Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
bacterii ?i c? ele sunt responsabile de fixarea azotului. 
   În  ultimul  timp  au  fost  elaborate  metode  de  contopire  a  algelor 
euglenofite  cu  protopla?tii  plantelor.  O  aten?ie  special?   o   merit? 
contopirea algei Giloeocapsa cu protopla?tii de tutun ?i de porumb.  Aceast? 
alg? prezint? interes nu numai prin faptul  c?  fixeaz?  azotul  atmosferic, 
dar ?i prin aceea c?, spre deosebire  de  celelalte  euglenofite,  nu  eman? 
toxine pe parcursul activit??ii sale vitale. 
   În ultimii ani savan?ii englezi au reu?it s?  separe  gene  ce  determin? 
capacitatea de fixare a azotului din microorganismul  Klebsiella  ?i  s?  le 
insereze în celulele colibacilului. Aceste cercet?ri au permis a se  stabili 
existen?a a 17 gene care determin? capacitatea de  fixare  a  azotului.  Ele 
sunt dislocate ca ni?te blocuri, formând 7 sau 8 operoni,  fapt  ce  asigur? 
posibilitatea  sintetiz?rii  simultane   a   câtorva   fermen?i.   Au   fost 
identificate de acum 3 gene, care controleaz? sinteza fermen?ilor de  fixare 
a azotului: nif H care codific? sinteza proteinei,  nitrogenoza  ce  con?ine 
fier, ?i nif D  –  sinteza  diferitelor  subunit??i  ale  fermentului,  care 
con?ine atomi de molibden ?i fier. 
   Prin metodele de hibridizare molecular? s-a demonstrat c? genele care ?in 
la control capacitatea de fixare a azotului  au  o  structura  conservativ?: 
compara?ia acestor gene la 19 microorganisme procariote  fixatoare  de  azot 
au demonstrat c? ele au o structura foarte asem?n?toare. 
   Scopul final al acestor cercet?ri este transplantarea genelor ce  ?in  la 
control fixarea azotului  molecular  din  celulele  bacteriale  în  celulele 
plantei, men?ionându-se activitatea lor func?ional?. 
   Acest scop este foarte ademenitor, de?i deocamdat? realizarea  lui  nu  e 
posibil?. Inserarea genelor care asigur?  asimilarea  azotului  din  aer  în 
ma?ina fiziologic? bine reglat? a celulelor vegetale va  provoca,  probabil, 
o puternic?  perturbare  a  metabolismului  ei  ?i  nu  e  exclus  un  final 
nefavorabil. 
   Altceva este crearea unor bacterii – simbionte, adaptate la acele culturi 
de  câmp  sau  de  paji?te,  care,  spre  deosebire  de   p?st?ioase,   n-au 
«furnizori» proprii de azot. 
   Plantele (bun?oar? gramineele) pot fi înv??ate s? asimileze azotul  numai 
dac? în bacteriile radicule va fi inserat? gena  responsabil?  pentru  acest 
proces. Aceast? opera?ie cu  adev?rat  artistic?  au  reu?it  s-o  realizeze 
savan?ii  Institutului  de  genetic?  ?i  citologie  a  A?   din   Belorus?. 
Bacteriile operate sunt capabile nu numai s?  asimileze  azotul  atmosferic, 
dar ?i s?-l degajeze cu eficacitate în sol. 
   Trecerea de la introducerea îngr???mintelor de azot la  popularea  sferei 
radicule a plantelor  cu  bacterii  fixatoare  de  azot  va  permite  s?  se 
m?reasc? recolta diferitelor culturi,  s?  se  economiseasc?  mari  mijloace 
materiale ?i, ceea ce este foarte important,  va  reduce  poluarea  mediului 
ambiant cu nitra?i ?i nitri?i, substan?e foarte toxice ?i mutagene. 
                     XIII. INGINERIA GENETIC? LA ANIMALE 
   13.1 Hibrizi neobi?nui?i: ob?inerea animalelor alofene 
   În natur? hibrizii sunt un fenomen  destul  de  rar.  Cu  atât  mai  mult 
hibrizii îndep?rta?i ai animalelor. Fiecare specie de animale  pe  parcursul 
evolu?iei îndelungate, a elaborat multe însu?iri de adaptare  la  mediul  de 
trai. Fiecare specie este protejat? contra hibridiz?rii întâmpl?toare  cu  o 
alt? specie printr-o mul?ime de bariere: prin perioada  diferit?  de  mont?, 
prin formele exterioare diferite, prin deosebiri în comportament. În  timpul 
multor  dansuri  nup?iale  se  pun  reciproc  o  serie  de   «întreb?ri   ?i 
r?spunsuri», nerespectarea ordinii lor  exclude  posibilitatea  împreun?rii. 
A?a se prezint? legea care p?streaz? stabilitatea lumii vii.  Uneori,  îns?, 
ea este înc?lcat?, speciile apropiate se încruci?eaz?, dar,  de  regul?,  nu 
las?  urma?i  -  natura  rebuteaz?  ace?ti  urma?i  ocazionali,   ca   fiind 
neviabili. 
   Foarte pu?ine specii de animale hibride s-au înr?d?cinat ne  p?mânt.  Ele 
prezint? o excep?ie. 
   Omul caut? s? hibridizeze animalele, crescându-le în  medii  artificiale. 
Recurgând la diferite  metode,  uneori  ingenioase,  el  distruge  barierele 
intergenice, ob?inând animale cu propriet??i de care are nevoie. Deseori  la 
baza acestei hibridiz?ri se afl? un  experiment  pur  ?tiin?ific.  Cine  are 
nevoie, de exemplu, de un hibrid tigru-leu? El a  fost  ob?inut  doar  ca  o 
raritate. Hibrizii dintre cai ?i m?gari sunt catârul ?i bardoul, care  sunt, 
îns?, de mare folos în  economie.  Bardoul  este  r?spândit  în  China,  iar 
catârul în multe regiuni muntoase ale lumii. Ei se  deosebesc  de  cai  prin 
firea lor calm?, sunt rezisten?i ?i nu-s deloc sperio?i.  Dar  aceast?  fire 
calm?, ca regul?, este caracteristic? pentru animalele sterile.  Catârul  se 
cap?t? la încruci?area iepelor cu m?garii,  iar  bardoul  a  m?g?ri?elor  cu 
arm?sarii. Sterilitatea lor se explic?  prin  înc?lcarea  gametogenezei:  la 
cai num?rul de cromozomi (2n) este de 66, iar la m?gari – 64, deci  hibrizii 
au o garnitur? incomplet? de cromozomi –  65.  Prin  metoda  transplant?rii, 
savan?ii au reu?it s? ob?in? catâri fecunzi. D. Antchac (SUA)  ?i  U.  Allen 
(Anglia) au c?p?tat nu demult o nou? genera?ie: femelelor de catâr  li  s-au 
transplantat embrioni de  m?gari  ?i  cai.  S-au  f?cut  deja  cercet?ri  în 
domeniul transplant?rii embrionilor de m?gar – cailor ?i  a  embrionilor  de 
cal – m?garilor ?i s-a dovedit c? în primul caz embrionii mor, iar în  cazul 
al doilea – se dezvolt? normal. 
   Embrionii de opt zile au fost extra?i din iepe ?i  m?g?ri?e  ?i  au  fost 
transplanta?i în  uterul  femelelor-catâri.  Prin  inocularea  prealabil?  a 
preparatelor  hormonale  s-a  asigurat  corespunderea  ciclului  sexual   al 
donatorilor ?i recipien?ilor, condi?ie necesar? pentru dezvoltarea  spornic? 
a embrionului transplantat. La cei doi mânji ?i la  m?g?ru?ul  n?scu?i  n-au 
fost observate nici un fel  de  abateri.  «Mamele  adoptive»  d?deau  destul 
lapte ?i aveau grij? de descenden?ii lor. Astfel s-a ob?inut  o  na?tere  ?i 
dezvoltare normal? a indivizilor de dou? specii în  organismul  unui  hibrid 
intergenic. 
   Savan?ii  din  rezerva?ia  natural?  «Ascania-Nova»  efectueaz?  o  munc? 
rodnic? de cre?tere a formelor hibride de  animale,  lucru  ce  prezint?  un 
mare interes pentru ?tiin??. Ei au ob?inut numero?i  hibrizi,  printre  care 
hibrizi de pe urma încruci??rii  calului  Prjevalschii  cu  calul  domestic, 
culanului cu calul domestic, zebrei Capman cu calul domestic,  zimbrului  cu 
bizonul, zimbrului cu vitele  cornute  mari,  bizonului  cu  vitele  cornute 
mari, capricornului de  Siberia  cu  capra  domestic?,  muflonului  cu  oaia 
domestic?, g?inii domestice cu fazanul, p?unului cu g?ina domestic? ?. a. 
   Mul?i hibrizi îmbin? tr?s?turi utile ale animalelor domestice, precum  ?i 
ale rudelor lor s?lbatice. Astfel, bun?oar?, prin încruci?area lui  zebu  cu 
rasa de vite neagr? b?l?at? cu alb s-a ob?inut o ras? de vite de tip nou  cu 
un randament de 4000 kg  de  lapte  ?i  un  con?inut  de  gr?sime  de  4,3%. 
Hibrizii ob?inu?i de la încruci?area iacului cu rasa  de  vite  Simental  se 
caracterizeaz? printr-un randament de lapte destul de înalt, ?i mai ales  cu 
un con?inut de gr?sime de 5,7–7%. Au fost ob?inu?i  ?i  hibrizi  îndep?rta?i 
ai oilor, încruci?ându-se merino?ii cu arharul s?lbatic; porci  din  mistre? 
cu porcii Mari Albi. 
   La or??elul  Academiei  de  ?tiin?e  din  Novosibirsc  au  fost  ob?inute 
rezultate interesante în  urma  hibridiz?rii  îndep?rtate  a  animalelor  cu 
blan? industriabil?.  Din  hibridizarea  dihorului  ?i  nurc?i  s-a  ob?inut 
honoricul. Biologii Iulia Grigorievna ?i Dmitrii  Vladimirovici  Tarnovschii 
l-au ob?inut prin încruci?area dihorilor de p?dure cu dihorii de step?,  mai 
apoi a fost  încadrat?  în  procesul  de  hibridizare  ?i  nurca  european?. 
Dihorul ?i nurca se deosebesc atât la exterior, cât ?i  prin  felul  lor  de 
via??. Dihorii tr?iesc pe uscat ?i se hr?nesc cu roz?toare,  pe  când  nurca 
este un animal semiacvatic ?i m?nânc? mai ales pe?te. Honoricul  a  mo?tenit 
de la p?rin?ii s?i capacitatea de a înota ?i de a s?pa cu iscusin??  vizuine 
pe uscat. La exterior el seam?n? cu nurca, are ca ?i ea  o  blan?  m?t?soas? 
sclipitoare. Important este c? honoricii se înmul?esc bine,  fenomen  foarte 
rar în hibridizarea intergenic?. Prin experimente s-au ob?inut aproape  trei 
sute de animale-hibride. Prolificitatea  honoricilor  o  întrece  pe  cea  a 
nurcii europene ?i a  dihorului  de  p?dure.  Ba  chiar   mai  mult,  de  la 
honorici se ob?in câte dou? pr?sile pe an,  lucru  foarte  important  pentru 
cre?terea animalelor cu blana industriabil?. 
   Este greu de presupus care ar fi soarta  acestei  noi  specii  biologice, 
dac? honoricii  ar  fi  l?sa?i  s?  tr?iasc?  liber  în  condi?ii  naturale. 
Probabil c? specia nou?, «de prob?», ar  fi  absorbit?  de  specia  veche  – 
honoricii  se  încruci?eaz?  bine  cu  dihorii.  Dar  calea  artificial?  de 
înmul?ire ne permite s-o men?inem. Nu încape îndoial? c?  hibridul  prezint? 
o mare valoare pentru cre?terea animalelor s?lbatice. 
   În condi?ii artificiale favorabile  pot  fi  înrudite  vulpea  polar?  cu 
vulpea. La sovhozurile de cre?tere a animalelor s?lbatice  «Znamenechii»  ?i 
«Iliatinschii» din regiunea Calinin au fost ob?inute deja astfel de  animale 
hibride. Animalul – rod al  încruci??rii  vulpii  negre-argintii  cu  vulpea 
polar? – a mo?tenit de la rubedeniile sale propriet??ile cele mai  bune:  de 
la prima  –  blan?  minunat?,  de  la  a  doua  –  o  prolificitate  înalt?. 
Descenden?a vulpii-vulpii polare dep??e?te de  dou?  ori  conform  num?rului 
familia vulpii de ras? pur?. 
   Pentru ?tiin?? ?i practic? prezint? un interes deosebit  experien?ele  de 
ob?inere a animalelor allofene. Aceste animale  pot  avea  nu  doi  ?i  nici 
patru, ci ?ase ?i chiar  mai mul?i p?rin?i.  Savan?ii  de  la  Universitatea 
din Iel (SUA) au  reu?it  s?  contopeasc?  într-unul  singur  trei  embrioni 
compu?i din câte opt celule – de la ?oarecii negri, albi ?i  galbeni.  Acest 
embrion, ob?inut în condi?ii artificiale, a fost implantat  apoi  în  uterul 
«mamei adoptive», care  a  n?scut  un  ?oarece  neobi?nuit,  cu  un  boti?or 
galben, urechi negri ?i pete albe pe blan?. 
   ?oarecii allofeni prezint? un mozaic genetic, care se  formeaz?  datorit? 
recombin?rii blastomerilor de la embrioni cu diferi?i  genotipi,  precum  se 
vede în figura 30. 
   Cum se ob?ine aceasta? La început se extrag din oviductele  ?oricoaicelor 
gravide embrionii în stadiul de 8 blastomeri ?i ei sunt disocia?i în  celule 
aparte cu ajutorul fermentului proteolitic pronaza, Apoi  celulele  somatice 
(blastomerii) a dou? sau a mai mul?i embrioni pot fi  recombinate  ?i,  dup? 
ce se vor uni strâns unele cu altele,  vor  fi  reimplantate  în  ?oarecele- 
femel?. Aglutinarea ?i contopirea blastomerilor se  efectueaz?  cu  ajutorul 
virusului Sendai. Acest virus (el a fost numit în cinstea ora?ului  japonez, 
în  care  a  fost  separat  pentru  întâia  oar?)  nimerind  în  celule,  se 
înmul?e?te ?i provoac? moartea lor. Dac?  virusul  va  fi  iradiat  cu  raze 
ultraviolete, el nu se va  mai  putea  înmul?i  ?i  nu  va  provoca  moartea 
celulelor, dar va men?ine capacitatea de a le aglutina. 
   În sfâr?it, din embrionul complex  reimplantat  se  dezvolt?  un  ?oarece 
mozaic, care este descendent a câtorva perechi de p?rin?i. 
   În anul 1983 un grup de savan?i în frunte cu  S.  Villadsen  (Anglia)  au 
ob?inut primele himere interspecifice sau mozaicuri genetice (a?a li se  mai 
zice animalelor allofene) de animale agricole. În  urma  reunirii  celulelor 
embrionilor de oaie ?i  capr?  ?i  transplant?rii  embrionilor  himerici  în 
uterul femelelor unei  specii  sau  a  alteia  s-au  n?scut  «oile-capre»  – 
animale se îmbinau  caracterele  ambelor  specii.  La  una  din  ele  capul, 
coarnele, coada ?i p?rul de pe  unele  sectoare  ale  corpului  erau  tipice 
pentru capr?, iar alte sectoare erau acoperite cu lân?  de  oaie.  Precum  a 
ar?tat analiza sângelui, hemoglobina ?i o serie de  alte  proteine  erau  de 
asemenea himerice (o parte de molecule era tipic? de «oaie», cealalt? –  «de 
capr?»). La vârsta de un  an  aceast?  himer?  (masculul)  a  manifestat  un 
comportament tipic de ?ap, iar dup? împerechere cu o capr?  normal?  el  s-a 
dovedit a fi  sterp,  probabil  din  cauza  defectului  în  structura  cozii 
spermatozoizilor. Ace?tia nu sem?nau nici cu spermatozoizii de ?ap, nici  cu 
cei de berbec. 
   Cele relatate mai sus prezint? o veritabil? chirurgie celular?,  care  nu 
se deosebe?te cu nimic de hibridizarea celulelor somatice  ?i  ob?inerea  în 
acest fel a plantelor hibride asexuate. Ea ne ofer? mari  speran?e  c?  prin 
aceast?  metod?  vor  fi   crea?i   hibrizi   îndep?rta?i   prolifici   prin 
încruci?area  între  rasele  domestice  de  animale   cu   rubedeniile   lor 
s?lbatice. 
   Hibridizarea îndep?rtat? a plantelor ?i animalelor este  o  realizare  de 
c?tre natur? a ingineriei genetice, iar experien?ele reu?ite în  acest  sens 
oglindesc parc? calea lung? ?i spinoas? trecut?  de  evolu?ia  biologic?  în 
crearea speciilor noi, înmul?ind ?i înfrumuse?ând mereu  natura  vie  ce  ne 
înconjoar?. 
   13.2 O turm? în retort?: transplantarea embrionilor 
   Multora le va p?rea ridicol titlul acestui capitol intrigant. De fapt, el 
nu este deloc ridicol. Este  vorba  de  p?stra-rea  în  stare  conservat?  a 
embrionilor viitorilor t?ura?i ?i junci (sau a altor animale), din  care  se 
poate ob?ine o întreag? turm?. 
   În prezent transplantarea embrionilor în zootehnie se discut?  larg  atât 
de c?tre savan?i, cât ?i de c?tre practicieni. E ceva foarte  ispititor:  s? 
extragi un embrion dintr-o vac? de ras? a c?rei partener a  fost  ?i  el  de 
elit? ?i s?-l transplantezi unei v?cu?e de rând.  Ea  nu  va  mai  na?te  un 
vi?el propriu, ci unul str?in, de elit?... 
   Speciali?tii consider? c? peste un timp  oarecare  aceast?  procedur?  va 
deveni  banal?,  bineîn?eles,  dup?  ce   vor   fi   elaborate   principiile 
?tiin?ifice ?i va fi acumulat? destul? experien??. Transplantarea va  deveni 
în zootehnie o procedur? la fel de obi?nuit?, precum a  devenit  în  prezent 
îns?mân?area artificial?. Dar în acest scop trebuie creat? în primul rând  o 
banc? de embrioni,  pentru  ca  materialul  de  transplantare  s?  poat?  fi 
cheltuit în m?sura necesit??ilor, iar aceasta  are nevoie la rândul  s?u  de 
metode sigure de conservare a embrionilor precoci. Cât prive?te metodele  de 
extragere a lor  din  animalele  de  elit?  ?i  transplantarea  acestora  la 
animalele de rând, apoi ele  sunt  destul  de  perfecte.  Înainte  de  a  fi 
aplicat? animalelor agricole, mult timp ea a fost  verificat?  ?i  precizat? 
în experien?ele efectuate asupra ?oarecilor de laborator. 
   Una din primele lucr?ri de transplantare a embrionilor la ?oareci a  fost 
efectuat? în 1972 la laboratorul na?ional de la  Ocrige  (SUA).  Peste  dou? 
mii cinci sute de embrioni, afla?i la diferite etape de  dezvoltare  (de  la 
monocelul? pân? la pluricelule), au fost congela?i la temperaturi extrem  de 
joase. O mie au fost congela?i la -268°C. Dup? ce au  fost  dezghe?a?i,  s-a 
constatat c? aproape jum?tate din ei  ?i-au  p?strat  vitalitatea.  Când  au 
fost transplanta?i în organismul femelelor, ei  s-au  dezvoltat,  formând  o 
descenden?? normal?, capabil? de a prelungi specia. 
   Experimentul avea nevoie, bineîn?eles, de o metod? special?  ?i  de  mare 
precau?ie. Congelarea ?i dezghe?area se efectuau extrem de încet. 
   Chiar  mai  mult,  au  fost  utilizate  substan?e  speciale,  a?a-numi?ii 
crioprotectori care preveneau formarea  de  cristale  de  ghea??  ce  vat?m? 
celulele. La aceast?  congelare  apa  nu  se  cristalizeaz?,  ci  difundeaz? 
treptat din embrioni. Experien?ele se terminau bine,  dac?  temperatura  era 
redus? cu o vitez? între 0,3 ?i 2°C pe minut.  Dac?  procesul  de  congelare 
era accelerat pân? la 7°C pe  minut  ?i  chiar   mai  mult,  to?i  embrionii 
periau. Cele mai bune rezultate au fost ob?inute cu embrionii  congela?i  în 
azot lichid cu temperatura de -196°C. 
   Astfel  biologii  au  însu?it  bine  tehnica  congel?rii  ?i  dezghe??rii 
celulelor, ?esuturilor  ?i  organelor.  Dar  munca  efectuat?  cu  embrionii 
congela?i deschide noi perspective – posibilitatea  de  a  p?stra  embrionii 
organismului viu un timp nelimitat. Aceasta  anume e  importan?a  principal? 
a experimentului. 
   Peste un an, în 1973,  la  Chembrige  (Anglia)  a  ap?rut  primul  t?ura? 
crescut dintr-un embrion, care  în  etapa  timpurie  de  dezvoltare  a  fost 
p?strat timp de ?ase zile în azot lichid. De la câteva vaci, în a  10-ea  zi 
de graviditate, au fost extra?i pe cale chirurgical? 22 de embrioni.  Ace?ti 
embrioni au  fost  apoi  congela?i  la  -196°C  în  azot  lichid.  Embrionii 
dezghe?a?i au fost transplanta?i în uterul a unsprezece vaci recipiente.  La 
zece vaci nu s-a produs o dezvoltare continu? a embrionilor. Dar la  o  vac? 
la  care,  în  interesele  experien?ei,  graviditatea  a   fost   întrerupt? 
artificial la s?pt?mâna a ?asea, doi embrioni  s-au  implantat  în  peretele 
uterului; apoi un f?t a pierit, iar al doilea a continuat s? se dezvolte  cu 
succes. Aproximativ peste nou? luni vaca a n?scut un t?ura? s?n?tos. 
   Iar primul t?ura?, numit  Zamorojennîi  («Congelatul»)  ?i  crescut  prin 
metoda de conservare, s-a n?scut în Institutul unional de  zootehnie  la  12 
martie 1980. El este prezentat  în  desenul  31.  Iat?  câteva  am?nunte  cu 
privire la el. 
   Vaca  donatoare  a  fost  tratat?,  cum  se  obi?nuie?te,  cu   preparate 
gonadotrope pentru stimularea matur?rii ovulului ?i a  fost  îns?mân?at?  cu 
sperm? congelat?. Embrionii sp?la?i în ziua a opta erau pu?i într-o  solu?ie 
fosfatic? de tampon cu o doz? de albumin?, de ser de taur ?i penicilin?.  În 
calitate de crioprotector a fost utilizat dimetilsulfoxidul.  Eprubetele  cu 
embrioni au fost r?cite pân? la –7°CE, cu un grad la fiecare minut, apoi  au 
fost introdu?i agen?i de cristalizare a ghe?ii ?i s-a  continuat  congelarea 
pân? la –80°CE, dar de trei ori mai  încet.  ?i,  în  sfâr?it,  s-a  aplicat 
azotul lichid. 
   La fel de încet ?i cu precau?ie s-a efectuat dezghe?area: într-o baie  de 
spirt cu temperatura de –50°CE, apoi la aer  cu  temperatura  de  –10°CE  ?i 
într-o baie  de  ap?  cu  temperatura  de  camer?.  Au  urmat  solu?iile  de 
dimetilsulfoxid cu o concentra?ie în  descre?tere,  pentru  a  se  îndep?rta 
complect crioprotectorul, ?i, în etapa final? – o solu?ie pur? de tampon. 
   Au fost încercate  trapsplant?ri  de  embrioni  de  diferite  vârste,  cu 
congelare ?i f?r? ea, la diferite  etape  ale  ciclului  sexual  ale  juncii 
recipiente. Zamorojennîi a fost un rezultat al primei experien?e reu?ite. 
   Ne-am oprit asupra acestor am?nunte nu întâmpl?tor.  Am  vrut  s?  ar?t?m 
cititorilor no?tri c? a men?ine turma în retort? ?i apoi a o  transforma  în 
realitate nu este un lucru u?or ?i c? el  nu  poate  fi  efectuat  la  orice 
ferm?. Multe n-au fost relatate aici. Am?nuntele  le  cunosc  doar  savan?ii 
care se ocup? cu aceast? munc?., ?i când m?car  una  din  experien?ele  lor, 
efectuate cu cea mai mare scrupulozitate, se  soldeaz?  cu  succes,  este  o 
mare cucerire. E?ecurile au loc, cu p?rere de r?u, mult mai des. Nu  degeaba 
se spune în proverb: «?tiin?a presupune jertfe». 
   Zamorojennîi a devenit prima piatr?  de  temelie  în  cl?direa  viitoarei 
turme.  Dup?  el  au  urmat  noi  opera?ii  reu?ite   de   transplantare   a 
embrionilor, fiecare contribuind la în?l?area treptat? a  fundamentului  ei. 
Savan?ii au  trecut  de  la  cercet?ri  pur  ?tiin?ifice  la  experien?e  de 
produc?ie. 
   Transplantarea face posibil? ob?inerea de la o vac? de mare  randament  a 
unei descenden?e mult mai mari decât se cap?t? pe cale  obi?nuit?.  Se  ?tie 
c? în cazurile de intensificare a cre?terii animalelor  se  reduc  termenele 
de folosire în turm?, a vacii de ras? de mare randament. Ea poate aduce  cel 
mult patru-cinci vi?ei. Chiar   dac?  termenul  de  utilizare  este  maximal 
acest num?r cre?te doar pân? la 14–16 vi?ei. Când embrionii lua?i  de  la  o 
vac?  donator  de  valoare  sunt  transplanta?i   unor   animale   obi?nuite 
(recipiente), descenden?a poate fi m?rit? mult  mai  repede.  În  acest  caz 
vi?eii care au mo?tenit cele mai bune calit??i ale  mamei  recordiste,  sunt 
crescu?i simultan de mai multe vaci.  Astfel,  în  decursul  unui  an  putem 
ob?ine de la o vac? 25–42 de vi?ei, iar în întreaga ei perioad? de  via??  – 
300–600 de capete, ceea ce, la rândul  s?u,  permite  accelerarea  selec?iei 
animalelor de mare randament de 40 de ori în compara?ie cu celelalte  metode 
cunoscute. 
   Tehnica congel?rii la temperatur? joas?  a  celulelor  vii  a  solu?ionat 
problema  dificil?  a  sincroniz?rii,  coordon?rii   exacte   a   ciclurilor 
biologice ale embrionului ?i mamei adoptive. 
   Perfec?ionarea tehnicii «de colectare» a  embrionilor,  a  congel?rii  ?i 
dezghe??rii lor, a metodelor de transplantare,  la  care  lucreaz?  savan?ii 
din Moscova, Leningrad, Chiev ?i Haricov (în ultimul timp ?i la A?P  «Zarea» 
din  Republica  Moldova  au  fost  organizate  puncte  de  transplantare   a 
embrionilor animalelor agricole), trebuie s? aduc?  o  sporire  esen?ial?  a 
vitelor de ras?. A fost  încercat?  în  practic?  ideea  de  a  sili  mamele 
adoptive «s? munceasc?» mai intens – s? nasc? gemeni. 
   ?i înc? ceva. Nimeni nu fixeaz? deocamdat? recordurile de  longevitate  a 
embrionilor în azotul lichid. Se ?tie numai c? în mai multe  laboratoare  ei 
se p?streaz? în stare de anabioz? câ?iva ani la rând. Savan?ii,  îns?,  sunt 
convin?i c? activitatea vital? a embrionului poate fi oprit? pe zeci de  ani 
?i chiar  secole. 
   În  viitor  va  deveni  un  lucru  obi?nuit  men?inerea  în  «descenden?a 
conservat?» a poten?ialului genetic al p?rin?ilor – a unor animale  agricole 
remarcabile. 
   13.3 Descenden?? copiat?: clonarea animalelor 
   Se ?tie demult c? informa?ia genetic? a celulelor din diferitele ?esuturi 
ale organismului este aproape identic?. Atât în ficat, cât ?i în creier,  în 
pancreas, în  ovul  se  afl?  acelea?i  garnituri  de  gene,  numai  c?  ele 
func?ioneaz? în diferite organe în  mod  diferit.  Acest  fenomen  de  munc? 
selectiv? (adic? transcrip?ia)  a  genelor  poart?  numele  de  diferen?iere 
celular?. Modific?rile în munca genelor pot fi reversibile. În cazul  acesta 
textul înscris în molecula ADN nu se schimb?, schimb?rile  au  loc  în  alte 
molecule (de exemplu, la proteine) care colaboreaz? cu ADN  ?i  care  conduc 
citirea informa?iei de pe el. Dac? într-adev?r a?a este,  atunci  din  orice 
celul? somatic? se poate cre?te un organism întreg ?i devine realizabil?  în 
principiu clonarea  animalelor.  Iar  dac?  la  specializarea  celulelor  se 
produce  restructurarea  unor  anumite  segmente  de  ADN,  modific?rile  în 
programul ereditar al celulei devin ireversibile. Aceasta  înseamn?  c?  din 
celula pielii sau a ficatului nu se poate  ob?ine  o  celul?  a  creierului. 
Prin urmare, este imposibil? ?i clonarea organismelor. 
   Cum se poate controla dac? modific?rile  pe  care  le  sufer?  ADN-ul  în 
timpul diferen?ierii celulelor sunt reversibile sau ireversibile. 
   R?spunsul  poate  fi  diferit.  Se  pot,  bun?oar?,   analiza   am?nun?it 
succesiunile nucleotidice ADN din diferite ?esuturi ale  aceluia?i  organism 
în diferite etape de dezvoltare. Dar  aceast?  cale  este  extrem  de  grea. 
Informa?ia ereditar? a celulei este  înscris?  atât  în  genele  unice  (ele 
con?in informa?ia despre proteine),  cât  ?i  în  succesiuni  ale  ADN-ului, 
repetate în molecul? de sute ?i mii de ori. 
   Exist? ?i o alt? cale pentru c?ut?ri. Se  pot  transplanta  nucleele  din 
diferitele celule specializate ale organismului într-un ovul  fecundat,  din 
care în prealabil a  fost  îndep?rtat  nucleul  propriu.  În  continuare  se 
observ? cum se realizeaz? programul genetic înscris în  nucleul  transferat. 
În citoplasma ovulului fecundat exist? to?i  componen?ii  proteici  necesari 
pentru dezvoltarea  embrionului  Dac?  nucleul  transplantat  dispune  de  o 
informa?ie de valoare complect? ?i se va dezvolta, transformându-se  într-un 
organism  de  valoare  complect?,  înseamn?  c?   toate   genele   celulelor 
diferen?iate  pot  reveni  u?or  la  starea  lor   ini?ial?.   Dac?,   îns?, 
dezvoltarea embrionului se va întrerupe în  etapele  timpurii,  înseamn?  c? 
programul ereditar al  nucleului  transplantat  s-a  modificat  ireversibil. 
Bineîn?eles, în cazul acesta trebuie s? fim convin?i, c? celula  a  suportat 
bine opera?ia. 
   În prezent zeci de  laboratoare  din  lume  se  ocup?  cu  transplantarea 
nucleelor. Aceast? metod? a ap?rut în anul 1952, când R. Briggs ?i T.  Ching 
au transplantat  pentru  întâia  oar?  în  Anglia  nucleul  unei  celule  de 
broasc?. Dar un timp destul de îndelungat aceast? realizare nu avea  nici  o 
aplicare în solu?ionarea problemelor practice. 
   În anul 1975, îns?, totul s-a  schimbat  J.  Giordon,  biolog  englez,  a 
reu?it pentru prima oar? s? creasc? un mormoloc viu, transplantând  în  ovul 
un nucleu de celul? epitelial? (de piele) a unei broa?te.  Aceast?  munc?  a 
convins c? metoda transplant?rii nucleelor poate da  r?spuns  la  întrebarea 
cât de profunde sunt modific?rile din genomul celulelor specializate. 
   Este interesant c? mormolocul lui Giordon nu s-a transformat  în  broasc? 
Afar? de  aceasta,  nu  s-au  ob?inut  mormoloci  nici  prin  transplantarea 
nucleelor de la alte celule (ne epiteliale) ale broa?tei.  Embrionul  înceta 
a se dezvolta la cele mai  timpurii  etape  ?i  aceasta,  dup?  p?rerea  lui 
Giordon, ?inea mai degrab? de  ireversibilitatea  modific?rilor  programului 
ereditar  al  nucleelor  transplantate,  decât  de  un  e?ec   al   tehnicii 
microchirurgilor 
   Între  timp Brigs ?i Ching au reu?it s?  ob?in?  prin  aceast?  metod?  o 
broasc? matur?. A fost absolut identic? cu cea de la care s-a luat  nucleul. 
Datele analizelor biochimice convingeau  c?  broasca  donatoare  ?i  broasca 
urma?? erau parc? croite dup? acela?i model. 
   Au continuat încerc?rile de a se cre?te asemenea «germeni» ?i la ceilal?i 
reprezentan?i ai regnului animal. Una din primele  lucr?ri  de  utilizare  a 
celulelor de mamifere a fost efectuat? de doctorul D.  Bromholl  din  Oxford 
(Anglia). El a reu?it s? transplanteze nucleul unei celule somatice  într-un 
ovul de iepure de cas?. 
   Doctorul Bromholl a folosit celulele, care au crescut mai  mul?i  ani  în 
cultura unui ?esut în afara organismului. Cu  aceste  celule,  care  pot  fi 
crescute în orice cantitate, el fecunda ovulele. Nucleul propriu ovulului  a 
fost scos din func?iune cu ajutorul razelor  ultraviolete.  Ovulul  fecundat 
se implanta în uterul iepuroaicei care juca rolul de  incubator  viu.  Drept 
urmare, se ob?inea un embrion celulele c?ruia purtau numai genele  iepurelui 
de cas? (care demult  a  murit)  ?i  ale  c?rui  celule  erau  cultivate  în 
condi?ii artificiale. 
   O ?tire cu  adev?rat  senza?ional?  pentru  lumea  savan?ilor  a  devenit 
comunicarea  f?cut?  de  C.  Ilimenzee,  profesor  din  Elve?ia,  autor   al 
experien?elor de clonare a ?oarecilor, publicate în anul 1981.  Ilimenzee  a 
comunicat c? a reu?it s?  ob?in?  dezvoltarea  a  trei  ?oareci  de  valoare 
complect?  ?i  proliferici,  transplantând  în  ovule  nucleele  luate   din 
embrioni care au trecut primele etape de dezvoltare. 
   363 de nuclee de celule embrionare au fost transplantate în ovulele chiar 
atunci fecundate, din care au fost exstirpate nucleele  lor  proprii.  Numai 
142 de ovule au supravie?uit  opera?ia, din ele numai 96 au  început  s?  se 
dezvolte,  dar  curând  jum?tate  au  încetat  divizarea.  48  de  embrioni, 
crescu?i în eprubet?, au atins, totu?i, etapa de implantare,  dup?  care  16 
din ei au fost insera?i în uterul femelelor. 
   Ca urmare, s-au n?scut trei ?oareci care s-au  dezvoltat  normal.  Ei  se 
asem?nau în toate nu cu mamele lor, ci cu ?oarecii a c?ror  nuclee  au  fost 
folosite pentru transplantare. 
   Aceste experien?e ne demonstreaz? c? în principiu este posibil?  clonarea 
animalelor prin metoda transplant?rii nucleelor  ?i  c?  greut??ile  tehnice 
pot fi învinse. 
   Când C. Ilimenzee ?i coautorul lui P. Hoppe au comunicat c? au reu?it  s? 
cloneze (s? ob?in? copii genetic identice) animalele,  aceasta   a  provocat 
un interes general. Era ?i de a?teptat. C?ci  succesul  acestor  experimente 
ar exercita o  mare  influen??  asupra  productivit??ii  multor  ramuri  din 
agricultur?. În primul rând ar fi devenit posibil? înmul?irea animalelor  cu 
o productivitate record, prin «luarea de copii». În  prezent  nimeni  nu  se 
mai îndoie?te c? în principiu aceasta  este posibil. Cu câ?iva ani  în  urm? 
savan?ii americani, dup? numeroase e?ecuri, au reu?it, totu?i, s?  fecundeze 
în condi?ii artificiale un ovul de vac? ?i  prin  metoda  transplant?rii  s? 
creasc? din el un t?ura?. 
   Dar acum este vorba de altceva. Am mai men?ionat, c? natura a  sortit  ca 
fiecare vac? s? devin? mam?  doar  de  câteva  ori  în  via?a  ei.  Întrucât 
ovarele ei sunt tixite de ovocite  –  ovule  ne  maturizate,  din  punct  de 
vedere teoretic ea poate s? nasc? zeci de  mii  de  vi?ei,  pierzându-se  în 
acest fel turme colosale de vite de mare randament. 
   Se consider? c? exist? dou? c?i reale  pentru  a  utiliza  eficace  acest 
poten?ial  enorm  de  productivitate  a  animalelor.  Ambele  au  c?p?tat  o 
dezvoltare în lucr?rile savan?ilor de  la  Institutul  de  înmul?ire  ?i  de 
genetic?  a  animalelor  agricole  (ora?ul  Pu?chin).  Aici  embrionul  este 
«dezbr?cat» în etapa timpurie de dezvoltare, este lipsit de membran? ?i  «se 
destram?» în celule aparte,  care-s  capabile  s?  tr?iasc?  independent  ?i 
chiar  s? se divizeze – s? dea câteva genera?ii. În anumite condi?ii ele  se 
adun? în grupuri, formând ceva asem?n?tor embrionilor. 
   Dac? acest proces va continua, se va putea ob?ine dintr-un singur embrion 
zeci de embrioni gemeni. Aceast? înmul?ire atât de  brusc?  a  poten?ialului 
de procrea?ie a celor mai bune vaci este o cale direct? spre  noi  principii 
de selec?ie. Dac? avem în vasul lui Diuar cu  azot  lichid  câteva  zeci  de 
embrioni identici nu este greu, crescând doar câ?iva dintre ei, s?  stabilim 
valoarea veridic?  a  celorlal?i.  ?i  dac?  ei  satisfac  toate  cerin?ele, 
fiecare poate fi f?râmi?at în înc? zeci de gemeni de  valoare  complect?  ?i 
recolta total? de la o vac? va constitui  de  acum  câteva  sute  de  vi?ei. 
Men?ion?m, aici practicienii se pot folosi ?i de metodele  perfec?ionate  de 
determinare  a  sexului   embrionilor   congela?i.   Metoda   care   promite 
determinarea la sigur a sexului embrionilor vitelor cornute mari  în  vârst? 
de mai pu?in de dou? s?pt?mâni a fost elaborat?  la  Institutul  unional  de 
cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul zootehniei. Toat? procedura  de  preg?tire 
a micropreparatelor din  celule  de  embrion  ocup?  aproximativ  dou?  ore. 
Astfel se va afla totul despre embrionul p?strat în azotul lichid. Pentru  a 
ob?ine un r?spuns ferm sunt destule câteva celule de  metafaz?:  dac?  g?sim 
acolo cromozomul  Y,  înseamn?  c?  în  colb?  se  p?streaz?  o  descenden?? 
masculin?; dac? se afl? numai cromozomii X – a?tept?m  numai  o  descenden?? 
feminin?. Dac? la determinarea sexului vom observa mai atent cromozomii  (?i 
nu numai cei sexuali), vom putea  s?  apreciem  capacitatea  embrionului  de 
transplantare, s? clarific?m, dac? nu  exist?  vre-o  anomalie  cromozomic?. 
Dac? le eviden?iem, embrionul trebuie rebutat. 
   A fost elaborat? ?i o alt? cale de ob?inere a unei descenden?e numeroase. 
Odat? ce majoritatea covâr?itoare a celulelor embrionare,  a  ovocitelor  nu 
se matureaz? în condi?ii naturale, ar fi bine s? se  asigure  maturarea  lor 
în condi?ii  artificiale.  Dup?  cum  poveste?te  A.  Golubev,  conduc?torul 
laboratorului de cultivare a embrionilor  la  institutul  indicat  mai  sus, 
aceast? tehnologie de reproducere se prezint?  în  felul  urm?tor:  dup?  ce 
vaca recordist? de la care s-a ob?inut de acum totul, a fost  rebutat?,  din 
ovarele ei se extrag ovocitele care se pun într-un mediu nutritiv  favorabil 
matur?rii. Apoi ovulele maturate sunt fecundate ?i embrionii  ob?inu?i  sunt 
transplanta?i mamelor adoptive. 
   Tocmai a?a procedeaz? savan?ii  de  la  Institutul  de  înmul?ire  ?i  de 
genetic? a animalelor agricole. În vara anului 1982 ei au extras din  ovarul 
unei vaci adus de la combinatul de  carne  celulele  embrionare,  aflate  la 
etapa  timpurie  de  dezvoltare,  ?i  le-au  pus  într-un   mediu   nutritiv 
artificial. Dup? maturare ele au fost  fecundate.  Peste  o  zi  ovarele  au 
început a se diviza. Mecanismul vie?ii care, dup?  pieirea  vacii-mame,  s-a 
oprit,  a  început  iar.  Trei  embrioni  au   fost   transplanta?i   juncii 
recipiente. Unul dintre ei s-a prins ?i în ianuarie 1983  vaca  «Nadejda»  a 
n?scut fiul s?u adoptiv, numit «Pervene?». 
   Experimentul reu?it de fecundare artificial? a ovocitului ?i de  cre?tere 
în eprubet?, de transplantare a acestuia vacii recipiente, a devenit un  pas 
important în dezvoltarea biologiei  mondiale.  Peste  un  an  profesorul  A. 
Golubev a declarat într-un interviu acordat coresponden?ilor: «Pervene?»  se 
distinge printr-o s?n?tate excelent? ?i prin  ritmul  dezvolt?rii  sale.  Cu 
toate c? ra?ia sa de hran? este obi?nuit?, el spore?te  zilnic  în  greutate 
cu mai bine de un kilogram ?i cânt?re?te peste patru chentare. 
   Speciali?tii din multe centre ?tiin?ifice ale lumii se ocup? cu ob?inerea 
artificial? a embrionilor ?i cu transplantarea lor. Se  pune  sarcina  de  a 
înv??a cum s? clon?m – s? înmul?im animalele de tip genetic unical  pe  cale 
industrial?. Astfel se vor accelera cu mult termenele  de  selec?ie  a  unor 
rase de vite de mare randament.  Pân?  în  prezent,  îns?,  au  reu?it  doar 
experien?ele  cu  alte  animale,  precum  ?i   transplant?rile   la   vacile 
recipiente a unor embrioni vii, lua?i de la vacile  donatoare.  Speciali?tii 
geneticieni în frunte cu academicianul  L.  C.  Ernst,  au  elaborat  pentru 
prima dat? metodele de modelare în eprubet? a  celor  mai  fine  procese  de 
na?tere a organismului viu. Aceast? orientare a ingineriei celulare  este  o 
cale sigur? de ob?inere  a  vi?eilor  ?i  a  altor  animale  agricole,  care 
prezint? o copie fidel? a p?rin?ilor lor. 
   13.4 Animale transgenice 
   F. Bernet, laureat al premiului Nobel, cu aproape  cincisprezece  ani  în 
urm? în cartea sa «Genele. Visuri  ?i  realitate»  a  prezis,  c?  ingineria 
genetic? la nivelul unui întreg organism nu va  putea  fi  realizat?  tehnic 
decât în secolul XXI. 
   Într-adev?r, pân?  în  prezent  toate  realiz?rile  ingineriei  genice  a 
animalelor se refereau la celule sau  embrioni  aparte,  crescu?i  în  afara 
organismului. ?i erau numai celule somatice, nu sexuale. Iar ob?inerea  unui 
organism animal normal, viabil  dintr-o  celul?  somatic?  este  o  problem? 
foarte  complicat?.  Dup?  cum  am  mai  men?ionat,  dificult??ile  ?in   de 
modific?rile ireversibile  din  programul  ereditar  al  celulelor  somatice 
specializate. Chiar  ?i la plante un organism poate  fi  ob?inut  numai  din 
celule   meristematice   (ne   specializate)   sau   din    celule    callus 
(dediferen?iate) ale altor organe, cu toate c? multe dintre  ele,  dup?  cum 
?tim, se înmul?esc u?or pe cale vegetativ?. Oricum, numai  celulele  sexuale 
pot transforma programul ereditar într-un individ de valoare complecta. 
   Aceasta  înseamn? c? dac? vom insera gena necesar? în cromozomul  celulei 
sexuale, individul matur ob?inut din ea va con?ine aceast? gen?  în  fiecare 
celul? a corpului s?u ?i o va transmite prin ereditate.  Succesele  ob?inute 
de microchirurgie la  operarea  unor  celule  aparte  au  f?cut  ca  aceast? 
sarcin? s? devin? absolut real?. Dar  se cerea îndr?zneal? ca dup?  opera?ia 
 de inginerie genic? s?  se  creasc?  un  organism  viu.  Acest  lucru  l-au 
realizat pentru prima dat? F. Leisi de  la  Universitatea  Oxford  (Anglia). 
Trebuia transplantat? o gen?  a  unui  epure  de  cas?  unui  ?oarece.  Gena 
globinei  a  fost  în  prealabil  clonat?,  adic?  separat?  din  cromozomul 
epurelui de cas? ?i  multiplicat?  în  componen?a  plazmidei  inelare.  Apoi 
copii ale acestei gene au fost inserate cu  o  micropipet?  foarte  fin?  în 
nucleele ovulelor de ?oarece chiar atunci fecundate. Dup?  transpalntare  au 
r?mas  viabile  jum?tate  din  celule.  Ele  au  fost  introduse  înapoi  în 
oviductul femelelor. Numai 15% din ele au  evoluat  în  ?oricei  de  valoare 
complect?. Controlul a demonstrat c? nu la toate animalele nou-n?scute  gena 
str?in? s-a integrat în cromozomi. Au fost cerceta?i 24 de ?oricei ?i  numai 
9 dintre ei purtau gena globinic? a iepurelui de cas?. Trebuia de  verificat 
dac? aceste gene se transmit prin ereditate. În acest  scop  masculii,  care 
aveau gena  iepurelui,  au  fost  încruci?a?i  cu  ?oarecii  obi?nui?i.  S-a 
constatat c? în toate cazurile gena a fost mo?tenit?.  Iar  aceasta  însemna 
c? s-a integrat stabil nu numai în cromozomii celulelor somatice, dar ?i  în 
cele sexuale. 
   Primele experien?e reu?ite au fost urmate de  altele.  În  anul  1981  în 
pres? au ap?rut comunic?ri cu privire la inserarea genelor  str?ine  clonate 
în ovulele fecundate de ?oarece, care apoi se introduceau din  nou  în  uter 
pentru dezvoltarea lor  continu?.  În  ovulul  fecundat  al  ?oarecilor  era 
inserat? o molecul? de ADN, care con?inea gena globulinei  (  de  iepure  de 
cas? ?i de  om,  gena  virotic?,  fermentul  timidinchinaza  de  codificare, 
precum ?i gena hormonului  de  cre?tere  a  ?obolanului.  Ne  vom  opri  mai 
am?nun?it asupra ultimului exemplu. 
   Experimentul efectuat de un grup de biologi americani  în  frunte  cu  R. 
Palmiter ?i R. Brinster consta în urm?toarele.  La  început  a  fost  creat? 
gena artificial?, compus? dintr-un sector de reglare  –  promotor  al  uneia 
din genele ?oarecelui, ?i  o  gen?  structural?,  ce  codific?  hormonul  de 
cre?tere a ?obolanului. Apoi copiile genei artificiale au fost  inserate  în 
pronucleele feminine ale ovulelor ?oarecilor,  dup?  care  aceste  ovule  se 
implantau ?oarecilor, care jucau rolul de mame adoptive. La ?apte din 21  de 
?oricei  nou-n?scu?i  a  fost  descoperit?  expresia  genei  hormonului   de 
cre?tere a ?obolanului – cu alte cuvinte, genele ?obolanului au  început  s? 
func?ioneze în organismul ?oarecelui. Numai unul dintre cei ?apte ?oareci  a 
crescut pân? la o m?rime normal? – ceilal?i erau mult mai mari  ?i  cre?teau 
mai repede decât cei obi?nui?i. Este u?or  de  în?eles:  la  ace?ti  ?oareci 
«transgeni» (cu gene transplantate) în serul sângelui se aflau foarte  mul?i 
hormoni de cre?tere – la unii de 800 de ori peste norm?! 
   Astfel, prima dat? introducerea  ADN-ului  str?in  a  provocat  un  efect 
extern foarte pronun?at.  Afar?  de  aceasta,  deoarece  s-a  reu?it  s?  se 
demonstreze c? 10 dintre cei 19 urma?i ai unuia din  masculii  transgeni  au 
mo?tenit hormonul «str?in» de cre?tere, aceasta  poate servi drept dovad?  a 
faptului  c?  astfel  se  va  putea  ob?ine   mo?tenirea   caracterelor   ?i 
propriet??ilor programate de c?tre savan?i. 
   Aceast? orientare poate g?si aplicare în practica zootehniei, bun?oar? la 
stimularea cre?terii  animalelor  ?i  sporirea  randamentului  de  lapte.  O 
confirmare a acestui fapt sunt experien?ele efectuate recent asupra oilor. 
   Savan?ii  australieni  au  creat  pentru  prima  dat?  în  lume  o   oaie 
«transgen?»,  introducând  în  embrion  o  gen?  responsabil?  de  produc?ia 
hormonului de cre?tere la oi. A fost un pas înainte pe  calea  cre?rii  unor 
animale mai mari, care cresc repede, precum ?i a acceler?rii  procesului  de 
selec?ie în zootehnie. 
   Gena hormonului de cre?tere la oi a fost inserat? în embrion, atunci când 
acesta era compus dintr-o singur? celul?.  Apoi  celula  a  fost  implantat? 
într-o alt? oaie, în care a crescut  mielul.  Cercet?rile  de  laborator  au 
ar?tat, conform  spuselor  lui  T.  Scot,  conduc?torul  experimentului,  c? 
genele noi s-au inserat în celulele «transgene». 
   Dac? experimentul va reu?i,  aceast?  metod?  va  permite  s?  se  ob?in? 
animale de 1,5 ori mai mari, care cresc de  1,3  ori  mai  repede  decât  de 
obicei. 
   Transplantul genetic al lui Scot este rezultatul unei munci de peste trei 
ani. El este considerat în sferele  ?tiin?ifice  drept  un  pas  fundamental 
înainte, care va conduce la o abordare nou?  în  principiu  în  ce  prive?te 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |