierea  eredit??ii  umane  este  legat?  de  anumite 
dificult??i. La om nu pot fi  aplicate  metodele  geneticiii  experimentale, 
utilizate pe larg în zootehnie ?i în cultura plantelor. Cele mai  r?spândite 
metode aplicate la studierea  eredit??ii  omului  sunt  cea  genealogic?,  a 
gemenilor ?i citogenetic?. 
   Metoda genealogic?  const?  în  studierea  statistic?  a  genealogiei  (a 
arborelui genealogic) oamenilor  într-un  ?ir  de  genera?ii.  Prin  aceast? 
metod? a fost stabilit  caracterul  transmiterii  prin  ereditate  a  multor 
particularit??i umane, precum ?i  natura  genetic?  a  multor  afec?iuni  ca 
hemofilia, alcaptonuria, fenilcetonuria,  diabetul  zaharat,  albinismul  ?i 
multe altele. 
   Analiza genealogic? permite pronosticarea  eventualit??ii  mo?tenirii  de 
c?tre copii a diferitelor boli ereditare ?i, respectiv, de a se lua la  timp 
m?surile profilactice corespunz?toare. 
   În multe cazuri  aceast?  metod?  ajut?  la  confirmarea  leg?turilor  de 
rudenie dintre diferite genera?ii de oameni. 
   Drept exemplu poate servi urm?toarea întâmplare. În anul 1914  în  Anglia 
se repara  catedrala  ?riuberi.  Lucr?rile  erau  conduse  de  un  urma?  al 
primului duce al ducatului ?riuberi Jon Talbot, îngropat în 1453 în  aceast? 
catedral?. Acest Jon Talbot a fost o figura istoric?. El a luptat  împotriva 
Janei D'Arc ?i a murit de r?ni. 
   14 genera?ii îl îndep?rtau pe acest cavaler al  veacului  XV  de  urma?ul 
s?u. Puteau oare genele eroului r?zboiului de o sut? de ani s? ajung?  peste 
cinci secole, pân? la contemporanul primului r?zboi mondial? 
   Urma?ul lui Talbot a deschis sarcofagul str?mo?ului. ?i cu acest prilej s- 
a constatat o dovad? incontestabil? a rudeniei lor, dovad? mult  mai  sigur? 
decât  documentele  genealogice  vizate  de  notar:  la  unul  din  degetele 
scheletului dou? falange erau concrescute în una singur?. 
   Urma?ul ducelui t?iat de franceji le-a ar?tat martorilor mâna. Pe aceia?i 
mân? ca ?i la schelet, pe acela?i deget ca ?i  la  schelet,  exact  acelea?i 
dou? falange ar?tau ca una singur?. Le-a concrescut gena dominant?, a  c?rei 
expresie fenotipic? poart? numele de simfalangie. Iat? înc? o manifestare  a 
atotputerniciei genei, a eredit??ii! 
   Dup? acela?i tip dominant se mo?tene?te ?i  brahidactilia,  caracterizat? 
prin scurtarea degetelor de la mâni. Manifestarea ac?iunii  genei  dominante 
chiar în prima genera?ie  este  folosit?  cu  rezultate  bune  în  expertiza 
judiciar?. Astfel, în anul 1921 în Norvegia prin aplicarea metodei  genetice 
s-a repurtat un adev?rat triumf în cadrul unui proces judiciar de  stabilire 
a paternit??ii. 
   Mama a doi copii nu putea prezenta judec??ii alte dovezi decât  asigur?ri 
bazate pe jur?minte c? pârâtul este fostul ei concubin. 
   Expertiza genetic? a stabilit c? ambii copii ca ?i pârâtul sunt purt?tori 
ai genei de brahidactilie,  în  timp  ce  mama  nu  avea  aceast?  gen?.  ?i 
judec?torul a satisf?cut cererea mamei. 
   Hemofilia (incoagulabilitatea sângelui) mai este numit? ?i boala regilor. 
Pentru prima oar? în  descrierile  dinastice  fenomenul  hemofiliei  a  fost 
înregistrat la fiul vestitei regine a Angliei Victoria. Dat fiind faptul  c? 
regii ?i ?arii se c?s?toresc  numai  cu  regine  ?i  ?ari?e,  aceast?  boal? 
ereditar? s-a r?spândit  în  rândul  familiilor  domnitoare  din  Europa.  A 
suferit de hemofilie ?i fiul lui Nicolai II (Romanov). 
   În cazul acestei boli cea mai mic?  leziune  vascular?  poate  provoca  o 
hemoragie mortal?. «Vina» o poart? gena recesiv?,  localizat?  în  unul  din 
cromozomii  sexuali  X.  De  remarcat  c?  sufer?  de  aceast?  boal?  numai 
b?rba?ii, de?i femeile sunt purt?torii acestei gene. 
   În unul din cromozomi X femeia respectiv? are o gen?  «defectuoas?».  Cel 
de-al doilea cromozom X con?ine o gen? normal? (dominant?), care ?i  asigur? 
func?ionarea normal? ?i p?ze?te femeia de îmboln?vire. B?iatul  pe  care  îl 
na?te o astfel de femeie are  50  de  ?anse  din  100  c?  va  mo?teni  gena 
defectuoas?. Deoarece la b?rba?i exist? numai  un  singur  cromozom  X,  iar 
(cromozomul  (  nu  con?ine  o  gen?  normal?,  care  ar  dubla-o   pe   cea 
defectuoas?, viciul pus în cromozomul X se manifest? numai  la  b?ie?i,  mai 
exact la jum?tate din fiii n?scu?i de femei cu asemenea cromozomi. 
   În acela?i timp,  jum?tate  din  num?rul  total  de  feti?e,  n?scute  la 
asemenea femei poart? un cromozom X, despre existen?a c?ruia nu  afl?  decât 
când li se na?te un fiu, bolnav de hemofilie. 
   Cunoscând arborele genealogic al oamenilor la care se întâlne?te  aceast? 
gen?, se poate astfel prevedea manifestarea bolii la  genera?iile  urm?toare 
?i, fire?te, evita combina?iile lui nefavorabile în homozigot. 
   Dup? acela?i tip ca ?i hemofilia este  mo?tenit  ?i  daltonismul  (miopie 
coloristic?) -boal? de care suferea cunoscutul fizician  ?i  chimist  Dalton 
?i care se manifest? prin incapacitatea de  a  deosebi  anumite  culori,  în 
special cea ro?ie de cea verde. 
   Daltonismul se întâlne?te la 4 procente din b?rba?i, fapt care  pe  mul?i 
îi împiedic? s?-?i aleag? profesia de ?ofer. 
   Femei daltonice se întîlnesc de 200 de  ori  mai  pu?ine  decât  b?rba?i. 
Femeia devine daltonic? doar în cazul unei coinciden?e rare: când ambii  s?i 
p?rin?i sunt daltonici. În schimb, dac? unul din p?rin?i  este  s?n?tos,  ?i 
fiica va fi s?n?toas?. 
   Metoda gemenilor const? în studierea dezvolt?rii caracterelor la gemeni. 
   Se  cunoa?te  c?  exist?  dou?  categorii  de  gemeni:   bivitelini   sau 
pseudogemeni ?i univitelini sau gemeni adev?ra?i. 
   În cazul gemenilor bivitelini sunt fecundate simultan dou?, trei  ?i  mai 
multe ovule, nu unul singur ca în mod  obi?nuit.  Din  zigo?i  deosebi?i  se 
dezvolt? gemeni, sem?nând între ei ca ni?te fra?i obi?nui?i ?i nu  ca  ni?te 
gemeni. 
   Uneori, îns?, dintr-un singur ovul fecundat se formeaz? doi sau mai mul?i 
embrioni.  Aceasta  se  produce  atunci    când  în  stadiile  ini?iale   de 
dezvoltare zigotul se divizeaz? în dou? p?r?i, din  care  în  continuare  se 
dezvolt? copii normali.  Anume  ace?ti  gemeni  se  numesc  univitelini  sau 
adev?ra?i. Ei au întotdeauna acela?i sex, deci pot fi sau fete,  sau  b?ie?i 
?i seam?n? între ei ca dou? pic?turi de ap?. Se cunosc cazuri  când  gemenii 
univitelini sunt foarte greu de deosebit unul de.cel?lalt  Este  un  fenomen 
explicabil, dat fiind  faptul  c?  ei  au  unul  ?i  acela?i  genotip,  spre 
deosebire de cei bivitelini, la care genotipurile sunt diferite. 
   Câ?iva ani în urm? colaboratorii Institutului de genetic? medical? ?i  ai 
Institutului de medicin? II din Moscova au încercat  s?  explice  de  ce  în 
unele cazuri se nasc gemeni univitelini  (monozigotici),  iar  în  altele  - 
bivitelini sau dizigotici. 
   Ei au examinat 259 de familii din Moscova ?i au  ajuns  la  concluzia  c? 
num?rul de na?teri a gemenilor dizigotici este cu atât mai  ridicat  cu  cât 
mai... înalt?  este  statura  mamei.  Aceast?  probabilitate  cre?te  ?i  în 
familiile în care mamele au un serviciu legat de  munca  fizic?,  precum  ?i 
acolo unde rela?iile dintre p?rin?i nu sunt tocmai  bune.  În  acela?i  timp 
probabilitatea na?terii unor gemeni monozigotici cre?te odat?  cu  cre?terea 
vârstei tat?lui, în familiile cu un regim  alimentar  mai  calitativ  ?i  în 
acelea în care mama a folosit înainte mijloace anticoncep?ionale. 
   Toate aceste fenomene urmeaz? înc?  a  fi  explicate.  Prezint?  un  mare 
interes ?i urm?torul fapt: în  familia  Dionn,  de  origine  francez?,  care 
tr?ia în Canada, s-au n?scut cinci gemeni  univitelini,  cinci  feti?e.  Ele 
uimeau prin asem?nare. Pe baza asem?n?rii ?i deosebirilor  dintre  ele,  s-a 
putut stabili pân? ?i modul în care s-a produs divizarea ovulului fecundat. 
   Dup? prima diviziune a zigotului ?i formarea  a  doi  blastomeri  (celule 
somatice) dintr-o celul?-fiic? s-au format altele dou? nepoate, de  la  care 
au  provenit  Sesil  ?i  Annet.  De  la  cealalt?  celul?-fiic?  ?i-au  luat 
începutul alte dou? nepoate, una dintre care s-a transformat în  Ivonn,  iar 
cealalt? celul?-nepoat? s-a divizat în  dou?  str?nepoate,  de  la  care  au 
provenit Emili ?i Mari. 
   Aceast? schem? a fost stabilit?  pe  baza  faptului  c?  Sesil  ?i  Annet 
sem?nau între ele mai mult decât toate celelalte. 
   Acela?i lucru s-a constatat ?i în cazul lui Emili ?i Mari. 
   Ivonn ocupa parc? o pozi?ie intermediar?. Tot odat? atât Sesil ?i  Annet, 
cât ?i Emili  ?i  Mari  prezentau  asem?n?ri  exterioare  perfecte-copii  în 
oglind? una a alteia. Asem?narea în oglind?  se  manifesta  prin  faptul  c? 
dac? unul din gemeni are o aluni?? pe obrazul drept, cel?lalt  va  avea  una 
identic?, situat? în acela?i punct, dar pe obrazul stâng. 
   La vârsta de patru ani ?i jum?tate toate  cinci  feti?e  s-au  îmboln?vit 
brusc de tonzilit? ?i la toate li  s-au  scos  amigdalele.  În  leg?tur?  cu 
aceasta se cere subliniat faptul c? gemenii univitelini sufer?  în  80-  90% 
din cazuri simultan de acelea?i boli în timp ce la bivitelini acest  fenomen 
lipse?te. 
   Comparând gemenii univitelini cu cei bivitelini, se  pot  face  concluzii 
despre rolul eredit??ii, pe de o parte, ?i rolul mediului  înconjur?tor,  pe 
de  alta,  în  dezvoltarea  unor  sau  altor  caractere,  inclusiv   ?i   în 
dezvoltarea aptitudinilor intelectuale ale omului. Dar  despre  aceasta  vom 
vorbi mai încolo. 
   În cazul dat o importan?? deosebit? o au  observa?iile  asupra  gemenilor 
adev?ra?i care tr?iesc împreun? sau nu, adic? în condi?ii diferite. 
   Metoda citogenetic? a început s? fie aplicat? pe  larg  abia  în  ultimul 
timp. Pe baza acestei metode au fost ob?inute numeroase date referitoare  la 
bolile cromozomice la om. Este suficient s? men?ion?m c? 25% din  concep?ii, 
din cauza unor deregl?ri cromozomale, se termin? cu  avorturi  spontane.  ?i 
chiar dac? un anumit num?r de astfel de copii suprave?uiesc,  ei  sufer?  de 
diferite defecte. 
   Prezen?a unor muta?ii cromozomale poate fi determinat?  la  studierea  cu 
ajutorul microscopului a cariotipului  celulelor  somatice.  În  acest  scop 
celulele sunt în prealabil fixate (omorâte brusc) cu  ajutorul  unor  agen?i 
chimici  speciali,  apoi  ele  se  coloreaz?  cu  ajutorul  unor   coloran?i 
speciali,  a?a  încât  cromozomii  s?  se   disting?   clar   de   contextul 
citoplasmei, dup? aceea se  preg?tesc  preparate  care  sunt  examinate  sub 
microscop. Toate devierile de la  num?rul  normal  ?i  structura  normal?  a 
cromozomului  se  înregistreaz?  ?i  pe  aceast?  baz?  se  fac  concluziile 
corespunz?toare. 
   Aceast? metod? ?i-a g?sit de asemenea o larg? aplicare în  diagnosticarea 
timpurie a sexului viitorului copil, precum ?i în serviciile de  consulta?ii 
medico-genetice, pe care urmeaz? acum s? le examin?m. 
                           VII. GENETICA  MEDICAL? 
   7.1 Ereditatea patologic? la om 
   «Într-un corp s?n?tos-minte s?n?toas?» spune un str?vechi proverb. ?i  nu 
întâmpl?tor oamenii î?i ureaz? unul altuia în primul rând s?n?tate  deoarece 
celelalte vor veni ?i a?a. De asemenea,  în  mare  parte  fericirea  dintr-o 
familie depinde de s?n?tatea copiilor. 
   Numeroasele  boli  de  care  sufer?  oamenii  sunt  clasificate,  ca   ?i 
diferitele caractere ale organismelor, în ereditare ?i ne ereditare. 
   Cu bolile ne ereditare medicina modern? se descurc? destul de u?or.  Alta 
e situa?ia în ce prive?te bolile ereditare, deoarece în acest caz  poate  fi 
lecuit  bolnavul, nu îns? ?i  boala,  cu  alte  cuvinte,  este  greu  s?  se 
exclud? posibilitatea transmiterii bolii date genera?iei viitoare. 
   De aceea, când în familie exist? un copil cu o boal? ereditar?,  p?rin?ii 
lui vor, fire?te, s? ?tie dac? pot conta pe faptul c? viitorul lor copil  va 
fi s?n?tos sau el este amenin?at de aceia?i boal?. 
   Necunoscutul îi determin? s? se ab?in? de la procrea?ie,  s?  apeleze  la 
întreruperea artificial? a sarcinii ?.  a.  m.  d.  Toate  acestea  provoac? 
traume suflete?ti ?i adesea reprezint? cauza destr?m?rii familiei. 
   Dar medicul geneticiian, analizând situa?ia, poate s? împr??tie  temerile 
de prisos. Stabilind c? în c?s?toria  respectiv?  exist?  un  mare  risc  de 
îmboln?vire a copiilor, medicul poate ?i el s?-i sf?tuiasc?  pe  p?rin?i  s? 
se ab?in? de a procrea. În  acest  caz  serviciile  de  consulta?ii  medico- 
genetice servesc profilaxiei r?spândirii bolilor ereditare. 
   Conform unor calcule efectuate de savan?i, de boli ereditare sufer?  pân? 
la 7% din popula?ia globului. Omenirea a ie?it înving?toare  în  b?t?lia  cu 
multe microorganisme-agen?i patogeni ai bolilor  infec?ioase,  apropiindu-se 
nemijlocit de virusuri. Lupta cu bolile ereditare, îns?,  abia  începe.  Mai 
mult, se creeaz? impresia c? cercul bolilor ereditare  se  l?rge?te.  Faptul 
se explic? prin mai multe cauze. 
   În primul rând, bolile ereditare, pe fundalul dispari?iei epidemiilor  de 
cium?, variol?, holer?, care luau mii de ve?i, ?i când am început s?  trat?m 
mai eficient tuberculoza, pneumonia, dizenteria ?i numeroase boli de  copii, 
atrag, pur ?i simplu, mai mult aten?ia. 
   În  al  doilea  rând,  în  leg?tur?  cu  cre?terea  duratei   vie?ii   se 
înregistreaz? mai frecvent unele boli complet sau  par?ial  ereditare,  care 
se manifest? la o vârst? înaintat? (hipertonie, glaucom? ?. a. m. d.). 
   În al treilea rând,  datorit?  dezvolt?rii  industriei  ?i  tehnicii,  au 
ap?rut un mare num?r de mutageni. (substan?e nocive), care provoac?  muta?ii 
ereditare. Este vorba de diferite tipuri de radia?ie ionizant? (începând  cu 
cele care  se  formeaz?  la  explozia  bombelor  atomice  pân?  la  izotopii 
radioactivi ?i dozele mari de  raze  Rentghen),  de?eurile  întreprinderilor 
chimice, care polueaz? apa, aerul ?i solul,  unele  pesticide,  aplicate  în 
agricultur? pentru combaterea d?un?torilor ?i bolilor plantelor ?. a.  Anume 
de aceea se subliniaz?  în  permanen??  necesitatea  rezolv?rii  importantei 
sarcini istorice, care este încetarea experien?elor cu orice tipuri de  arme 
nucleare ?i neutralizarea în plan  global  a  fenomenelor  secundare  nocive 
pentru om ?i natur?, generate de activitatea de produc?ie. 
   În prezent în mediul ambiant  exist?  peste  dou?  milioane  de  diferi?i 
compu?i chimici, iar anual sunt sintetizate nu mai pu?in de 250  de  mii  de 
noi substan?e chimice. Multe din  ele  au  o  activitate  mutagenic?,  adic? 
deterioreaz? aparatul genetic al organismelor, inclusiv al  celui  uman.  În 
ultimul timp s-a stabilit c? rol de mutageni pot  avea  ?i  unele  preparate 
medicamentoase  ?i  de  uz  gospod?resc,  folosite  în  cantit??i  excesive. 
Folosirea f?r? control a medicamentelor, fumatul ?i consumul  de  alcool  de 
c?tre femeile gravide au o înrâurire negativ?  asupra  dezvolt?rii  f?tului. 
Din acelea?i cauze atât la femei, cât  ?i  la  b?rba?i  se  formeaz?  adesea 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |