Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
numai în stadiul embrionar, c?ci în continuare genotipul este atotputernic
?i la pui se manifest? o revenire deplin? la sexul masculin.
Unul din remarcabilele exemple de redeterminare total? a sexului în
ontogenez? a fost stabilit de T. Iamamoto în experien?ele efectuate asupra
pe?tilor de acvariu.
Ca rezultat al ad?ug?rii de hormon sexual feminin (extrogen) în ra?ia lor
alimentar?, to?i pe?tii determina?i genotipic ca masculi (X(), dup? fenotip
s-au dovedit a fi femele cu ovare normale ?i prezentând caractere sexuale
secundare proprii femelelor. Ei erau capabili s? se încruci?eze cu pe?ti
normali. Acest exemplu sugereaz? una din c?ile de reglare artificial? a
raportului dintre sexe.
La om ?i la diferite mamifere redeterminarea hormonal? a sexului se
complic? din cauz? c? diferen?ierea sexului se produce înainte de începutul
secre?iei hormonilor. De regul?, la vârsta de 12 s?pt?mâni sexul
embrionului uman este clar exprimat.
Ve?i întreba: nu se poate oare regula, dup? un plan dinainte stabilit,
ob?inerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut evident c? la
fermele avicole este preferabil? ob?inerea unui num?r mai mare de g?ini-
ou?toare, la rasele de carne de vite cornute mari - a taurilor, iar la
rasele de lapte - a vi?elelor. Da, se poate. În ultimul timp au fost
elaborate metode de separare a spermei în game?ii componen?i X ?i (.
Aplicându-se tot odat? ?i larg cunoscuta metod? de îns?mân?are artificial?,
se poate astfel realiza pe scar? industrial? ob?inerea unor animale de sex
dorit. Fire?te, în asemenea cazuri au o importan?? deosebit? calit??ile
animalului reproduc?tor. Acesta este supus unui examen de stabilire a
constitu?iei sale genetice ?i, abia dup? ce se constat? c? el corespunde,
se folose?te în calitate de donator de sperm?. Ea poate fi conservat? ?i
p?strat? timp îndelungat la temperaturi joase ?i folosit? când este nevoie.
Putem vorbi de un exemplu clasic de ob?inere a sexului dorit la fluturele-
de-m?tase. Cu ajutorul razelor Rentghen ?i a temperaturii înalte
academicanul B. L. Astaurov a ac?ionat asupra ou?lor viermelui-de-m?tase,
nimicind nucleele din ele, citoplasma r?mânând, îns?, func?ional?. Aceste
ou? erau fecundate cu spermatozoizi normali ?i din ele cre?teau numai
indivizi masculini. Faptul prezint? o mare importan?? practic?, deoarece
gogoa?ele indivizilor masculini con?in cu aproape 30% mai mult? m?tase
decât ale celor feminini.
Dar pentru scara larg? a industriei cre?terii viermilor-de-m?tase aceast?
metod? complicat? este nepotrivit?. ?i atunci geneticenii ?i-au adus
aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de a marca ou?le cu un
anumit caracter ereditar, legat de sex.
Ou?le viermelui-de-m?tase (numite ?i gren?) sunt de diferite nuan?e-mai
deschise ?i mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în nici un fel de
sex. Cu alte cuvinte, din ou?le de culoare deschis? se pot na?te ?i omizi-
femele ?i omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea s? ob?in? calitatea
de atribuit sexual?
Ideea era cu perspectiv?.
De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov. El
a reu?it pe calea restructur?rii cromozomilor, adic? a muta?iilor,
determinate de iradierea ou?lor de viermi-de-m?tase, s? realizeze o
«opera?ie» unic?. În cromozomii din nucleul celular se con?ine o gen?
responsabil? de culoarea ou?lor de viermi-de-m?tase. Exist? un cromozom
care determin? sexul viitoarei insecte. Dar ce se va întâmpla dac? gena
care determin?, s? zicem, culoarea închis? a ou?lor de viermi-de-m?tase va
fi «plantat?» pe un cromozom care determin? sexul femel al insectei? În
acest caz din ou? de vermi-de-m?tase de culoare neagr? vor apare numai
omizi-femele. A?a judeca savantul.
El a supus radia?iei mii de ou?, le-a sortat dup? culoare ?i era atent s?
vad? ce-o s? ias? din ele. A?tepta s? se produc? muta?ia necesar?: genele
ambelor caractere ereditare (culoarea închis? ?i sexul femel) - s? se
stabileasc? într-un singur cromozom. ?i aceasta s-a produs.
În prezent cresc?toriilor de viermi-de-m?tase le este suficient s? vad?
culoarea ou?lor, pentru a putea spune ce o s? ias? din ele. Dac? ou?le sunt
închise, vor apare omizi de sex femel, dac? ele sunt deschise, se vor na?te
omizi de sex mascul. R?mâne doar s? fie alese cele de culoare deschis? ?i
se pot cre?te numai omizi-masculi, care produc mult? m?tase. În acest scop
inginerii au construit ma?ini automate speciale de sortare a ou?lor de
viermi-de-m?tase dup? culoare cu o productivitate pân? la 140 de buc??i pe
secund?.
VI. GENETICA UMAN?
6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om
Spre deosebire de alte etnit??i biologice, omul este o fiin?? biosocial?:
formarea lui s-a produs în urma unui îndelungat proces de evolu?ie
biologic?, pe de o parte, ?i de dezvoltare social?, pe de alta. P?r?sind
lumea animal?, omul a r?mas parte a naturii.
Ca ?i la alte fiin?e vii, la om caracterele ?i însu?irile sunt
determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o genera?ie
la alta are loc conform legilor eredit??ii, descoperite de G. Mendel. De
asemenea, la om ca ?i la alte organisme, materialul genetic îl reprezint?
ADN-ul localizat în cromozomi. Num?rul de cromozomi din celulele somatice
este egal cu 46, pe când celulele sexuale con?in doar 23.
În cromozomii fiec?rei celule se con?ine informa?ia genetic? care asigur?
deosebirea fiec?rei fiin?e umane de bacterii, alge, melc, broa?te, vr?bii,
?oareci ?. a. m. d. Tot odat?, în ele se mai con?ine informa?ia cu privire
la faptul cum va fi nuan?a pieii individului dat, culoarea ?i structura
p?rului, culoarea ?i t?ietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge ?i o
mul?ime de alte particularit??i morfologice, fiziologice ?i biochimice,
care deosebesc un om de altul ?i-l fac unic pe fiecare dintre noi.
S? încerc?m s? exprim?m prin cifre volumul acestei informa?ii. Lungimea
tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este
egal? cu circa patru metri. Dac? ar fi s? întindem într-o linie dreapt?
toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea lor
general? ar acoperi distan?a de la p?mânt pân? la soare.
Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiec?rei celule umane
con?in câteva milioane de gene. De aceea la om posibilit??ile
variabilit??ii combinative a caracterelor ?i însu?irilor sunt cu mult mai
mari decât la alte specii biologice.
Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare p?rinte
poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combina?ii ereditare.
F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat c? chiar dac?
fiecare cromozom uman ar con?ine doar câte o mie de gene, fiecare gen? ar
avea doar dou? variet??i (alele dominante ?i recesive) ?i atunci ar fi
posibil? existen?a unui num?r de indivizi cu combina?ii ereditare diferite,
care ar dep??i cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers.
Dun? cum vedem, segregarea ?i redistribuirea liber? a genelor
(recombinarea), care înso?e?te formarea celulelor sexuale, precum ?i
caracterul întâmpl?tor al fecunda?iei ovulului, constituie cauza colosalei
variet??i a oamenilor. În natur? nu exist? doi indivizi cu constitu?ie
genetic? identic?. Fiecare om are în sine o garnitur? specific? de gene,
fapt care ?i face ca fiecare din noi s? se prezinte ca o etnitate
individual? ?i irepetabil?. Chiar ?i într-o familie cu mul?i copii p?rin?ii
remarc? întotdeauna c? ei prezint? deosebiri - adesea foarte exprimate - în
înclina?ii ?i gusturi, în tr?s?turi de caracter, în particularit??i de
comportament ?i în atitudinea lor fa?? de cei din jur - de?i ace?ti copii
tr?iesc în condi?ii de via?? similare ?i sunt trata?i cu aceia?i afec?iune
de c?tre p?rin?i. Unul este zv?p?iat, altul încet, unul e sociabil, altul
timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce prive?te cur??enia, altul e un
neângrijit, unul st? ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar
altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio ?i
me?tere?te diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de
fizic?, iar altul - la arte ?i aceast? enumerare poate continua la infinit!
În acela?i timp, chiar ?i din observa?ii dintre cele mai superficiale ?i
întâmpl?toare, absolut cotidiene, descoperim la cutare persoan? anumite
similitudini cu cineva din reprezentan?ii genera?iilor genetice precedente
?i în aceste cazuri spunem: «leit taic?-s?u», «copia bunicii». ?i, de
remarcat, aceast? asem?nare pe care o surprindem, ?ine nu numai de aspectul
exterior, ci ?i de tr?s?turile de caracter mo?tenite. Este tot atât de iute
din fire ?i de ne înduplecat sau moale ?i nehot?rât, un fantezist ?i un
vis?tor sau este închis ?i irascibil, ca, s? zicem, tat?l sau bunicul.
S? examin?m acum principiul dup? care se desf??oar? la om mo?tenirea
unora dintre caracterele cele mai bine studiate. Mai jos prezent?m câteva
exemple de caractere dominante ?i de caractere recesive, ce le corespund.
|Caractere dominante: |Caractere recesive: |
|Nas coroiat |- nas drept |
|Nas lat |- nas îngust |
|Nas lung |- nas scurt |
|Ochi drep?i |- ochi piezi?i |
|Ochi mari |- ochi mici |
|Ochi întuneca?i |- ochi de culoare |
|Gene lungi |deschis? |
|P?r întunecat |- .gene scurte |
|P?r cre? |- p?r deschis |
|P?r ondulat |- p?r ondulat |
|Piele smolit? |- p?r drept |
|Statur? joas? |- piele deschis? |
|Dreptaci |- statur? înalt? |
| |- stângaci |
Dac? unul din p?rin?i are p?rul de culoare întunecat?, iar altul de
culoare deschis?, copiii vor mo?teni p?rul întunecat. Dac? unul din p?rin?i
are ochi c?prui, iar altul alba?tri, urma?ii vor avea ochii c?prui„ chiar
dac? în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant ?i
recesiv.
Începând cu genera?ia a doua, are loc segregarea caracterelor ?i din
aceast? cauz? în fenotipul copiilor se manifest? nu numai caractere ale
p?rin?ilor, dar ?i caractere ale str?mo?ilor. Trei copii vor avea ochii
c?prui, a?a cum îi au p?rin?ii lor direc?i, iar unul îi va avea alba?tri -
ca ?i bunicul de exemplu.
În mod analog se mo?tene?te ?i capacitatea de a manevra mai u?or cu mâna
dreapt? sau cu cea stâng?.
Faptul merit? s?-i acord?m acum un interes mai am?nun?it.
Ne-am obi?nuit s? consider?m c? este normal când mâna func?ionala este
cea dreapt?: oricum dreptacii constituie majoritatea absolut? (dup?
diferite evalu?ri – de la 89 pân? la 94% din totalul popula?iei). În
acela?i timp cunoa?tem persoane pentru care func?ional? este mâna stâng?,
aceasta fiind tot atât de operatorie cum este mâna noastr? dreapt?. Vom
ar?ta c? problema dreptacilor ?i a stângacilor este strâns împletit? cu
istoria form?rii p?mântului. În emisfera sudic? oamenii ?i-au f?cut
apari?ia mai târziu, nimerind aici în condi?ii ecologice absolut noi. Doar
în emisfera sudic? p?mântul are o rota?ie de oglind? în raport cu emisfera
nordic?. Se presupune c? prin acest fapt se explic? apari?ia stângacilor...
Iat? câteva date curioase: printre locuitorii fostei Uniuni Sovietice
num?rul stângacilor constituie aproximativ trei procente, în Bulgaria -
exact trei, în Corsica, Sardinia ?i Sicilia-7, în Fran?a-8, în Australiea-
26, iar în Africa de Sud-50%.
Interesant, c? aceast? însu?ire poate fi constatat? la copii înc? cu
totul mici. În acest scop este suficient s?-i d?m copilului o foaie de
hârtie ?i s?-l rug?m s? deseneze un cerc. Lua?i aminte în ce direc?ie are
s? se mi?te creionul. Dac? se va mi?ca în direc?ia acelor de ceasornic,
copilul va cre?te stângaci.
În calitatea noastr? de p?rin?i faptul nu trebuie s? ne nelini?teasc?
prea mult. Ce-i drept, în via?? un asemenea copil va întâmpina o mul?ime de
mic incomodit??i. Toate aparatele de uz curent, începând de la foarfece ?i
terminând cu casele de la troleibuze sunt prev?zute pentru dreptaci. În
acela?i timp situa?ia de stângaci ofer? ?i unele avantaje destul de
importante.
Este vorba de faptul c? preferin?a pe care o acord?m mânii drepte sau
celei stângi nu reprezint? pur ?i simplu o pl?cere a noastr?, explicarea
fenomenului fiind legat? de raporturile dintre emisferele dreapt? ?i stâng?
ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea creierului îl
d? emisfera stâng?. Dar deoarece c?ile nervoase care merg spre creier la
întrarea în acesta este încruci?at?, la astfel de oameni este mai puternic
dezvoltat? partea dreapt? a corpului. În schimb, la stângaci emisfera
dreapt? ?i cea stâng? au aproximativ «drepturi egale». Centrele vorbirii
?i, în general, ale gândirii logice, emo?ionale, adic? tot ce ?ine de
sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regul?, situate în partea stâng?
a creierului. Emisfera dreapt? cuprinzând cu prec?dere gândirea plastic?,
intuitiv?, legat? de procesele de crea?ie. De aceea nu este exclus faptul
c? stângaci la care emisfera dreapt? este într-o m?sur? mai mic?
subordonat? celei stângi sunt înzestra?i poten?ial cu însu?iri creative mai
mari, de exemplu, în art?. Se cunoa?te c? stângaci au fost ?i Holben, ?i
Picasso, ?i Michelangelo, ?i Leonardo-da Vinci. Dar ?i în alte domenii s-au
manifestat numero?i stângaci vesti?i. S? ne amintim, de exemplu, de
Alexandru Macedon, de Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci, dac?
micu?ul dumneavoastr? este (sau va fi) stângaci nu face s? v? am?râ?i.
Este bine studiat? ?i predispozi?ia ereditar? la poliembrionie (sarcin?
multipl?). La 100 de sarcini se na?te o pereche de gemeni, adic? un
procent. fenomenul nu este de aceea întâmpl?tor. Maximumul de na?teri de
gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobi?nuit în
acest sens a stabilit o doamn? austriac?, so?ia unui oarecare Bernar
?ainberg. Ea a n?scut 69 de copii, de?i a avut numai 27 de sarcini. Cazuri
similare se cunosc ?i în Rusia În cartea lui A. Ba?u?chii «Panorama Sanct-
Petersburgului, editat? cu mai bine de o sut? de ani în urm?, g?sim
urm?toarele date.
În buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la Moscova de la m?n?stirea
Nicolschii, jude?ul ?uisc, era însemnat faptul c? ??ranul Fiodor Vasiliev
din dou? c?snicii a avut 87 de copii. Prima so?ie în 27 de na?teri a n?scut
de patru ori câte patru copii, de ?apte ori câte trei, de ?aisprezece ori
câte doi - în total 69 de copii. A doua nevast? i-a d?ruit de dou? ori câte
trei copii ?i de ?ase ori câte doi - în total 18 Vasiliev avea 75 de ani,
iar în via?? îi erau 83 de copii.
În acest caz, deoarece este vorba despre unul ?i acela?i b?rbat ?i de
femei diferite, caracterul «sarcin? multipl?» s-a transmis, probabil, pe
linie b?rb?teasc?.
6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh)
Unul din caracterele ce se transmit constant din genera?ie în genera?ie
este apartenen?a la cutare sau cutare grup? de sânge. Sângele este compus
din ser (un lichid transparent, cu o nuan?? g?lbuie) ?i diferite elemente
figurate (eritrocite, leucocite). Savan?ii au stabilit c?, în dependen?? de
capacitatea eritrocitelor de a se aglutina în granule sub ac?iunea unui ser
str?in, to?i oamenii pot fi împ?r?i?i în patru grupe.
Eritrocitele din sângele de prima grup? sunt capabile s? se amestece cu
orice ser str?in f?r? s? formeze granule. Eritrocitele din sângele de grupa
a doua se pot amesteca cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în
amestec cu ser de grupa întâia ?i a treia se aglutineaz?. Eritrocitele din
sângele de grupa a treia se amestec? cu ser din propria grup? ?i din a
patra, iar în contextul serului de grupa întâia ?i a .doua se aglutineaz?.
În sfâr?it, eritrocitele sângelui din grupa a patra se pot amesteca numai
cu ser de propria grup?.
Existen?a celor patru grupe principale de sânge a fost descoperit? în
anul 1900 de C. Land?tainer. Grupa de sânge este format? de o singur?
pereche de gene. Apartenen?a cuiva la o grup? sau alta este determinat? de
prezen?a în eritrocitele lui a proteinelor - antigeni. Land?tainer a
descoperit în eritrocite doi antigeni. Pe unul l-a numit A, pe cel?lalt B.
Concomitent s-a stabilit, c? dac? în eritrocite se con?in antigeni, serul
de sânge con?ine alte particule de natur? proteic?, a?a numi?ii anticorpi
ce corespund antigenilor. De remarcat, c? antigenul A ?i anticorpul A,
antigenul B ?i anticorpul B sunt incompatibili: ei într? în reac?ie,
eritrocitele, aglutinându-se, formeaz? trombi, care astup? vasele ?i pot
provoca moartea.
În eritrocitele din prima grup? nu exist? nici un antigen, de aceea ea
este însemnat? prin 1 (0), în schimb, serul con?ine din bel?ug anticorpi A
?i B. Acestei grupe îi corespunde starea homozigotic? a genei recesive,
care determin? absen?a antigenilor din eritrocitele sângelui - 00.
În eritrocitele din grupa a doua-II (A) - se con?ine antigenul A, iar în
ser-anticorpul B. Ei îi corespunde sau o stare homozigotic? a genei
dominante AA, sau o stare heterozigotic? - AO.
În eritrocitele din grupa a treia -III (B) - se con?ine antigenul B, iar
în serul de sânge-anticorpul A. Aceast? grup? poate fi codificat? conform
homozigotului BB, sau heterozigotului BO.
În sfâr?it, în eritrocitele din grupa a patra de sânge-IV (AB) - se
g?sesc ambii antigeni, în schimb, în ser lipsesc complect anticorpii.
Aceast? grup? se determin? prin heterozigotul AB.
Descoperirea acestor patru grupe a contribuit la folosirea pe larg a
transfuziei de sânge, f?când aceast? procedur? practic inofensiv?.
Sângele apar?inând primei grupe poate fi transfuzat oricui, în schimb
pentru persoanele care au aceast? .grup? de sânge se potrive?te numai sânge
de grupa întâia. Un bolnav cu grupa a patra de sânge poate primi sânge de
oricare alt? grup?, sângele lui, îns?, poate fi dat numai unor persoane
având sângele de grupa a patra.
În acest cadru poate s? se i?te urm?toarea între-bare: dac? sângele de
grupa 0 se poate transfuza unei persoane de grupa AB, de ce nu se poate
face ?i invers, adic? AB în 0? Aici avem de a face cu un fenomen care
aminte?te diluarea cu ap? a acidului sulfuric. În nici un caz nu se toarn?
ap? în acid sulfuric, deoarece reac?ia furtunoas? de înc?lzire, ce are loc,
duce da împro?carea puternic? a acidului sulfuric, în , schimb, la o
opera?ie invers?, când acidul se toarn? în ap?, solu?ia devine imediat
foarte diluat? ?i fenomenul împro?c?rii lipse?te. În mod analog se
procedeaz? cu sângele, deoarece se ?ine cont, în primul rând, de
propriet??ile eritrocitelor sângelui transfuzat ?i nu de cele ale serului.
Cantitatea acesteia din urm? nu este mare ?i, fiind în bun? parte dilu?t?
de serul primitorului (sau recipientului), ea nu poate s? aib? o înrâurire
esen?ial? asupra eritrocitelor acestuia.
Dar cu toate m?surile de precau?ie, accidente se produceau. ?i cauzele
lor au fost dezv?luite abia peste un sfert de secol: în eritrocite au fost
descoperite înc? dou? proteine. Acestea au fost «botezate» M ?i N.
Antigenii M ?i N au generat alte trei grupe de sânge - MM, MN ?i NN. Trecea
timpul. În eritrocitele diferi?ilor oameni se constatau noi ?i noi
proteine, iar num?rul de grupe de sânge cre?tea ca ciupercile dup? ploaie,
a?a încât în prezent se cunosc circa o sut? de antigeni ?i aproximativ
cinci sute de grupe de sânge! Dar aceasta nu era totul.
S-a dovedit c? antigeni, care determin? o grup? sau alta de sânge, se
con?in nu numai în eritrocite, dar ?i în serul sangvin. În afar? de
aceasta, ?i eritrocitele, ?i serul sunt înzestrate cu fermen?i, având o
structur? molecular? care difer? cu mult de la om la om. În prezent sângele
a fost studiat dup? dou?zeci ?i dou? de sisteme eritrocitare, serologice ?i
fermentative. fiecare din ele cuprinde de la dou? pân? la patruzeci de
grupe de sânge. Din aceasta rezult? aproximativ 130 de caractere.
Coinciden?a tuturor acestora la doi oameni diferi?i practic este
imposibil?. Cu alte cuvinte, formula sângelui fiec?rui om este individual?
?i irepetabil?, exact a?a cum unice sunt amprentele l?sate de degetele
diferi?ilor oameni!
În anul 1940 Land?tainer ?i Viner ?i-au propus s? compare propriet??ile
antigenice ale celulelor din sângele uman ?i din cel al maimu?elor macaca-
rezus. ?i s-a constatat c? serul eritrocitelor mamiferelor aglutineaz?
eritrocitele majorit??ii oamenilor. Prin urmare, în celulele majorit??ii
oamenilor se con?ine un antigen, care este prezent în eritrocitele acestor
maimu?e. Antigenul în cauz? a fost numit factor rezus (Rh). Cercet?ri
ulterioare au demonstrat c? exist? ?ase variet??i de baz? ale antigenului,
care ?i constituie sistemul antigenic Rh. Ace?ti antigeni se înseamn? prin
literele latine CE, D, E, ce, d, e. Sunt considerate Rh-pozitive (Rh+)
persoanele ale c?ror globule ro?ii con?in principalul antigen al sistemului
- antigenul D. La început aceast? descoperire p?rea s? nu aib? nici o
importan?? practica. Peste un an, îns?, a fost remarcat? o coinciden??
extrem de interesant?: ?i anume.
Dac? se c?s?tore?te un b?rbat Rh+ cu o femeie Rh-, copiii proveni?i din
aceast? c?s?torie prezint? destul de des cazuri de icter. Eritrocitele se
distrug ?i pigmentul din celule trece în ser, colorând toate ?esuturile.
Uneori aceast? boal? (icterul hemolitic) poate fi extrem de grav? ?i se
întâmpl? c? duce la moartea copilului. O parte din copii mor înainte de a
se na?te, în ultimele luni de sarcin?.
Dac? ambii p?rin?i sunt rezus-pozitivi sau rezus-negativi, adic? rezus-
identic complica?iile lipsesc. Ele lipsesc ?i în cazul unei mame rezus-
pozitive ?i ale unui tat? rezus-negativ. În urma unui num?r mare de
observa?ii ?i cercet?ri a devenit limpede c? icterul hemolitnc la nou-
n?scu?i este determinat de incompatibilitatea Rh a mamei ?i copilului înc?
de la stadiul de f?t.
Formarea factorului Rh este determinat? de gena dominant? D. Copilul
mo?tene?te numaidecât caractere de la ambii p?rin?i. Dac? în celulele sale
tat?l con?ine o gen? care determin? factorul Rh (DD sau Dd), îl poate avea
?i copilul, adic? poate fi ?i el pozitiv dup? acest caracter. Dezvoltându-
se în organismul unei mame care este Rh- (dd), f?tul cu ereditatea tat?lui
elaboreaz? un atigen Rh, care nu exist? în celulele ei. El p?trunde de la
f?t în sângele mamei, determinând formarea la ea a anticorpilor anti Rh.
Anticorpii forma?i, la rândul s?u, p?trund în sângele viitorului copil,
aflat înc? în stadiu intrauterin. Ei alipesc ?i distrug eritrocitele. În
acest caz sau f?tul moare pân? la na?tere, sau la nou-n?scut se dezvolt?
icterul hemolitic.
În prezent exist?, îns?, metode de salvare chiar ?i a copiilor proveni?i
din c?s?torii incompatibile dup? factorul Rh. Iat? programul de ac?iuni ce
urmeaz? a fi înf?ptuite în acest caz.
1. So?ii trebuie s? cunoasc? dac? sunt sau nu compatibili dup? factorul
Rh. Examinarea sub raportul Rh poate fi efectuat? de orice laborator
medical.
2. Unei femei Rh - nu i se va transfuza sânge Rh+, aceasta pentru a se
evita aglomerarea anticipat? a anticorpilor.
3. Dac? mama este Rh-, iar tat?l Rh+, spre sfâr?itul perioadei de sarcin?
o astfel de femeie va trebui s? fie adus? cu câteva zile mai înainte la
maternitate. Aici, înainte de na?tere sau dup?, i se va introduce ser
imunizat, care con?ine un num?r mare de anticorpi anti Rh. Copilului
ace?tia nu-i provoac? nici o daun?, în schimb, provocând aglutinarea
antigenilor care au p?truns în sângele mamei în timpul na?terii, ei vor
anula procesul imuniz?rii. Anticorpii introdu?i odat? cu serul peste 2-3
s?pt?mâni vor dispare din sângele mamei, iar anticorpi proprii nu se vor
mai forma. Cel de-al doilea copil va fi în afar? de orice pericol.
4. Dac? din anumite motive procedeele descrise mai sus n-au fost folosite
?i s-a produs o form? grea de icter hemolitic nou-n?scutului i se face
transfuzie de înlocuire a sângelui, adic? sângele vechi este înlocuit pe de-
a întregul cu sângele unui donator compatibil. În. acest fel din organism
sunt îndep?rta?i to?i anticorpii, elabora?i împotriva antigenului Rh, ?i
eritrocitele înceteaz? de a se mai distruge.
5. Dac? pe parcursul sarcinii, cu mult înainte de termenul normal al
na?terii, se formeaz? o concentra?ie primejdioas? de anticorpi, copilul mai
poate fi salvat prin opera?ie cezarian? ?i f?cându-i-se imediat o
transfuzie de înlocuire a sângelui.
În prezent genetica grupelor de sânge ?i a factorului Rh este aplicat? la
rezolvarea unui ?ir de probleme medico-biologice, medico-juridice ?i de
alt? natur?.
6.3 Metodele de studiere a eredit??ii omului
Trebuie ar?tat c? studierea eredit??ii umane este legat? de anumite
dificult??i. La om nu pot fi aplicate metodele geneticiii experimentale,
utilizate pe larg în zootehnie ?i în cultura plantelor. Cele mai r?spândite
metode aplicate la studierea eredit??ii omului sunt cea genealogic?, a
gemenilor ?i citogenetic?.
Metoda genealogic? const? în studierea statistic? a genealogiei (a
arborelui genealogic) oamenilor într-un ?ir de genera?ii. Prin aceast?
metod? a fost stabilit caracterul transmiterii prin ereditate a multor
particularit??i umane, precum ?i natura genetic? a multor afec?iuni ca
hemofilia, alcaptonuria, fenilcetonuria, diabetul zaharat, albinismul ?i
multe altele.
Analiza genealogic? permite pronosticarea eventualit??ii mo?tenirii de
c?tre copii a diferitelor boli ereditare ?i, respectiv, de a se lua la timp
m?surile profilactice corespunz?toare.
În multe cazuri aceast? metod? ajut? la confirmarea leg?turilor de
rudenie dintre diferite genera?ii de oameni.
Drept exemplu poate servi urm?toarea întâmplare. În anul 1914 în Anglia
se repara catedrala ?riuberi. Lucr?rile erau conduse de un urma? al
primului duce al ducatului ?riuberi Jon Talbot, îngropat în 1453 în aceast?
catedral?. Acest Jon Talbot a fost o figura istoric?. El a luptat împotriva
Janei D'Arc ?i a murit de r?ni.
14 genera?ii îl îndep?rtau pe acest cavaler al veacului XV de urma?ul
s?u. Puteau oare genele eroului r?zboiului de o sut? de ani s? ajung? peste
cinci secole, pân? la contemporanul primului r?zboi mondial?
Urma?ul lui Talbot a deschis sarcofagul str?mo?ului. ?i cu acest prilej s-
a constatat o dovad? incontestabil? a rudeniei lor, dovad? mult mai sigur?
decât documentele genealogice vizate de notar: la unul din degetele
scheletului dou? falange erau concrescute în una singur?.
Urma?ul ducelui t?iat de franceji le-a ar?tat martorilor mâna. Pe aceia?i
mân? ca ?i la schelet, pe acela?i deget ca ?i la schelet, exact acelea?i
dou? falange ar?tau ca una singur?. Le-a concrescut gena dominant?, a c?rei
expresie fenotipic? poart? numele de simfalangie. Iat? înc? o manifestare a
atotputerniciei genei, a eredit??ii!
Dup? acela?i tip dominant se mo?tene?te ?i brahidactilia, caracterizat?
prin scurtarea degetelor de la mâni. Manifestarea ac?iunii genei dominante
chiar în prima genera?ie este folosit? cu rezultate bune în expertiza
judiciar?. Astfel, în anul 1921 în Norvegia prin aplicarea metodei genetice
s-a repurtat un adev?rat triumf în cadrul unui proces judiciar de stabilire
a paternit??ii.
Mama a doi copii nu putea prezenta judec??ii alte dovezi decât asigur?ri
bazate pe jur?minte c? pârâtul este fostul ei concubin.
Expertiza genetic? a stabilit c? ambii copii ca ?i pârâtul sunt purt?tori
ai genei de brahidactilie, în timp ce mama nu avea aceast? gen?. ?i
judec?torul a satisf?cut cererea mamei.
Hemofilia (incoagulabilitatea sângelui) mai este numit? ?i boala regilor.
Pentru prima oar? în descrierile dinastice fenomenul hemofiliei a fost
înregistrat la fiul vestitei regine a Angliei Victoria. Dat fiind faptul c?
regii ?i ?arii se c?s?toresc numai cu regine ?i ?ari?e, aceast? boal?
ereditar? s-a r?spândit în rândul familiilor domnitoare din Europa. A
suferit de hemofilie ?i fiul lui Nicolai II (Romanov).
În cazul acestei boli cea mai mic? leziune vascular? poate provoca o
hemoragie mortal?. «Vina» o poart? gena recesiv?, localizat? în unul din
cromozomii sexuali X. De remarcat c? sufer? de aceast? boal? numai
b?rba?ii, de?i femeile sunt purt?torii acestei gene.
În unul din cromozomi X femeia respectiv? are o gen? «defectuoas?». Cel
de-al doilea cromozom X con?ine o gen? normal? (dominant?), care ?i asigur?
func?ionarea normal? ?i p?ze?te femeia de îmboln?vire. B?iatul pe care îl
na?te o astfel de femeie are 50 de ?anse din 100 c? va mo?teni gena
defectuoas?. Deoarece la b?rba?i exist? numai un singur cromozom X, iar
(cromozomul ( nu con?ine o gen? normal?, care ar dubla-o pe cea
defectuoas?, viciul pus în cromozomul X se manifest? numai la b?ie?i, mai
exact la jum?tate din fiii n?scu?i de femei cu asemenea cromozomi.
În acela?i timp, jum?tate din num?rul total de feti?e, n?scute la
asemenea femei poart? un cromozom X, despre existen?a c?ruia nu afl? decât
când li se na?te un fiu, bolnav de hemofilie.
Cunoscând arborele genealogic al oamenilor la care se întâlne?te aceast?
gen?, se poate astfel prevedea manifestarea bolii la genera?iile urm?toare
?i, fire?te, evita combina?iile lui nefavorabile în homozigot.
Dup? acela?i tip ca ?i hemofilia este mo?tenit ?i daltonismul (miopie
coloristic?) -boal? de care suferea cunoscutul fizician ?i chimist Dalton
?i care se manifest? prin incapacitatea de a deosebi anumite culori, în
special cea ro?ie de cea verde.
Daltonismul se întâlne?te la 4 procente din b?rba?i, fapt care pe mul?i
îi împiedic? s?-?i aleag? profesia de ?ofer.
Femei daltonice se întîlnesc de 200 de ori mai pu?ine decât b?rba?i.
Femeia devine daltonic? doar în cazul unei coinciden?e rare: când ambii s?i
p?rin?i sunt daltonici. În schimb, dac? unul din p?rin?i este s?n?tos, ?i
fiica va fi s?n?toas?.
Metoda gemenilor const? în studierea dezvolt?rii caracterelor la gemeni.
Se cunoa?te c? exist? dou? categorii de gemeni: bivitelini sau
pseudogemeni ?i univitelini sau gemeni adev?ra?i.
În cazul gemenilor bivitelini sunt fecundate simultan dou?, trei ?i mai
multe ovule, nu unul singur ca în mod obi?nuit. Din zigo?i deosebi?i se
dezvolt? gemeni, sem?nând între ei ca ni?te fra?i obi?nui?i ?i nu ca ni?te
gemeni.
Uneori, îns?, dintr-un singur ovul fecundat se formeaz? doi sau mai mul?i
embrioni. Aceasta se produce atunci când în stadiile ini?iale de
dezvoltare zigotul se divizeaz? în dou? p?r?i, din care în continuare se
dezvolt? copii normali. Anume ace?ti gemeni se numesc univitelini sau
adev?ra?i. Ei au întotdeauna acela?i sex, deci pot fi sau fete, sau b?ie?i
?i seam?n? între ei ca dou? pic?turi de ap?. Se cunosc cazuri când gemenii
univitelini sunt foarte greu de deosebit unul de.cel?lalt Este un fenomen
explicabil, dat fiind faptul c? ei au unul ?i acela?i genotip, spre
deosebire de cei bivitelini, la care genotipurile sunt diferite.
Câ?iva ani în urm? colaboratorii Institutului de genetic? medical? ?i ai
Institutului de medicin? II din Moscova au încercat s? explice de ce în
unele cazuri se nasc gemeni univitelini (monozigotici), iar în altele -
bivitelini sau dizigotici.
Ei au examinat 259 de familii din Moscova ?i au ajuns la concluzia c?
num?rul de na?teri a gemenilor dizigotici este cu atât mai ridicat cu cât
mai... înalt? este statura mamei. Aceast? probabilitate cre?te ?i în
familiile în care mamele au un serviciu legat de munca fizic?, precum ?i
acolo unde rela?iile dintre p?rin?i nu sunt tocmai bune. În acela?i timp
probabilitatea na?terii unor gemeni monozigotici cre?te odat? cu cre?terea
vârstei tat?lui, în familiile cu un regim alimentar mai calitativ ?i în
acelea în care mama a folosit înainte mijloace anticoncep?ionale.
Toate aceste fenomene urmeaz? înc? a fi explicate. Prezint? un mare
interes ?i urm?torul fapt: în familia Dionn, de origine francez?, care
tr?ia în Canada, s-au n?scut cinci gemeni univitelini, cinci feti?e. Ele
uimeau prin asem?nare. Pe baza asem?n?rii ?i deosebirilor dintre ele, s-a
putut stabili pân? ?i modul în care s-a produs divizarea ovulului fecundat.
Dup? prima diviziune a zigotului ?i formarea a doi blastomeri (celule
somatice) dintr-o celul?-fiic? s-au format altele dou? nepoate, de la care
au provenit Sesil ?i Annet. De la cealalt? celul?-fiic? ?i-au luat
începutul alte dou? nepoate, una dintre care s-a transformat în Ivonn, iar
cealalt? celul?-nepoat? s-a divizat în dou? str?nepoate, de la care au
provenit Emili ?i Mari.
Aceast? schem? a fost stabilit? pe baza faptului c? Sesil ?i Annet
sem?nau între ele mai mult decât toate celelalte.
Acela?i lucru s-a constatat ?i în cazul lui Emili ?i Mari.
Ivonn ocupa parc? o pozi?ie intermediar?. Tot odat? atât Sesil ?i Annet,
cât ?i Emili ?i Mari prezentau asem?n?ri exterioare perfecte-copii în
oglind? una a alteia. Asem?narea în oglind? se manifesta prin faptul c?
dac? unul din gemeni are o aluni?? pe obrazul drept, cel?lalt va avea una
identic?, situat? în acela?i punct, dar pe obrazul stâng.
La vârsta de patru ani ?i jum?tate toate cinci feti?e s-au îmboln?vit
brusc de tonzilit? ?i la toate li s-au scos amigdalele. În leg?tur? cu
aceasta se cere subliniat faptul c? gemenii univitelini sufer? în 80- 90%
din cazuri simultan de acelea?i boli în timp ce la bivitelini acest fenomen
lipse?te.
Comparând gemenii univitelini cu cei bivitelini, se pot face concluzii
despre rolul eredit??ii, pe de o parte, ?i rolul mediului înconjur?tor, pe
de alta, în dezvoltarea unor sau altor caractere, inclusiv ?i în
dezvoltarea aptitudinilor intelectuale ale omului. Dar despre aceasta vom
vorbi mai încolo.
În cazul dat o importan?? deosebit? o au observa?iile asupra gemenilor
adev?ra?i care tr?iesc împreun? sau nu, adic? în condi?ii diferite.
Metoda citogenetic? a început s? fie aplicat? pe larg abia în ultimul
timp. Pe baza acestei metode au fost ob?inute numeroase date referitoare la
bolile cromozomice la om. Este suficient s? men?ion?m c? 25% din concep?ii,
din cauza unor deregl?ri cromozomale, se termin? cu avorturi spontane. ?i
chiar dac? un anumit num?r de astfel de copii suprave?uiesc, ei sufer? de
diferite defecte.
Prezen?a unor muta?ii cromozomale poate fi determinat? la studierea cu
ajutorul microscopului a cariotipului celulelor somatice. În acest scop
celulele sunt în prealabil fixate (omorâte brusc) cu ajutorul unor agen?i
chimici speciali, apoi ele se coloreaz? cu ajutorul unor coloran?i
speciali, a?a încât cromozomii s? se disting? clar de contextul
citoplasmei, dup? aceea se preg?tesc preparate care sunt examinate sub
microscop. Toate devierile de la num?rul normal ?i structura normal? a
cromozomului se înregistreaz? ?i pe aceast? baz? se fac concluziile
corespunz?toare.
Aceast? metod? ?i-a g?sit de asemenea o larg? aplicare în diagnosticarea
timpurie a sexului viitorului copil, precum ?i în serviciile de consulta?ii
medico-genetice, pe care urmeaz? acum s? le examin?m.
VII. GENETICA MEDICAL?
7.1 Ereditatea patologic? la om
«Într-un corp s?n?tos-minte s?n?toas?» spune un str?vechi proverb. ?i nu
întâmpl?tor oamenii î?i ureaz? unul altuia în primul rând s?n?tate deoarece
celelalte vor veni ?i a?a. De asemenea, în mare parte fericirea dintr-o
familie depinde de s?n?tatea copiilor.
Numeroasele boli de care sufer? oamenii sunt clasificate, ca ?i
diferitele caractere ale organismelor, în ereditare ?i ne ereditare.
Cu bolile ne ereditare medicina modern? se descurc? destul de u?or. Alta
e situa?ia în ce prive?te bolile ereditare, deoarece în acest caz poate fi
lecuit bolnavul, nu îns? ?i boala, cu alte cuvinte, este greu s? se
exclud? posibilitatea transmiterii bolii date genera?iei viitoare.
De aceea, când în familie exist? un copil cu o boal? ereditar?, p?rin?ii
lui vor, fire?te, s? ?tie dac? pot conta pe faptul c? viitorul lor copil va
fi s?n?tos sau el este amenin?at de aceia?i boal?.
Necunoscutul îi determin? s? se ab?in? de la procrea?ie, s? apeleze la
întreruperea artificial? a sarcinii ?. a. m. d. Toate acestea provoac?
traume suflete?ti ?i adesea reprezint? cauza destr?m?rii familiei.
Dar medicul geneticiian, analizând situa?ia, poate s? împr??tie temerile
de prisos. Stabilind c? în c?s?toria respectiv? exist? un mare risc de
îmboln?vire a copiilor, medicul poate ?i el s?-i sf?tuiasc? pe p?rin?i s?
se ab?in? de a procrea. În acest caz serviciile de consulta?ii medico-
genetice servesc profilaxiei r?spândirii bolilor ereditare.
Conform unor calcule efectuate de savan?i, de boli ereditare sufer? pân?
la 7% din popula?ia globului. Omenirea a ie?it înving?toare în b?t?lia cu
multe microorganisme-agen?i patogeni ai bolilor infec?ioase, apropiindu-se
nemijlocit de virusuri. Lupta cu bolile ereditare, îns?, abia începe. Mai
mult, se creeaz? impresia c? cercul bolilor ereditare se l?rge?te. Faptul
se explic? prin mai multe cauze.
În primul rând, bolile ereditare, pe fundalul dispari?iei epidemiilor de
cium?, variol?, holer?, care luau mii de ve?i, ?i când am început s? trat?m
mai eficient tuberculoza, pneumonia, dizenteria ?i numeroase boli de copii,
atrag, pur ?i simplu, mai mult aten?ia.
În al doilea rând, în leg?tur? cu cre?terea duratei vie?ii se
înregistreaz? mai frecvent unele boli complet sau par?ial ereditare, care
se manifest? la o vârst? înaintat? (hipertonie, glaucom? ?. a. m. d.).
În al treilea rând, datorit? dezvolt?rii industriei ?i tehnicii, au
ap?rut un mare num?r de mutageni. (substan?e nocive), care provoac? muta?ii
ereditare. Este vorba de diferite tipuri de radia?ie ionizant? (începând cu
cele care se formeaz? la explozia bombelor atomice pân? la izotopii
radioactivi ?i dozele mari de raze Rentghen), de?eurile întreprinderilor
chimice, care polueaz? apa, aerul ?i solul, unele pesticide, aplicate în
agricultur? pentru combaterea d?un?torilor ?i bolilor plantelor ?. a. Anume
de aceea se subliniaz? în permanen?? necesitatea rezolv?rii importantei
sarcini istorice, care este încetarea experien?elor cu orice tipuri de arme
nucleare ?i neutralizarea în plan global a fenomenelor secundare nocive
pentru om ?i natur?, generate de activitatea de produc?ie.
În prezent în mediul ambiant exist? peste dou? milioane de diferi?i
compu?i chimici, iar anual sunt sintetizate nu mai pu?in de 250 de mii de
noi substan?e chimice. Multe din ele au o activitate mutagenic?, adic?
deterioreaz? aparatul genetic al organismelor, inclusiv al celui uman. În
ultimul timp s-a stabilit c? rol de mutageni pot avea ?i unele preparate
medicamentoase ?i de uz gospod?resc, folosite în cantit??i excesive.
Folosirea f?r? control a medicamentelor, fumatul ?i consumul de alcool de
c?tre femeile gravide au o înrâurire negativ? asupra dezvolt?rii f?tului.
Din acelea?i cauze atât la femei, cât ?i la b?rba?i se formeaz? adesea
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16
|