Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
bacterii ?i c? ele sunt responsabile de fixarea azotului.
În ultimul timp au fost elaborate metode de contopire a algelor
euglenofite cu protopla?tii plantelor. O aten?ie special? o merit?
contopirea algei Giloeocapsa cu protopla?tii de tutun ?i de porumb. Aceast?
alg? prezint? interes nu numai prin faptul c? fixeaz? azotul atmosferic,
dar ?i prin aceea c?, spre deosebire de celelalte euglenofite, nu eman?
toxine pe parcursul activit??ii sale vitale.
În ultimii ani savan?ii englezi au reu?it s? separe gene ce determin?
capacitatea de fixare a azotului din microorganismul Klebsiella ?i s? le
insereze în celulele colibacilului. Aceste cercet?ri au permis a se stabili
existen?a a 17 gene care determin? capacitatea de fixare a azotului. Ele
sunt dislocate ca ni?te blocuri, formând 7 sau 8 operoni, fapt ce asigur?
posibilitatea sintetiz?rii simultane a câtorva fermen?i. Au fost
identificate de acum 3 gene, care controleaz? sinteza fermen?ilor de fixare
a azotului: nif H care codific? sinteza proteinei, nitrogenoza ce con?ine
fier, ?i nif D – sinteza diferitelor subunit??i ale fermentului, care
con?ine atomi de molibden ?i fier.
Prin metodele de hibridizare molecular? s-a demonstrat c? genele care ?in
la control capacitatea de fixare a azotului au o structura conservativ?:
compara?ia acestor gene la 19 microorganisme procariote fixatoare de azot
au demonstrat c? ele au o structura foarte asem?n?toare.
Scopul final al acestor cercet?ri este transplantarea genelor ce ?in la
control fixarea azotului molecular din celulele bacteriale în celulele
plantei, men?ionându-se activitatea lor func?ional?.
Acest scop este foarte ademenitor, de?i deocamdat? realizarea lui nu e
posibil?. Inserarea genelor care asigur? asimilarea azotului din aer în
ma?ina fiziologic? bine reglat? a celulelor vegetale va provoca, probabil,
o puternic? perturbare a metabolismului ei ?i nu e exclus un final
nefavorabil.
Altceva este crearea unor bacterii – simbionte, adaptate la acele culturi
de câmp sau de paji?te, care, spre deosebire de p?st?ioase, n-au
«furnizori» proprii de azot.
Plantele (bun?oar? gramineele) pot fi înv??ate s? asimileze azotul numai
dac? în bacteriile radicule va fi inserat? gena responsabil? pentru acest
proces. Aceast? opera?ie cu adev?rat artistic? au reu?it s-o realizeze
savan?ii Institutului de genetic? ?i citologie a A? din Belorus?.
Bacteriile operate sunt capabile nu numai s? asimileze azotul atmosferic,
dar ?i s?-l degajeze cu eficacitate în sol.
Trecerea de la introducerea îngr???mintelor de azot la popularea sferei
radicule a plantelor cu bacterii fixatoare de azot va permite s? se
m?reasc? recolta diferitelor culturi, s? se economiseasc? mari mijloace
materiale ?i, ceea ce este foarte important, va reduce poluarea mediului
ambiant cu nitra?i ?i nitri?i, substan?e foarte toxice ?i mutagene.
XIII. INGINERIA GENETIC? LA ANIMALE
13.1 Hibrizi neobi?nui?i: ob?inerea animalelor alofene
În natur? hibrizii sunt un fenomen destul de rar. Cu atât mai mult
hibrizii îndep?rta?i ai animalelor. Fiecare specie de animale pe parcursul
evolu?iei îndelungate, a elaborat multe însu?iri de adaptare la mediul de
trai. Fiecare specie este protejat? contra hibridiz?rii întâmpl?toare cu o
alt? specie printr-o mul?ime de bariere: prin perioada diferit? de mont?,
prin formele exterioare diferite, prin deosebiri în comportament. În timpul
multor dansuri nup?iale se pun reciproc o serie de «întreb?ri ?i
r?spunsuri», nerespectarea ordinii lor exclude posibilitatea împreun?rii.
A?a se prezint? legea care p?streaz? stabilitatea lumii vii. Uneori, îns?,
ea este înc?lcat?, speciile apropiate se încruci?eaz?, dar, de regul?, nu
las? urma?i - natura rebuteaz? ace?ti urma?i ocazionali, ca fiind
neviabili.
Foarte pu?ine specii de animale hibride s-au înr?d?cinat ne p?mânt. Ele
prezint? o excep?ie.
Omul caut? s? hibridizeze animalele, crescându-le în medii artificiale.
Recurgând la diferite metode, uneori ingenioase, el distruge barierele
intergenice, ob?inând animale cu propriet??i de care are nevoie. Deseori la
baza acestei hibridiz?ri se afl? un experiment pur ?tiin?ific. Cine are
nevoie, de exemplu, de un hibrid tigru-leu? El a fost ob?inut doar ca o
raritate. Hibrizii dintre cai ?i m?gari sunt catârul ?i bardoul, care sunt,
îns?, de mare folos în economie. Bardoul este r?spândit în China, iar
catârul în multe regiuni muntoase ale lumii. Ei se deosebesc de cai prin
firea lor calm?, sunt rezisten?i ?i nu-s deloc sperio?i. Dar aceast? fire
calm?, ca regul?, este caracteristic? pentru animalele sterile. Catârul se
cap?t? la încruci?area iepelor cu m?garii, iar bardoul a m?g?ri?elor cu
arm?sarii. Sterilitatea lor se explic? prin înc?lcarea gametogenezei: la
cai num?rul de cromozomi (2n) este de 66, iar la m?gari – 64, deci hibrizii
au o garnitur? incomplet? de cromozomi – 65. Prin metoda transplant?rii,
savan?ii au reu?it s? ob?in? catâri fecunzi. D. Antchac (SUA) ?i U. Allen
(Anglia) au c?p?tat nu demult o nou? genera?ie: femelelor de catâr li s-au
transplantat embrioni de m?gari ?i cai. S-au f?cut deja cercet?ri în
domeniul transplant?rii embrionilor de m?gar – cailor ?i a embrionilor de
cal – m?garilor ?i s-a dovedit c? în primul caz embrionii mor, iar în cazul
al doilea – se dezvolt? normal.
Embrionii de opt zile au fost extra?i din iepe ?i m?g?ri?e ?i au fost
transplanta?i în uterul femelelor-catâri. Prin inocularea prealabil? a
preparatelor hormonale s-a asigurat corespunderea ciclului sexual al
donatorilor ?i recipien?ilor, condi?ie necesar? pentru dezvoltarea spornic?
a embrionului transplantat. La cei doi mânji ?i la m?g?ru?ul n?scu?i n-au
fost observate nici un fel de abateri. «Mamele adoptive» d?deau destul
lapte ?i aveau grij? de descenden?ii lor. Astfel s-a ob?inut o na?tere ?i
dezvoltare normal? a indivizilor de dou? specii în organismul unui hibrid
intergenic.
Savan?ii din rezerva?ia natural? «Ascania-Nova» efectueaz? o munc?
rodnic? de cre?tere a formelor hibride de animale, lucru ce prezint? un
mare interes pentru ?tiin??. Ei au ob?inut numero?i hibrizi, printre care
hibrizi de pe urma încruci??rii calului Prjevalschii cu calul domestic,
culanului cu calul domestic, zebrei Capman cu calul domestic, zimbrului cu
bizonul, zimbrului cu vitele cornute mari, bizonului cu vitele cornute
mari, capricornului de Siberia cu capra domestic?, muflonului cu oaia
domestic?, g?inii domestice cu fazanul, p?unului cu g?ina domestic? ?. a.
Mul?i hibrizi îmbin? tr?s?turi utile ale animalelor domestice, precum ?i
ale rudelor lor s?lbatice. Astfel, bun?oar?, prin încruci?area lui zebu cu
rasa de vite neagr? b?l?at? cu alb s-a ob?inut o ras? de vite de tip nou cu
un randament de 4000 kg de lapte ?i un con?inut de gr?sime de 4,3%.
Hibrizii ob?inu?i de la încruci?area iacului cu rasa de vite Simental se
caracterizeaz? printr-un randament de lapte destul de înalt, ?i mai ales cu
un con?inut de gr?sime de 5,7–7%. Au fost ob?inu?i ?i hibrizi îndep?rta?i
ai oilor, încruci?ându-se merino?ii cu arharul s?lbatic; porci din mistre?
cu porcii Mari Albi.
La or??elul Academiei de ?tiin?e din Novosibirsc au fost ob?inute
rezultate interesante în urma hibridiz?rii îndep?rtate a animalelor cu
blan? industriabil?. Din hibridizarea dihorului ?i nurc?i s-a ob?inut
honoricul. Biologii Iulia Grigorievna ?i Dmitrii Vladimirovici Tarnovschii
l-au ob?inut prin încruci?area dihorilor de p?dure cu dihorii de step?, mai
apoi a fost încadrat? în procesul de hibridizare ?i nurca european?.
Dihorul ?i nurca se deosebesc atât la exterior, cât ?i prin felul lor de
via??. Dihorii tr?iesc pe uscat ?i se hr?nesc cu roz?toare, pe când nurca
este un animal semiacvatic ?i m?nânc? mai ales pe?te. Honoricul a mo?tenit
de la p?rin?ii s?i capacitatea de a înota ?i de a s?pa cu iscusin?? vizuine
pe uscat. La exterior el seam?n? cu nurca, are ca ?i ea o blan? m?t?soas?
sclipitoare. Important este c? honoricii se înmul?esc bine, fenomen foarte
rar în hibridizarea intergenic?. Prin experimente s-au ob?inut aproape trei
sute de animale-hibride. Prolificitatea honoricilor o întrece pe cea a
nurcii europene ?i a dihorului de p?dure. Ba chiar mai mult, de la
honorici se ob?in câte dou? pr?sile pe an, lucru foarte important pentru
cre?terea animalelor cu blana industriabil?.
Este greu de presupus care ar fi soarta acestei noi specii biologice,
dac? honoricii ar fi l?sa?i s? tr?iasc? liber în condi?ii naturale.
Probabil c? specia nou?, «de prob?», ar fi absorbit? de specia veche –
honoricii se încruci?eaz? bine cu dihorii. Dar calea artificial? de
înmul?ire ne permite s-o men?inem. Nu încape îndoial? c? hibridul prezint?
o mare valoare pentru cre?terea animalelor s?lbatice.
În condi?ii artificiale favorabile pot fi înrudite vulpea polar? cu
vulpea. La sovhozurile de cre?tere a animalelor s?lbatice «Znamenechii» ?i
«Iliatinschii» din regiunea Calinin au fost ob?inute deja astfel de animale
hibride. Animalul – rod al încruci??rii vulpii negre-argintii cu vulpea
polar? – a mo?tenit de la rubedeniile sale propriet??ile cele mai bune: de
la prima – blan? minunat?, de la a doua – o prolificitate înalt?.
Descenden?a vulpii-vulpii polare dep??e?te de dou? ori conform num?rului
familia vulpii de ras? pur?.
Pentru ?tiin?? ?i practic? prezint? un interes deosebit experien?ele de
ob?inere a animalelor allofene. Aceste animale pot avea nu doi ?i nici
patru, ci ?ase ?i chiar mai mul?i p?rin?i. Savan?ii de la Universitatea
din Iel (SUA) au reu?it s? contopeasc? într-unul singur trei embrioni
compu?i din câte opt celule – de la ?oarecii negri, albi ?i galbeni. Acest
embrion, ob?inut în condi?ii artificiale, a fost implantat apoi în uterul
«mamei adoptive», care a n?scut un ?oarece neobi?nuit, cu un boti?or
galben, urechi negri ?i pete albe pe blan?.
?oarecii allofeni prezint? un mozaic genetic, care se formeaz? datorit?
recombin?rii blastomerilor de la embrioni cu diferi?i genotipi, precum se
vede în figura 30.
Cum se ob?ine aceasta? La început se extrag din oviductele ?oricoaicelor
gravide embrionii în stadiul de 8 blastomeri ?i ei sunt disocia?i în celule
aparte cu ajutorul fermentului proteolitic pronaza, Apoi celulele somatice
(blastomerii) a dou? sau a mai mul?i embrioni pot fi recombinate ?i, dup?
ce se vor uni strâns unele cu altele, vor fi reimplantate în ?oarecele-
femel?. Aglutinarea ?i contopirea blastomerilor se efectueaz? cu ajutorul
virusului Sendai. Acest virus (el a fost numit în cinstea ora?ului japonez,
în care a fost separat pentru întâia oar?) nimerind în celule, se
înmul?e?te ?i provoac? moartea lor. Dac? virusul va fi iradiat cu raze
ultraviolete, el nu se va mai putea înmul?i ?i nu va provoca moartea
celulelor, dar va men?ine capacitatea de a le aglutina.
În sfâr?it, din embrionul complex reimplantat se dezvolt? un ?oarece
mozaic, care este descendent a câtorva perechi de p?rin?i.
În anul 1983 un grup de savan?i în frunte cu S. Villadsen (Anglia) au
ob?inut primele himere interspecifice sau mozaicuri genetice (a?a li se mai
zice animalelor allofene) de animale agricole. În urma reunirii celulelor
embrionilor de oaie ?i capr? ?i transplant?rii embrionilor himerici în
uterul femelelor unei specii sau a alteia s-au n?scut «oile-capre» –
animale se îmbinau caracterele ambelor specii. La una din ele capul,
coarnele, coada ?i p?rul de pe unele sectoare ale corpului erau tipice
pentru capr?, iar alte sectoare erau acoperite cu lân? de oaie. Precum a
ar?tat analiza sângelui, hemoglobina ?i o serie de alte proteine erau de
asemenea himerice (o parte de molecule era tipic? de «oaie», cealalt? – «de
capr?»). La vârsta de un an aceast? himer? (masculul) a manifestat un
comportament tipic de ?ap, iar dup? împerechere cu o capr? normal? el s-a
dovedit a fi sterp, probabil din cauza defectului în structura cozii
spermatozoizilor. Ace?tia nu sem?nau nici cu spermatozoizii de ?ap, nici cu
cei de berbec.
Cele relatate mai sus prezint? o veritabil? chirurgie celular?, care nu
se deosebe?te cu nimic de hibridizarea celulelor somatice ?i ob?inerea în
acest fel a plantelor hibride asexuate. Ea ne ofer? mari speran?e c? prin
aceast? metod? vor fi crea?i hibrizi îndep?rta?i prolifici prin
încruci?area între rasele domestice de animale cu rubedeniile lor
s?lbatice.
Hibridizarea îndep?rtat? a plantelor ?i animalelor este o realizare de
c?tre natur? a ingineriei genetice, iar experien?ele reu?ite în acest sens
oglindesc parc? calea lung? ?i spinoas? trecut? de evolu?ia biologic? în
crearea speciilor noi, înmul?ind ?i înfrumuse?ând mereu natura vie ce ne
înconjoar?.
13.2 O turm? în retort?: transplantarea embrionilor
Multora le va p?rea ridicol titlul acestui capitol intrigant. De fapt, el
nu este deloc ridicol. Este vorba de p?stra-rea în stare conservat? a
embrionilor viitorilor t?ura?i ?i junci (sau a altor animale), din care se
poate ob?ine o întreag? turm?.
În prezent transplantarea embrionilor în zootehnie se discut? larg atât
de c?tre savan?i, cât ?i de c?tre practicieni. E ceva foarte ispititor: s?
extragi un embrion dintr-o vac? de ras? a c?rei partener a fost ?i el de
elit? ?i s?-l transplantezi unei v?cu?e de rând. Ea nu va mai na?te un
vi?el propriu, ci unul str?in, de elit?...
Speciali?tii consider? c? peste un timp oarecare aceast? procedur? va
deveni banal?, bineîn?eles, dup? ce vor fi elaborate principiile
?tiin?ifice ?i va fi acumulat? destul? experien??. Transplantarea va deveni
în zootehnie o procedur? la fel de obi?nuit?, precum a devenit în prezent
îns?mân?area artificial?. Dar în acest scop trebuie creat? în primul rând o
banc? de embrioni, pentru ca materialul de transplantare s? poat? fi
cheltuit în m?sura necesit??ilor, iar aceasta are nevoie la rândul s?u de
metode sigure de conservare a embrionilor precoci. Cât prive?te metodele de
extragere a lor din animalele de elit? ?i transplantarea acestora la
animalele de rând, apoi ele sunt destul de perfecte. Înainte de a fi
aplicat? animalelor agricole, mult timp ea a fost verificat? ?i precizat?
în experien?ele efectuate asupra ?oarecilor de laborator.
Una din primele lucr?ri de transplantare a embrionilor la ?oareci a fost
efectuat? în 1972 la laboratorul na?ional de la Ocrige (SUA). Peste dou?
mii cinci sute de embrioni, afla?i la diferite etape de dezvoltare (de la
monocelul? pân? la pluricelule), au fost congela?i la temperaturi extrem de
joase. O mie au fost congela?i la -268°C. Dup? ce au fost dezghe?a?i, s-a
constatat c? aproape jum?tate din ei ?i-au p?strat vitalitatea. Când au
fost transplanta?i în organismul femelelor, ei s-au dezvoltat, formând o
descenden?? normal?, capabil? de a prelungi specia.
Experimentul avea nevoie, bineîn?eles, de o metod? special? ?i de mare
precau?ie. Congelarea ?i dezghe?area se efectuau extrem de încet.
Chiar mai mult, au fost utilizate substan?e speciale, a?a-numi?ii
crioprotectori care preveneau formarea de cristale de ghea?? ce vat?m?
celulele. La aceast? congelare apa nu se cristalizeaz?, ci difundeaz?
treptat din embrioni. Experien?ele se terminau bine, dac? temperatura era
redus? cu o vitez? între 0,3 ?i 2°C pe minut. Dac? procesul de congelare
era accelerat pân? la 7°C pe minut ?i chiar mai mult, to?i embrionii
periau. Cele mai bune rezultate au fost ob?inute cu embrionii congela?i în
azot lichid cu temperatura de -196°C.
Astfel biologii au însu?it bine tehnica congel?rii ?i dezghe??rii
celulelor, ?esuturilor ?i organelor. Dar munca efectuat? cu embrionii
congela?i deschide noi perspective – posibilitatea de a p?stra embrionii
organismului viu un timp nelimitat. Aceasta anume e importan?a principal?
a experimentului.
Peste un an, în 1973, la Chembrige (Anglia) a ap?rut primul t?ura?
crescut dintr-un embrion, care în etapa timpurie de dezvoltare a fost
p?strat timp de ?ase zile în azot lichid. De la câteva vaci, în a 10-ea zi
de graviditate, au fost extra?i pe cale chirurgical? 22 de embrioni. Ace?ti
embrioni au fost apoi congela?i la -196°C în azot lichid. Embrionii
dezghe?a?i au fost transplanta?i în uterul a unsprezece vaci recipiente. La
zece vaci nu s-a produs o dezvoltare continu? a embrionilor. Dar la o vac?
la care, în interesele experien?ei, graviditatea a fost întrerupt?
artificial la s?pt?mâna a ?asea, doi embrioni s-au implantat în peretele
uterului; apoi un f?t a pierit, iar al doilea a continuat s? se dezvolte cu
succes. Aproximativ peste nou? luni vaca a n?scut un t?ura? s?n?tos.
Iar primul t?ura?, numit Zamorojennîi («Congelatul») ?i crescut prin
metoda de conservare, s-a n?scut în Institutul unional de zootehnie la 12
martie 1980. El este prezentat în desenul 31. Iat? câteva am?nunte cu
privire la el.
Vaca donatoare a fost tratat?, cum se obi?nuie?te, cu preparate
gonadotrope pentru stimularea matur?rii ovulului ?i a fost îns?mân?at? cu
sperm? congelat?. Embrionii sp?la?i în ziua a opta erau pu?i într-o solu?ie
fosfatic? de tampon cu o doz? de albumin?, de ser de taur ?i penicilin?. În
calitate de crioprotector a fost utilizat dimetilsulfoxidul. Eprubetele cu
embrioni au fost r?cite pân? la –7°CE, cu un grad la fiecare minut, apoi au
fost introdu?i agen?i de cristalizare a ghe?ii ?i s-a continuat congelarea
pân? la –80°CE, dar de trei ori mai încet. ?i, în sfâr?it, s-a aplicat
azotul lichid.
La fel de încet ?i cu precau?ie s-a efectuat dezghe?area: într-o baie de
spirt cu temperatura de –50°CE, apoi la aer cu temperatura de –10°CE ?i
într-o baie de ap? cu temperatura de camer?. Au urmat solu?iile de
dimetilsulfoxid cu o concentra?ie în descre?tere, pentru a se îndep?rta
complect crioprotectorul, ?i, în etapa final? – o solu?ie pur? de tampon.
Au fost încercate trapsplant?ri de embrioni de diferite vârste, cu
congelare ?i f?r? ea, la diferite etape ale ciclului sexual ale juncii
recipiente. Zamorojennîi a fost un rezultat al primei experien?e reu?ite.
Ne-am oprit asupra acestor am?nunte nu întâmpl?tor. Am vrut s? ar?t?m
cititorilor no?tri c? a men?ine turma în retort? ?i apoi a o transforma în
realitate nu este un lucru u?or ?i c? el nu poate fi efectuat la orice
ferm?. Multe n-au fost relatate aici. Am?nuntele le cunosc doar savan?ii
care se ocup? cu aceast? munc?., ?i când m?car una din experien?ele lor,
efectuate cu cea mai mare scrupulozitate, se soldeaz? cu succes, este o
mare cucerire. E?ecurile au loc, cu p?rere de r?u, mult mai des. Nu degeaba
se spune în proverb: «?tiin?a presupune jertfe».
Zamorojennîi a devenit prima piatr? de temelie în cl?direa viitoarei
turme. Dup? el au urmat noi opera?ii reu?ite de transplantare a
embrionilor, fiecare contribuind la în?l?area treptat? a fundamentului ei.
Savan?ii au trecut de la cercet?ri pur ?tiin?ifice la experien?e de
produc?ie.
Transplantarea face posibil? ob?inerea de la o vac? de mare randament a
unei descenden?e mult mai mari decât se cap?t? pe cale obi?nuit?. Se ?tie
c? în cazurile de intensificare a cre?terii animalelor se reduc termenele
de folosire în turm?, a vacii de ras? de mare randament. Ea poate aduce cel
mult patru-cinci vi?ei. Chiar dac? termenul de utilizare este maximal
acest num?r cre?te doar pân? la 14–16 vi?ei. Când embrionii lua?i de la o
vac? donator de valoare sunt transplanta?i unor animale obi?nuite
(recipiente), descenden?a poate fi m?rit? mult mai repede. În acest caz
vi?eii care au mo?tenit cele mai bune calit??i ale mamei recordiste, sunt
crescu?i simultan de mai multe vaci. Astfel, în decursul unui an putem
ob?ine de la o vac? 25–42 de vi?ei, iar în întreaga ei perioad? de via?? –
300–600 de capete, ceea ce, la rândul s?u, permite accelerarea selec?iei
animalelor de mare randament de 40 de ori în compara?ie cu celelalte metode
cunoscute.
Tehnica congel?rii la temperatur? joas? a celulelor vii a solu?ionat
problema dificil? a sincroniz?rii, coordon?rii exacte a ciclurilor
biologice ale embrionului ?i mamei adoptive.
Perfec?ionarea tehnicii «de colectare» a embrionilor, a congel?rii ?i
dezghe??rii lor, a metodelor de transplantare, la care lucreaz? savan?ii
din Moscova, Leningrad, Chiev ?i Haricov (în ultimul timp ?i la A?P «Zarea»
din Republica Moldova au fost organizate puncte de transplantare a
embrionilor animalelor agricole), trebuie s? aduc? o sporire esen?ial? a
vitelor de ras?. A fost încercat? în practic? ideea de a sili mamele
adoptive «s? munceasc?» mai intens – s? nasc? gemeni.
?i înc? ceva. Nimeni nu fixeaz? deocamdat? recordurile de longevitate a
embrionilor în azotul lichid. Se ?tie numai c? în mai multe laboratoare ei
se p?streaz? în stare de anabioz? câ?iva ani la rând. Savan?ii, îns?, sunt
convin?i c? activitatea vital? a embrionului poate fi oprit? pe zeci de ani
?i chiar secole.
În viitor va deveni un lucru obi?nuit men?inerea în «descenden?a
conservat?» a poten?ialului genetic al p?rin?ilor – a unor animale agricole
remarcabile.
13.3 Descenden?? copiat?: clonarea animalelor
Se ?tie demult c? informa?ia genetic? a celulelor din diferitele ?esuturi
ale organismului este aproape identic?. Atât în ficat, cât ?i în creier, în
pancreas, în ovul se afl? acelea?i garnituri de gene, numai c? ele
func?ioneaz? în diferite organe în mod diferit. Acest fenomen de munc?
selectiv? (adic? transcrip?ia) a genelor poart? numele de diferen?iere
celular?. Modific?rile în munca genelor pot fi reversibile. În cazul acesta
textul înscris în molecula ADN nu se schimb?, schimb?rile au loc în alte
molecule (de exemplu, la proteine) care colaboreaz? cu ADN ?i care conduc
citirea informa?iei de pe el. Dac? într-adev?r a?a este, atunci din orice
celul? somatic? se poate cre?te un organism întreg ?i devine realizabil? în
principiu clonarea animalelor. Iar dac? la specializarea celulelor se
produce restructurarea unor anumite segmente de ADN, modific?rile în
programul ereditar al celulei devin ireversibile. Aceasta înseamn? c? din
celula pielii sau a ficatului nu se poate ob?ine o celul? a creierului.
Prin urmare, este imposibil? ?i clonarea organismelor.
Cum se poate controla dac? modific?rile pe care le sufer? ADN-ul în
timpul diferen?ierii celulelor sunt reversibile sau ireversibile.
R?spunsul poate fi diferit. Se pot, bun?oar?, analiza am?nun?it
succesiunile nucleotidice ADN din diferite ?esuturi ale aceluia?i organism
în diferite etape de dezvoltare. Dar aceast? cale este extrem de grea.
Informa?ia ereditar? a celulei este înscris? atât în genele unice (ele
con?in informa?ia despre proteine), cât ?i în succesiuni ale ADN-ului,
repetate în molecul? de sute ?i mii de ori.
Exist? ?i o alt? cale pentru c?ut?ri. Se pot transplanta nucleele din
diferitele celule specializate ale organismului într-un ovul fecundat, din
care în prealabil a fost îndep?rtat nucleul propriu. În continuare se
observ? cum se realizeaz? programul genetic înscris în nucleul transferat.
În citoplasma ovulului fecundat exist? to?i componen?ii proteici necesari
pentru dezvoltarea embrionului Dac? nucleul transplantat dispune de o
informa?ie de valoare complect? ?i se va dezvolta, transformându-se într-un
organism de valoare complect?, înseamn? c? toate genele celulelor
diferen?iate pot reveni u?or la starea lor ini?ial?. Dac?, îns?,
dezvoltarea embrionului se va întrerupe în etapele timpurii, înseamn? c?
programul ereditar al nucleului transplantat s-a modificat ireversibil.
Bineîn?eles, în cazul acesta trebuie s? fim convin?i, c? celula a suportat
bine opera?ia.
În prezent zeci de laboratoare din lume se ocup? cu transplantarea
nucleelor. Aceast? metod? a ap?rut în anul 1952, când R. Briggs ?i T. Ching
au transplantat pentru întâia oar? în Anglia nucleul unei celule de
broasc?. Dar un timp destul de îndelungat aceast? realizare nu avea nici o
aplicare în solu?ionarea problemelor practice.
În anul 1975, îns?, totul s-a schimbat J. Giordon, biolog englez, a
reu?it pentru prima oar? s? creasc? un mormoloc viu, transplantând în ovul
un nucleu de celul? epitelial? (de piele) a unei broa?te. Aceast? munc? a
convins c? metoda transplant?rii nucleelor poate da r?spuns la întrebarea
cât de profunde sunt modific?rile din genomul celulelor specializate.
Este interesant c? mormolocul lui Giordon nu s-a transformat în broasc?
Afar? de aceasta, nu s-au ob?inut mormoloci nici prin transplantarea
nucleelor de la alte celule (ne epiteliale) ale broa?tei. Embrionul înceta
a se dezvolta la cele mai timpurii etape ?i aceasta, dup? p?rerea lui
Giordon, ?inea mai degrab? de ireversibilitatea modific?rilor programului
ereditar al nucleelor transplantate, decât de un e?ec al tehnicii
microchirurgilor
Între timp Brigs ?i Ching au reu?it s? ob?in? prin aceast? metod? o
broasc? matur?. A fost absolut identic? cu cea de la care s-a luat nucleul.
Datele analizelor biochimice convingeau c? broasca donatoare ?i broasca
urma?? erau parc? croite dup? acela?i model.
Au continuat încerc?rile de a se cre?te asemenea «germeni» ?i la ceilal?i
reprezentan?i ai regnului animal. Una din primele lucr?ri de utilizare a
celulelor de mamifere a fost efectuat? de doctorul D. Bromholl din Oxford
(Anglia). El a reu?it s? transplanteze nucleul unei celule somatice într-un
ovul de iepure de cas?.
Doctorul Bromholl a folosit celulele, care au crescut mai mul?i ani în
cultura unui ?esut în afara organismului. Cu aceste celule, care pot fi
crescute în orice cantitate, el fecunda ovulele. Nucleul propriu ovulului a
fost scos din func?iune cu ajutorul razelor ultraviolete. Ovulul fecundat
se implanta în uterul iepuroaicei care juca rolul de incubator viu. Drept
urmare, se ob?inea un embrion celulele c?ruia purtau numai genele iepurelui
de cas? (care demult a murit) ?i ale c?rui celule erau cultivate în
condi?ii artificiale.
O ?tire cu adev?rat senza?ional? pentru lumea savan?ilor a devenit
comunicarea f?cut? de C. Ilimenzee, profesor din Elve?ia, autor al
experien?elor de clonare a ?oarecilor, publicate în anul 1981. Ilimenzee a
comunicat c? a reu?it s? ob?in? dezvoltarea a trei ?oareci de valoare
complect? ?i proliferici, transplantând în ovule nucleele luate din
embrioni care au trecut primele etape de dezvoltare.
363 de nuclee de celule embrionare au fost transplantate în ovulele chiar
atunci fecundate, din care au fost exstirpate nucleele lor proprii. Numai
142 de ovule au supravie?uit opera?ia, din ele numai 96 au început s? se
dezvolte, dar curând jum?tate au încetat divizarea. 48 de embrioni,
crescu?i în eprubet?, au atins, totu?i, etapa de implantare, dup? care 16
din ei au fost insera?i în uterul femelelor.
Ca urmare, s-au n?scut trei ?oareci care s-au dezvoltat normal. Ei se
asem?nau în toate nu cu mamele lor, ci cu ?oarecii a c?ror nuclee au fost
folosite pentru transplantare.
Aceste experien?e ne demonstreaz? c? în principiu este posibil? clonarea
animalelor prin metoda transplant?rii nucleelor ?i c? greut??ile tehnice
pot fi învinse.
Când C. Ilimenzee ?i coautorul lui P. Hoppe au comunicat c? au reu?it s?
cloneze (s? ob?in? copii genetic identice) animalele, aceasta a provocat
un interes general. Era ?i de a?teptat. C?ci succesul acestor experimente
ar exercita o mare influen?? asupra productivit??ii multor ramuri din
agricultur?. În primul rând ar fi devenit posibil? înmul?irea animalelor cu
o productivitate record, prin «luarea de copii». În prezent nimeni nu se
mai îndoie?te c? în principiu aceasta este posibil. Cu câ?iva ani în urm?
savan?ii americani, dup? numeroase e?ecuri, au reu?it, totu?i, s? fecundeze
în condi?ii artificiale un ovul de vac? ?i prin metoda transplant?rii s?
creasc? din el un t?ura?.
Dar acum este vorba de altceva. Am mai men?ionat, c? natura a sortit ca
fiecare vac? s? devin? mam? doar de câteva ori în via?a ei. Întrucât
ovarele ei sunt tixite de ovocite – ovule ne maturizate, din punct de
vedere teoretic ea poate s? nasc? zeci de mii de vi?ei, pierzându-se în
acest fel turme colosale de vite de mare randament.
Se consider? c? exist? dou? c?i reale pentru a utiliza eficace acest
poten?ial enorm de productivitate a animalelor. Ambele au c?p?tat o
dezvoltare în lucr?rile savan?ilor de la Institutul de înmul?ire ?i de
genetic? a animalelor agricole (ora?ul Pu?chin). Aici embrionul este
«dezbr?cat» în etapa timpurie de dezvoltare, este lipsit de membran? ?i «se
destram?» în celule aparte, care-s capabile s? tr?iasc? independent ?i
chiar s? se divizeze – s? dea câteva genera?ii. În anumite condi?ii ele se
adun? în grupuri, formând ceva asem?n?tor embrionilor.
Dac? acest proces va continua, se va putea ob?ine dintr-un singur embrion
zeci de embrioni gemeni. Aceast? înmul?ire atât de brusc? a poten?ialului
de procrea?ie a celor mai bune vaci este o cale direct? spre noi principii
de selec?ie. Dac? avem în vasul lui Diuar cu azot lichid câteva zeci de
embrioni identici nu este greu, crescând doar câ?iva dintre ei, s? stabilim
valoarea veridic? a celorlal?i. ?i dac? ei satisfac toate cerin?ele,
fiecare poate fi f?râmi?at în înc? zeci de gemeni de valoare complect? ?i
recolta total? de la o vac? va constitui de acum câteva sute de vi?ei.
Men?ion?m, aici practicienii se pot folosi ?i de metodele perfec?ionate de
determinare a sexului embrionilor congela?i. Metoda care promite
determinarea la sigur a sexului embrionilor vitelor cornute mari în vârst?
de mai pu?in de dou? s?pt?mâni a fost elaborat? la Institutul unional de
cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul zootehniei. Toat? procedura de preg?tire
a micropreparatelor din celule de embrion ocup? aproximativ dou? ore.
Astfel se va afla totul despre embrionul p?strat în azotul lichid. Pentru a
ob?ine un r?spuns ferm sunt destule câteva celule de metafaz?: dac? g?sim
acolo cromozomul Y, înseamn? c? în colb? se p?streaz? o descenden??
masculin?; dac? se afl? numai cromozomii X – a?tept?m numai o descenden??
feminin?. Dac? la determinarea sexului vom observa mai atent cromozomii (?i
nu numai cei sexuali), vom putea s? apreciem capacitatea embrionului de
transplantare, s? clarific?m, dac? nu exist? vre-o anomalie cromozomic?.
Dac? le eviden?iem, embrionul trebuie rebutat.
A fost elaborat? ?i o alt? cale de ob?inere a unei descenden?e numeroase.
Odat? ce majoritatea covâr?itoare a celulelor embrionare, a ovocitelor nu
se matureaz? în condi?ii naturale, ar fi bine s? se asigure maturarea lor
în condi?ii artificiale. Dup? cum poveste?te A. Golubev, conduc?torul
laboratorului de cultivare a embrionilor la institutul indicat mai sus,
aceast? tehnologie de reproducere se prezint? în felul urm?tor: dup? ce
vaca recordist? de la care s-a ob?inut de acum totul, a fost rebutat?, din
ovarele ei se extrag ovocitele care se pun într-un mediu nutritiv favorabil
matur?rii. Apoi ovulele maturate sunt fecundate ?i embrionii ob?inu?i sunt
transplanta?i mamelor adoptive.
Tocmai a?a procedeaz? savan?ii de la Institutul de înmul?ire ?i de
genetic? a animalelor agricole. În vara anului 1982 ei au extras din ovarul
unei vaci adus de la combinatul de carne celulele embrionare, aflate la
etapa timpurie de dezvoltare, ?i le-au pus într-un mediu nutritiv
artificial. Dup? maturare ele au fost fecundate. Peste o zi ovarele au
început a se diviza. Mecanismul vie?ii care, dup? pieirea vacii-mame, s-a
oprit, a început iar. Trei embrioni au fost transplanta?i juncii
recipiente. Unul dintre ei s-a prins ?i în ianuarie 1983 vaca «Nadejda» a
n?scut fiul s?u adoptiv, numit «Pervene?».
Experimentul reu?it de fecundare artificial? a ovocitului ?i de cre?tere
în eprubet?, de transplantare a acestuia vacii recipiente, a devenit un pas
important în dezvoltarea biologiei mondiale. Peste un an profesorul A.
Golubev a declarat într-un interviu acordat coresponden?ilor: «Pervene?» se
distinge printr-o s?n?tate excelent? ?i prin ritmul dezvolt?rii sale. Cu
toate c? ra?ia sa de hran? este obi?nuit?, el spore?te zilnic în greutate
cu mai bine de un kilogram ?i cânt?re?te peste patru chentare.
Speciali?tii din multe centre ?tiin?ifice ale lumii se ocup? cu ob?inerea
artificial? a embrionilor ?i cu transplantarea lor. Se pune sarcina de a
înv??a cum s? clon?m – s? înmul?im animalele de tip genetic unical pe cale
industrial?. Astfel se vor accelera cu mult termenele de selec?ie a unor
rase de vite de mare randament. Pân? în prezent, îns?, au reu?it doar
experien?ele cu alte animale, precum ?i transplant?rile la vacile
recipiente a unor embrioni vii, lua?i de la vacile donatoare. Speciali?tii
geneticieni în frunte cu academicianul L. C. Ernst, au elaborat pentru
prima dat? metodele de modelare în eprubet? a celor mai fine procese de
na?tere a organismului viu. Aceast? orientare a ingineriei celulare este o
cale sigur? de ob?inere a vi?eilor ?i a altor animale agricole, care
prezint? o copie fidel? a p?rin?ilor lor.
13.4 Animale transgenice
F. Bernet, laureat al premiului Nobel, cu aproape cincisprezece ani în
urm? în cartea sa «Genele. Visuri ?i realitate» a prezis, c? ingineria
genetic? la nivelul unui întreg organism nu va putea fi realizat? tehnic
decât în secolul XXI.
Într-adev?r, pân? în prezent toate realiz?rile ingineriei genice a
animalelor se refereau la celule sau embrioni aparte, crescu?i în afara
organismului. ?i erau numai celule somatice, nu sexuale. Iar ob?inerea unui
organism animal normal, viabil dintr-o celul? somatic? este o problem?
foarte complicat?. Dup? cum am mai men?ionat, dificult??ile ?in de
modific?rile ireversibile din programul ereditar al celulelor somatice
specializate. Chiar ?i la plante un organism poate fi ob?inut numai din
celule meristematice (ne specializate) sau din celule callus
(dediferen?iate) ale altor organe, cu toate c? multe dintre ele, dup? cum
?tim, se înmul?esc u?or pe cale vegetativ?. Oricum, numai celulele sexuale
pot transforma programul ereditar într-un individ de valoare complecta.
Aceasta înseamn? c? dac? vom insera gena necesar? în cromozomul celulei
sexuale, individul matur ob?inut din ea va con?ine aceast? gen? în fiecare
celul? a corpului s?u ?i o va transmite prin ereditate. Succesele ob?inute
de microchirurgie la operarea unor celule aparte au f?cut ca aceast?
sarcin? s? devin? absolut real?. Dar se cerea îndr?zneal? ca dup? opera?ia
de inginerie genic? s? se creasc? un organism viu. Acest lucru l-au
realizat pentru prima dat? F. Leisi de la Universitatea Oxford (Anglia).
Trebuia transplantat? o gen? a unui epure de cas? unui ?oarece. Gena
globinei a fost în prealabil clonat?, adic? separat? din cromozomul
epurelui de cas? ?i multiplicat? în componen?a plazmidei inelare. Apoi
copii ale acestei gene au fost inserate cu o micropipet? foarte fin? în
nucleele ovulelor de ?oarece chiar atunci fecundate. Dup? transpalntare au
r?mas viabile jum?tate din celule. Ele au fost introduse înapoi în
oviductul femelelor. Numai 15% din ele au evoluat în ?oricei de valoare
complect?. Controlul a demonstrat c? nu la toate animalele nou-n?scute gena
str?in? s-a integrat în cromozomi. Au fost cerceta?i 24 de ?oricei ?i numai
9 dintre ei purtau gena globinic? a iepurelui de cas?. Trebuia de verificat
dac? aceste gene se transmit prin ereditate. În acest scop masculii, care
aveau gena iepurelui, au fost încruci?a?i cu ?oarecii obi?nui?i. S-a
constatat c? în toate cazurile gena a fost mo?tenit?. Iar aceasta însemna
c? s-a integrat stabil nu numai în cromozomii celulelor somatice, dar ?i în
cele sexuale.
Primele experien?e reu?ite au fost urmate de altele. În anul 1981 în
pres? au ap?rut comunic?ri cu privire la inserarea genelor str?ine clonate
în ovulele fecundate de ?oarece, care apoi se introduceau din nou în uter
pentru dezvoltarea lor continu?. În ovulul fecundat al ?oarecilor era
inserat? o molecul? de ADN, care con?inea gena globulinei ( de iepure de
cas? ?i de om, gena virotic?, fermentul timidinchinaza de codificare,
precum ?i gena hormonului de cre?tere a ?obolanului. Ne vom opri mai
am?nun?it asupra ultimului exemplu.
Experimentul efectuat de un grup de biologi americani în frunte cu R.
Palmiter ?i R. Brinster consta în urm?toarele. La început a fost creat?
gena artificial?, compus? dintr-un sector de reglare – promotor al uneia
din genele ?oarecelui, ?i o gen? structural?, ce codific? hormonul de
cre?tere a ?obolanului. Apoi copiile genei artificiale au fost inserate în
pronucleele feminine ale ovulelor ?oarecilor, dup? care aceste ovule se
implantau ?oarecilor, care jucau rolul de mame adoptive. La ?apte din 21 de
?oricei nou-n?scu?i a fost descoperit? expresia genei hormonului de
cre?tere a ?obolanului – cu alte cuvinte, genele ?obolanului au început s?
func?ioneze în organismul ?oarecelui. Numai unul dintre cei ?apte ?oareci a
crescut pân? la o m?rime normal? – ceilal?i erau mult mai mari ?i cre?teau
mai repede decât cei obi?nui?i. Este u?or de în?eles: la ace?ti ?oareci
«transgeni» (cu gene transplantate) în serul sângelui se aflau foarte mul?i
hormoni de cre?tere – la unii de 800 de ori peste norm?!
Astfel, prima dat? introducerea ADN-ului str?in a provocat un efect
extern foarte pronun?at. Afar? de aceasta, deoarece s-a reu?it s? se
demonstreze c? 10 dintre cei 19 urma?i ai unuia din masculii transgeni au
mo?tenit hormonul «str?in» de cre?tere, aceasta poate servi drept dovad? a
faptului c? astfel se va putea ob?ine mo?tenirea caracterelor ?i
propriet??ilor programate de c?tre savan?i.
Aceast? orientare poate g?si aplicare în practica zootehniei, bun?oar? la
stimularea cre?terii animalelor ?i sporirea randamentului de lapte. O
confirmare a acestui fapt sunt experien?ele efectuate recent asupra oilor.
Savan?ii australieni au creat pentru prima dat? în lume o oaie
«transgen?», introducând în embrion o gen? responsabil? de produc?ia
hormonului de cre?tere la oi. A fost un pas înainte pe calea cre?rii unor
animale mai mari, care cresc repede, precum ?i a acceler?rii procesului de
selec?ie în zootehnie.
Gena hormonului de cre?tere la oi a fost inserat? în embrion, atunci când
acesta era compus dintr-o singur? celul?. Apoi celula a fost implantat?
într-o alt? oaie, în care a crescut mielul. Cercet?rile de laborator au
ar?tat, conform spuselor lui T. Scot, conduc?torul experimentului, c?
genele noi s-au inserat în celulele «transgene».
Dac? experimentul va reu?i, aceast? metod? va permite s? se ob?in?
animale de 1,5 ori mai mari, care cresc de 1,3 ori mai repede decât de
obicei.
Transplantul genetic al lui Scot este rezultatul unei munci de peste trei
ani. El este considerat în sferele ?tiin?ifice drept un pas fundamental
înainte, care va conduce la o abordare nou? în principiu în ce prive?te
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16
|