Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
ter?iar? ?i cvarternar? a proteinelor. Aceste modific?ri sunt  succedate  de 
propriet??i-le  lor  func?ionale,  fapt  ce   influen?eaz?   direct   asupra 
func?ion?rii celulelor ?i a întregului organism. 
   Muta?iile genice se mai  numesc  ?i  boli  moleculare,  deoarece  acestea 
provoac? adesea modificarea tipului de metabolism. La om au loc peste o  mie 
de aceste boli moleculare, printre care  cit?m  galactozemia,  alcaptonuria, 
fenilcetonuria, drepanochitoza ?. a. 
   Celulele sangvine ro?ii (eritrocitele normale) au  o  form?  rotund?  sau 
elipsoid?. Dac? în timpul sintezei p?r?ii  proteice  a  hemoglobinei  acidul 
glutamic (Glu) în pozi?ia 6 este substituit cu valina  (Val),  va  apare  în 
loc de hemoglobin? normal? (HbA) o hemoglobin? anormal? (HbS).  Eritrocitele 
cu hemoglobin? anormal? au o  form?  de  secer?  ?i  nu  sunt  în  stare  s? 
îndeplineasc? func?ia lor de baz? - s? aduc? oxigenul  la  toate  ?esuturile 
organismului. De aceea pruncii care sufer?  de  aceste  boli  moleculare  ca 
regul? tr?iesc aproximativ doi ani  ?i  mor  de  anemie  -  insuficien??  de 
oxigen. 
   Acestea sunt fenomenele ap?rute în urma denatur?rii codului genetic. 
   Factorii mediului înconjur?tor, care exercit? o  ac?iune  direct?  asupra 
moleculelor acizilor nucleici, provocându-le  muta?ii  de  diferite  tipuri, 
sunt, în primul rând,  diferitele  radia?ii  ionizante-?i  numero?ii  agen?i 
chimici. Num?rul lor total este atât de mare, încât, dac? celulele  n-ar  fi 
ocrotite de ei, ar fi imposibil? apari?ia unei descenden?e s?n?toase. 
   Natura, îns?, a avut grij? s? înarmeze la  timp  celulele  cu  un  sistem 
puternic de ap?rare contra ac?iunii factorilor mutageni. 
   Savan?ilor  le-a  revenit  sarcina  s?  descopere  taina  sistemului   de 
protec?ie a celulelor. 
   În deceniul al ?aselea  s-a  început  studierea  sistematic?  a  ac?iunii 
radia?iei asupra celulelor, ?i, în primul rând, asupra genelor  lor,  precum 
?i cercet?rile metodelor de protec?ie a organismelor contra iradierii. 
   În  aceste  cazuri  experien?ele  încep  prin   utilizarea   organismelor 
monocelulare, care, de regul?, se aseam?n? între ele. Suspensiile de  celule 
sunt expuse la raze  în  doze  crescânde  ?i  savan?ii  caut?  s?  determine 
rezisten?a lor biologic? dup? expunere. 
   Odat?  A.  Chelner  a  schimbat  condi?iile  experien?ei:  jum?tate   din 
suspensia iradiat? a celulelor a l?sat-o s? creasc? la  întuneric,  cealalt? 
jum?tate - s? creasc? la lumin?.  Rezultatul  a  fost  neobi?nuit.  Celulele 
care au fost supuse la raze  în  întuneric  ?i  apoi  transferate  pentru  a 
cre?te la  lumin?  au  supravie?uit  mult  mai  bine,  decât  celulele  care 
cre?teau la întuneric. 
   La  sfatul  magistrului  s?u   M.   Delbruc   a   numit   acest   fenomen 
fotoreactivare, adic? restabilire luminoas?. 
   Imediat s-a pus întrebarea - ce se produce cu ADN-ul în timpul  supunerii 
la raze. Sa stabilit c? în timpul supunerii la raze  dou?  timine,  care  se 
afl?  al?turi,  se  contopesc  într-o  singur?  structur?  (TT),  formând  o 
molecul? dubl?, numit? dimer  al  timinelor.  Sa  constatat  o  corespundere 
exact? între num?rul dimerilor din ADN ?i nivelul mortalit??ii, Leg?tura  s- 
a dovedit a fi direct?: cu cât erau  mai  mul?i  dimeri,  cu  atât  era  mai 
înalt? mortalitatea. A fost clarificat? ?i cauza  acestui  fenomen.  Dimerul 
denatureaz? molecula de ADN.  ADN-ul  se  desface  în  locurile  dimere  ?i, 
natural, cu cât sunt mai multe sectoarele tulburate, cu  atât  el  este  mai 
pu?in activ. 
   A devenit limpede c? dup? fotoreactivare num?rul dimerilor din ADN, supus 
la radia?ie, trebuie s? se reduc?. 
   La sfâr?itul deceniului al ?aselea geneticiianul  american  C.  Rupert  a 
dovedit c? procesul fotoreactiv?rii se realizeaz? cu ajutorul  unui  ferment 
special, numit ferment fotoreactivator. Rupert a  dovedit  c?  fermentul  se 
une?te cu ADN-ul supus la raze ?i restabile?te integritatea lui. 
   S-a clarificat ?i rolul luminii vizibile. Tocmai cvan?ii luminii vizibile 
excitau moleculele fermentului ?i le permiteau s?-?i  manifeste  activitatea 
reparatoare. 
   La întuneric fermentul r?mânea inactiv ?i nu putea t?m?dui ADN-ul. 
   Setlou, un alt savant american, a  demonstrat  mai  târziu  c?  fermentul 
fotoreactivator desface pur  ?i  simplu  leg?turile  ce  s-au  format  între 
moleculele vecine de timin?, ?i, ca urmare, structura ADN cap?t?  forma  lui 
anterioar? ?i se restabile?te complect activitatea lui biologic?. 
   Fermen?ii reactivan?i au fost descoperi?i nu numai la bacterii, dar ?i în 
celulele plantelor ?i animalelor. Îns? posibilit??ile  celulelor  vii  de  a 
trata moleculele lor ereditare nu se limiteaz? la  reac?ia  fotoreactiv?rii. 
Sa constatat c? celulele pot s? se  t?m?duiasc?  ?i  la  întuneric.  Dar  în 
aceste condi?ii func?ioneaz? cu totul alte sisteme de fermen?i. 
   Un alt sistem de protec?ie a celulelor - repara?ia  la  întuneric  -  s-a 
dovedit a fi mult mai complicat decât fotoreactivarea. Dac?  fotoreactivarea 
este efectuat? numai de un singur ferment, apoi în  repara?ia  la  întuneric 
particp? cel  pu?in  5  fermen?i.  Dac?  în  procesul  fotoreactiv?rii  sunt 
înl?turate  numai  leziunile  prin  expunerea  la  raze  ultraviolete   (UV) 
-dimerii timinei, apoi în timpul  repara?iei  la  întuneric  se  vindec?  ?i 
celelalte leziuni, inclusiv cele provocate de numero?ii agen?i chimic,  care 
vat?m? ADN-ul. 
   Procesul repara?iei  la  întuneric  se  deosebe?te  radical  de  procesul 
fotoreactiv?rii. Sectoarele lezate sunt, pur ?i simplu, extirpate  din  ADN. 
Aceast? extirpare se realizeaz? în câteva etape, precum vedem  în  fig.  11. 
La început  un  ferment  special  taie  unul  din  filamentele  ADN-ului  în 
apropiere de punctul lezat. Apoi un alt  ferment  taie  sectorul  lezat.  Al 
treilea  ferment  l?rge?te  bre?a  format?:  el   taie   unul   dup?   altul 
nucleotidele în catena lezat? a  ADN-ului.  Al  patrulea  ferment  începe  a 
astupa bre?a. În conformitate cu ordinea nucleotidelor r?mase în  al  doilea 
filament al ADN-ului, ce se afl? în fa?a  filamentului  extirpat,  fermentul 
ADN-polimeraza începe procesul de astupare a bre?ei. Fermentul  al  cincilea 
- ligaza, despre care s-a mai men?ionat, une?te polii filamentului vechi  cu 
cei ai fragmentului nou construit, terminând astfel restabilirea ADN-ului. 
    A?a dar, dac? în  cazul  de  fotoreactivare  tratamentul  constituie  un 
amestec «terapeutic» delicat, apoi în  timpul  repara?iei  la  întuneric  se 
efectueaz? o adev?rat? opera?ie «chirurgical?». Fragmentul lezat  este,  pur 
?i simplu, extirpat din ADN ?i dat  afar?.  Celula  se  autoopereaz?.  P?rea 
stranie tendin?a celulei de a l?rgi bre?a pân?  la  m?rimi  gigantice   dup? 
extirparea leziunii. Un lucru asem?n?tor face ?i chirurgul, care,  extirpând 
?esutul bolnav, taie ?i o parte din ?esutul s?n?tos pentru a lichida  urmele 
bolii. 
   Posibil c? aceast? l?rgire a bre?ei este determinat? de faptul c?  pentru 
func?ionarea corect? a fermentului el trebuie s?-?i înceap? munca de  la  un 
anumit  punct.  Acest  punct  de  «start»  pentru  începutul   muncii   ADN- 
polimerazei poate fi hotarul genei. 
   În timpul unor experien?e autorii au notat c? bre?a era l?rgit? în  unele 
celule pân? la 1000 de nucleotide, în  altele  -  doar  cu  câteva  zeci  de 
nucleotide, dup? care l?rgirea bre?ei se oprea. S? vedem  din  ce  motiv  se 
întâmpl? acest lucru, 
   V. Soifer înc? în anul 1969 a presupus c? pentru a se  evita  gre?eli  în 
cursul opera?iilor posterioare de vindecare  a  leziunii,  este  necesar  ca 
filamentul lezat s? fie distrus complect pân? la cap?tul  genei  în  care  a 
ap?rut ini?ial leziunea. În cazurile când leziunea se afla în  apropiere  de 
hotarul genei, nu e nevoie a se extirpa atât de multe nucleotide.  În  toate 
celelalte cazuri e necesar? extirparea unor por?iuni mult mai mari. 
   Am vorbit numai despre dou? sisteme de repara?ie  a  celulelor  care  î?i 
protejeaz? materialul genetic de ac?iunile d?un?toare ale razelor UV ?i  ale 
radia?iei ionizate. Deoarece  partea  covâr?itoare  a  energiei  radiante  o 
formeaz? aceste feluri de radia?ie, este limpede ce proprietate  de  valoare 
constituie capacitatea celulelor de a-?i repara  structurile  genetice  dup? 
ac?iunea acestor raze. 
   Asupra structurilor genetice exercit?, îns?, influen?? ?i al?i factori cu 
diverse mecanisme  de  ac?iune.  De  aceea  celulele  au  elaborat  diferite 
mecanisme  de  autoprotec?ie,  dintre  care  multe  au  fost  studiate  doar 
par?ial, majoritatea lor r?mânând înc? necunoscute ?i  este  pu?in  probabil 
ca în viitorul apropiat s? fie clarificate  definitiv.  Natura  a  înzestrat 
fiin?ele vii cu multe enigme ?i procesul de descoperire  a  tainelor  vie?ii 
de bun? sam? nu se va sfâr?i niciodat?. 
                     V. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXULUI 
   5.1 De ce sunt necesare dou? sexe? 
   Indivizii diferitelor specii se deosebesc  printr-un  ?ir  de  tr?s?turi, 
care  în  ansamblu  formeaz?  a?a-numitul  dimorfizm  sexual.  La  animalele 
superioare ?i la om aceste diferen?e sunt atât de accentuate, încât au  fost 
puse la baza clasific?rii în dou? sexe - masculin ?i feminin. 
   Sexul  constituie  unul  dintre  cele  mai   complicate   caractere   ale 
organismului, având  o determinare  genetic?.  În  sens  larg  prin  sex  se 
în?elege ansamblul de caractere ?i însu?iri ale organismului,  care  asigur? 
reproducerea ?i transmiterea informa?iei genetice. La majoritatea  speciilor 
el se diferen?iaz? înc? în stadiul embrionar de dezvoltare  a  organismului. 
Când se vorbe?te  de  diferen?ierea  sexului,  se  are  în  vedere  procesul 
dezvolt?rii în cursul c?ruia se formeaz? deosebirile sexuale la  masculi  ?i 
femele. Sexul ?i caracterele sexuale joac? un rol esen?ial la înmul?ire. 
   Exist? dou? modalit??i fundamentale de înmul?ire a organismelor: asexuat? 
?i sexuat?. La realizarea înmul?irii  asexuate  particip?  numai  un  singur 
individ, care produce o genera?ie identic? lui. La  înmul?irea  sexuat?  iau 
parte doi p?rin?i. Din punct de vedere genetic aceast?  deosebire  în  modul 
de  realizare  a  înmul?irii  are  o  mare  importan??,  deoarece  în   urma 
înmul?irii asexuate urma?ii nu prezint? nici un caracter  nou,  în  timp  ce 
prin înmul?irea  sexuat?  de  fie-care  dat?  apar  indivizi  care  prezint? 
anumite diferen?e în raport cu p?rin?ii. 
   Înmul?irea asexuat? se întâlne?te în temei  la  organismele  unicelulare, 
iar cea sexuat? este caracteristic? pentru majoritatea speciilor  de  plante 
?i  animale  superioare.  Sub  raport  evolutiv  înmul?irea   sexuat?   este 
superioar? celei asexuate. 
   Superioritatea acestei c?i de înmul?ire const? în faptul c? prin  ea  are 
loc combinarea caracterelor ereditare,  aceea  ce  determin?  apari?ia  unor 
diferen?e genetice la descenden??. Înmul?irea sexuat?  este  realizat?  prin 
încruci?area unor indivizi de  sexe  diferite.  A?a  stând  lucrurile,  este 
limpede c? încruci?area este necesar? pentru formarea variet??ii genetice. 
   Dar  întotdeauna  oare,  pentru  realizarea  înmul?irii,  sunt   necesari 
indivizi de dou? sexe? 
   Unele specii de ?opârle sunt compuse numai din indivizi de genul feminin. 
Ele depun ou? ne fecundate din care apar de asemenea numai  femele.  Reiese, 
deci, c? pentru perpetuarea speciei masculii  nu  întotdeauna  sunt  absolut 
necesari. 
   O alt? form? curioas? de reproducere o prezint? cara?ii argintii.  ?i  ei 
sunt reprezenta?i numai prin femele,  dar  care  apeleaz?  în  schimb...  la 
serviciile masculilor de alt? specie. Produsele sexuale ale acestor  masculi 
le  activizeaz?  icrele,  stimulându-le  dezvoltarea.  Adev?rata  contopire, 
îns?, a nucleelor celulei masculine ?i a celei feminine -  adic?  fecundarea 
- nu se produce. Din punct de vedere genetic masculii nu particip? în  acest 
caz la formarea descenden?ei ?i de aceea  nu  pot  s?  pretind?  dreptul  de 
paternitate. 
   La unele specii de animale se întâlnesc cazuri de tratare cât se poate de 
nedreapt? a masculilor. Astfel, la o serie de specii  de  p?ianjen  femelele 
caut? s?-?i consume dup? împerechere masculii. Pentru a evita acest  destin, 
masculul aduce înainte de împerechere femelei ceva de mâncare. 
   Într-un fel asem?n?tor procedeaz? ?i femelele c?lug?ri?ei, care în timpul 
împerecherii consum? capul masculului. ?i acesta ajunge s?-?i  îndeplineasc? 
misiunea, fiind deja f?r? cap. 
   Dar la  majoritatea  speciilor  de  animale  femelele  manifest?  destul? 
toleran?? fa?? de masculi. Este expresia faptului c? masculii sunt,  totu?i, 
necesari. Pentru ce? Iat?  ce  gânde?te  în  leg?tur?  cu  acest  aspect  V. 
Gheodachean, specialist în domeniul geneticii popula?iilor. 
   S? presupunem, c? într-o rezerva?ie natural? urmeaz? s? fie adu?i 100  de 
zimbri. Înainte de toate  se  ridic?  problema  alegerii  raportului  dintre 
sexe, adic? a num?rului de vaci ?i de  tauri  care  urmeaz?  s?  fie  ale?i, 
pentru a li se da drumul împreun?. În acest  caz  totul  depinde  de  scopul 
care se urm?re?te. Dac? se va sconta ob?inerea unui num?r maximal  de  vi?ei 
pentru producerea de carne, este ra?ional s? se aleag?  99  de  vaci  ?i  un 
bou. În acest caz în fiecare genera?ie nou? ar  putea  s?  se  nasc?  99  de 
vi?ei, care vor sem?na cu tat?l, prezentând diferen?e  numai  în  raport  cu 
mama. 
   În acest caz num?rul maxim de combina?ii posibile dintre  p?rin?i  va  fi 
egal cu 99. Dac? se urm?re?te ob?inerea unei varia?ii maxim posibile, se  va 
alege un num?r egal de vaci ?i de tauri. În acest caz  num?rul  de  varia?ii 
posibile va fi egal cu 2500 (50(50), aceea ce  este  incomparabil  mai  mult 
decât în primul caz. În schimb, în acest caz num?rul  urma?ilor  va  fi  mai 
mic: într-o singur? genera?ie se  vor  na?te  numai  50  de  vi?ei.  Ei  vor 
prezenta diferite combina?ii ereditare, realizate de amândoi  p?rin?ii,  iar 
o astfel de popula?ie va avea un grad mai mare de  adaptabilitate  la  mediu 
?i, prin urmare, va avea o evolu?ie mai avantajoas? în compara?ie cu  prima. 
De aici reiese c? diferen?ierea popula?iilor de organisme in dou?  sexe  are 
un important rol biologic. 
   5.2 Mecanismele biologice de determinare a sexului 
   Orice popula?ie în forma sa tipic? este constituit? din indivizi  de  sex 
?i vârste diferite. 
   No?iunea de  sex  provine  de  la  latinescul  «seco»  ceea  ce  înseamn? 
«despart».  Sexul  prezint?  o  comunitate  de  caractere  ?i  însu?iri  ale 
organismului  ce   asigur?   reproducerea   descenden?ei   ?i   transmiterea 
informa?iei genetice urm?toarei genera?ii  prin  intermediul  game?ilor.  De 
obicei caracterele ce determin? dimorfismul sexual se împart în  primare  ?i 
secundare. 
   C?tre caracterele primare apar?in toate particularit??ile morfologice  ?i 
fiziologice ale organismului  care  condi?ioneaz?  formare  a  game?ilor  ?i 
contopirea lor în procesul fecunda?iei. C?tre  cele  secundare  apar?in  a?a 
particularit??i ale organismului care nemijlocit nu particip?  în  procesele 
de  gametogenez?  ?i  fecunda?ie  insa   in   mod   indirect   condi?ioneaz? 
împerecherea indivizilor de diferite sexe ?i înmul?irea lor. Acestea pot  fi 
aripioarele înot?toare la pe?ti, colora?ia  penajului  la  p?s?ri,  glandele 
mamare la mamifere etc. 
   La unele specii de animale se deosebesc ?i  caractere  limitate  de  sex, 
informa?ia genetic? despre care o poseda ambele sexe, îns? manifestarea  lor 
se produce numai la unul  dintre  acestea,  de  exemplu  productivitatea  de 
lapte la taurine sau de ou? la  g?ini.  Exist?  ?i  a?a  numitele  caractere 
cuplate cu sexul, care se transmit specific «cruce în cruce», de la mam?  la 
fiu ?i de la tat? la fiic?, dat fiind faptul c? genele ce le determin?  sânt 
localizate în cromozomul X ?i care nu  au  analogul  lor  în  cromozomul  Y. 
C?tre acestea apar?in culoarea ro?ie a ochilor  ?i  galben?  a  corpului  la 
drosofil? daltonismul ?i hemofilia la om etc. 
   Având în vedere c? caracterele cuplate cu sexul se transmit altfel  decât 
cele autosomale, c? frecven?ele lor  în  popula?ii  se  determin?  dup?  alt 
principiu ?i, în general, c? dimorfismul sexual joac? un  rol  important  în 
multe procese ce  controleaz?  structura  genetic?  a  popula?iilor,  ar  fi 
necesar s?  facem  o  privire  retrospectiv?  asupra  celor  mai  r?spândite 
mecanisme de determinare a sexului. În primul rând trebuie de  men?ionat  c? 
existen?a a dou? sexe asigur? sporirea variabilit??ii  genetice  din  contul 
recombina?iilor, iar indivizii ap?ru?i prin înmul?irea sexuat? au mai  multe 
avantaje  în  lupta  pentru  existent?.  Sporirea  fondului   variabilit??ii 
ereditare intensific? selec?ia natural? ,  o  face  mai  efectiv?.  Totodat? 
existen?a a dou? sexe condi?ioneaz?  izolarea  reproductiv?  ce  favorizeaz? 
apari?ia speciilor noi, deci înlesne?te ?i progresul evolutiv. 
   În dependen?? de momentul determinarii sexului în ontogenez? se deosebesc 
3 grupe de organisme: 
   1 - cu determinare progamic?; determinarea se produce pân? la fecunda?ie. 
C?tre  aceast?  grup?  apar?in  formele  heterogametice,   femelele   c?rora 
formeaz? dou? tipuri de ovule: mai  mari,  din  care  dup?  fecunda?ie  apar 
femele, ?i cu dimensiuni mai mici  din  care  apar  masculi.  Acest  tip  de 
determinare a sexului e caracteristic, de exemplu, pentru Phyloxera. 
   2 – singamic?; sexul se determin? în procesul  fecunda?iei.  C?tre  acest 
tip apar?in majoritatea organismelor: pe?tii, p?s?rile, mamiferele ?. a. 
   3 – epigamic? (metagamic?); determinarea  are  loc  dup?  fecunda?ie,  în 
timpul diferen?ierii embrionare. E tipic? pentru viermele de  mare  Bonellia 
viridis, la care femelele sunt de dimensiuni mari,  iar  masculii  -  foarte 
mici paraziteaz? în ele ?i le  fecundeaz?.  Larvele  care  apar  ?i  plutesc 
liber în ap? se transform? în femele, iar  cele  care  se  aga??  de  trompa 
femelei - în masculi. în cazul când o astfel de larv? este înl?turat? de  la 
femela-mamâ si se dezvolt? separat, ea devine intersex. Din punct de  vedere 
evolutiv acest tip, probabil, este cel mai primitiv ?i depinde mai  mult  de 
condi?iile mediului. Nu este exclus  c?  în  aceste  cazuri  femela  secret? 
anumi?i  «mediatori»  care  activeaz?  preponderent  genele  ce  controleaz? 
diferen?ierea sexului mascul, ?i astfel ea  regleaz?  propor?ia  indivizilor 
de ambele sexe în popula?ia local?. 
   5.3 Mecanismul cromozomial de determinare a sexului 
   În celelalte cazuri de singamie  sex-ra?io  e  determinat  de  mecanismul 
cromozomial ?i este egal cu 1:1. Acest raport  ne  aminte?te  segregarea  la 
încruci?area.  monohibrid?  de  analiz?,  când  unul  dintre  p?rin?i   este 
heterozigotat, iar cel?lalt homozigotat dup? alelele recesive: 
                                 ( Aa x ? aa 
                                      ( 
                                 2 Aa : 2 aa 
                                 1        1 
   Deci, dac? raportul dintre cele dou? sexe este de 1:1, înseamn?  c?  unul 
dintre  p?rin?i  dup?  con?inutul  cromozomilor  sexuali  trebuie   s?   fie 
homogametic  (s?  formeze  numai  un  tip  de  game?i),   iar   cel?lalt   - 
heterogametic (s? produc? dou? tipuri de game?i). 
   Cercet?rile citologice au demonstrat, c? la genul de plo?ni?e Protenor  o 
jum?tate  dintre  spermatocite  con?ine  7  cromosomi,  iar  alta  numai  6. 
Cromozomul în plus a fost numit X. La alt  gen  de  plo?ni?e  Lygaeus  toate 
spermatocitele con?ineau câte 7 cromozomi, îns? unul dintre ei  se  deosebea 
atât dup? form?, cât ?i dup? dimensiuni,  de  acea  el  a  fost  numit  y  - 
cromozom. Ovulele la ambele genuri tot con?ineau câte 7 cromozomi,  inclusiv 
cromozomi - X. Perechea  de  cromozomi  dup?  care  se  deosebeau  între  ei 
masculul ?i femela ?i care determin?  sexul  au  fost  numi?i  de  c?tre  E. 
Wilson în 1908 cromozomi sexuali.  Deci  în  ambele  cazuri  un  sex  va  fi 
homogametic (XX), iar altul -  heterogametic  (XO  sau  XY)  ?i   în  ambele 
cazuri segregarea dup? sex va fi în  raport de 1:1 dup? cum urmeaz?: 
                ( XX x ? XO                      ( XX x ? XY 
                (                                          ( 
               2 XX : 2 XO                        2 XX : 2 XY 
             1        1                               1        1 
   Cercet?rile ulterioare au demonstrat c? sexul heterogametic poate  fi  nu 
numai cel mascul, ci ?i  cel   femel.  Astfel,  prin  analiza  genetic?  s-a 
constatat  c?  la  p?s?ri  (g?ini)  sexul  femel  este  heterogametic.  Îns? 
morfologia cromozomilor nu era înc? studiat? de aceea sa  propus  ca  ei  s? 
fie însemna?i prin Z (în loc de X) ?i W (în loc de Y). Actualmente, când  s- 
a constatat c? Z ?i W- cromozomii prin nimic func?ional nu se  deosebesc  de 
cromozomii X ?i Y, aceast?  semnifica?ie  a  lor  nu  se  mai  e  în  seam?. 
Generalizând datele cunoscute în literatur? se pot  eviden?ia  patru  tipuri 
în determinismul sexului: 
   1 - tip Drosophyla:  (XX ; ?XY 
   E caracteristic pentru majoritatea speciilor:  mamifere,  inclusiv  omul; 
diptere (Drosophyla), unele specii de pe?ti s. a. 
   2 - tip Protenor:  (XX;  ?XO 
   ortoptere (greierii de câmp), libelule, unele mamifere (cangur) ?. a. 
   3  tip - Abraxas :    (XY; ?XX 
   p?s?ri (g?ini), târâtoare (?arpi), pe?ti, fluturi (vierme de  m?tase)  ?. 
a. 
   4 - tip Lygaeus:  (XO;  ?XX 
   târâtoare (?opârle), amfibieni (broa?te), fluturi (molii) etc. 
   În cazuri de partenogenez? determinismul sexual difer? de  aceste  tipuri 
de baz?. Astfel, la albine regina poate depune atât ou?  fecundate,  cât  ?i 
ne fecundate. Din primele se dezvolt? albinele lucr?toare – (2n  =  32,  iar 
din celelalte - trântori:  ?n=16. 
   Mecanismele determinismului sexual la plante sunt mai pu?in cunoscute  ?i 
cu mult mai dificil? este studierea lor. Aceasta  se  datore?te   în  primul 
rând  faptului  c?  multiplele  gene  ce  determin?  sexul  sunt  localizate 
preponderent în autozomi. Diversitatea modurilor de  înmul?ire  a  plantelor 
fac înc? mai dificil? analiza genetic?  a  acestor  mecanisme.  Devierea  în 
raportul  segreg?rii  dup?  sex  e  obi?nuit?  pentru  toate   speciile   cu 
determinare fenotipic? a acestuia. Astfel, la Arisaema  japonica  din  bulbi 
mari se dezvolt? plante cu flori feminine, iar din  cei  mici  -  plante  cu 
flori masculine. 
   Problema. despre sex-ra?io la plante poate fi pus? în aceea?i form? ca la 
animale numai în  dou?  cazuri:  la  plantele  dioice  ?i  la  cele  monoice 
unisexuate. Dup? datele lui Westergaard (1958) mecanismul cromozomic e  bine 
cunoscut la pu?ine genuri de plante, printre care: 
   Canabis -  (XX;  ?XY 
   Fragaria -  (XY;  ?XX 
   Valisneria - (XX; ?XO  ?.a. 
   În încheierea acestui capitol trebuie de men?ionat, c? tot  mai  mult  se 
acumuleaz? date ce m?rturisesc despre natura bisexuat?  a  indivizilor  unor 
specii, ceea ce contravin teoriei despre rolul absolut al cromosomilor X  ?i 
Y   în  determinarea  sexului.  Înc?  în  anul  1921  K.  Bridges,  studiind 
am?nun?it dimorfismul sexual la Drosophyla  a  observat  diferite  forme  de 
trecere de la un sex la altul, numindu-le intersexe. El a descris  ?i  multe 
cazuri de  supersexe  -  super-femele  ?i  supermasculi,  la  care  organele 
reproductive erau hipertrofiate, îns? indivizii ca  atare  sterili.  Studiul 
citologic al indivizilor intersexuali  a  demonstrat  o  varia?ie  vast?  în 
coraportul dintre num?rul cromozomilor - X ?i a garniturilor de autozomi. S- 
a constatat urm?toarea legitate: cu cât indicele sexual X/A este  mai  mare, 
cu atât mai mult sunt exprimate caracterele  femelei,  ?i  invers.  De  aici 
reiese, c? sexul la Drosophyla este determinat de bilan?ul între  cromozomii 
- X ?i autozomi. Deci sexul prezint? un caracter poligenic,  plurifactorial. 
Genele, ce determina sexul femel sunt localizate în cromozomul X,  iar  cele 
ce controleaz? sexul mascul – în autozomi. 
   5.4 Determinarea sexului la om 
   Determinarea sexului la om are loc în corespundere deplin? cu  mecanismul 
cromozomal. Reie?ind din formula mecanismului  cromozomal,  sexul  copilului 
va depinde înainte de toate de tat?, dat fiind faptul c? unirea  diferi?ilor 
lui game?i (X ?i Y) cu game?ii X ai mamei va pune începutul dezvolt?rii  fie 
a unei feti?e (XX), fie a unui b?ie?el (XY). 
   Teoretic, reie?ind din aceast? formula, ar trebuie s? se nasc?  un  num?r 
egal de feti?e ?i b?ie?i. Statistica  demonstreaz?,  îns?,  c?  mai  des  se 
nasc, totu?i , b?ie?i. Iat? câteva exemple. 
   În momentul concep?iei se formeaz? aproximativ de o dat? ?i jum?tate  ori 
mai mul?i embrioni-b?ie?i decât embrioni-feti?e.  Dar  în  primele  luni  de 
sarcin? mor de 2-3 ori mai mul?i embrioni-b?ie?i,  raportul  dintre  num?rul 
de b?ie?i ?i feti?e n?scu?i mor?i este egal cu 125:  100,  iar  mortalitatea 
infantil? este ?i ea mai ridicat? la b?ie?i. 
   În momentul na?terii raportul dintre num?rul de feti?e ?i b?ie?i e de 100 
la 106. Spre vârsta de 18 ani num?rul de  fete  ?i  b?ie?i  se  echilibreaz? 
(începutul alegerii miresei ?i a mirelui!). Spre vârsta de 50 de ani la  100 
de femei revin 85 de b?rba?i, iar la 85 do ani la  100  de  b?trânele  revin 
numai 50de b?trâni. A?a stând lucrurile, mai  r?mâne  de  v?zut  care  este, 
totu?i , sexul tare: sexul feminin este astfel nu numai frumos, ci ?i tare! 
   ?i, totu?i , de ce se nasc mai mul?i b?ie?i? Cromozomul Y este întrucâtva 
mai mic decât cromozomul X. Mult timp,  îns?,  nu  s-a  ?tiut  dac?  aceast? 
deosebire  între  spermatozoizii  «masculini»  ?i  «feminini»  se  r?sfrânge 
asupra aspectului lor. 
   Abia  relativ  recent,  prin  aplicarea  unor  metode  perfec?ionate   de 
microscopie, s-a putut stabili  c?  exist?  într-adev?r  dou?  variet??i  de 
spermatozoizi: unii au capul mic ?i rotund, iar la al?ii el  este  mai  mare 
?i u?or alungit.  Biologul  american  L.  ?ettlz  a  f?cut  presupunerea  c? 
cromozomii Y sunt localiza?i în spermatozoizii cu capul mai  mic.  Ei  au  o 
mai mare vitez? de deplasare, de aceea ajung mai  repede  în  ovuli,  ?i  se 
concep mai mul?i b?ie?i. 
   Trebuie remarcat faptul c? raportul de sex la nou-n?scu?i depinde  ?i  de 
vârsta mamei. Astfel, mamele în vârst? de 18-22 de ani nasc 100 de  fete  la 
125 de b?ie?i, iar mamele între 38 ?i  42  de  ani-100  de  fete  la  90  de 
b?ie?i. Dup? toate probabilit??ile aceast?  legitate  este  condi?ionat?  de 
modificarea, în leg?tur? cu vârsta, a mediului fiziologic  ?i  biochimic  al 
organismului feminin.  Cele  mai  mic  devieri  în  direc?ia  cre?terii  sau 
mic?or?rii acidit??ii, a alcalinit??ii ?. a. m. d. pot duce  la  crearea  de 
condi?ii care s? avantajele spermatozoizii de un tip ?i  s?-i  dezavantajeze 
pe cei de alt tip. 
   Referitor, îns?, la mortalitatea ridicat? în rândul  indivizilor  de  sex 
masculin, fenomen  propriu  nu  numai  speciei  umane,  dar  ?i  majorit??ii 
reprezentan?ilor  lumii  animale,  putem  construi  doar  ipoteze.  Dar   ne 
îndoielnic este c?  precump?nirea  în  momentul  concep?iei  ?i  în  cel  al 
na?terii  a  num?rului  de  indivizi  masculini  are  o  important?  valoare 
adaptiv?, care vine s? compenseze viabilitatea lor mai mic? ?i s? asigure  o 
egalitate numeric? între  sexe  anume  c?tre  momentul  atingerii  matur?rii 
sexuale. La mamifere sexul masculin reprezint?  partea  activ?  a  speciilor 
?i, în consecin??, mortalitatea în rândul masculilor, ca urmare  a  luptelor 
pentru supravie?uire dintre ace?tia, este mai ridicat? ca la femele. 
   La om sexele masculin ?i cel feminin sunt clar diferen?iate  atât  în  ce 
prive?te caracterele primare, cât ?i cele secundare. 
   Dar uneori se întâlnesc indivizi, care posed? caractere  sexuale  proprii 
ambelor sexe  (bisexuali).  Grecii,  care  vedeau  în  astfel  de  fiin?e  o 
îmbinare a b?rb??iei lui Hermes  ?i  a  feminit??ii  Afroditei,  i-au  numit 
hermafrodi?i. 
   Adev?ratul hermafrodit ar trebui s? posede organele necesare pentru a  se 
autofecunda ?i, deci,  s?  fie  în  acela?i  timp  ?i  mam?,  ?i  tat?.  Dar 
organisme cu astfel de tr?s?turi anormale nu sunt cunoscute. 
   Ceva mai des se întâlnesc indivizi numi?i pseudohermafrodi?i: la 1000  de 
persoane  revine  1  pseudohermafrodit.  Ace?tia-ni?te  intersec?i  -   sunt 
înzestra?i cu caractere sexuale secundare proprii ambelor sexe,  caracterele 
sexuale primare fiind distincte. Iat? câteva exemple. 
   În 1935, în timpul Jocurilor Olimpice, mare a fost surpriza  pe  care  au 
tr?it-o arbitrii, când au aflat c? înving?toarei în proba de 800 m  pr?ntr'o 
interven?ie chirurgical? i-a fost redat? natura masculin?. Un an mai  târziu 
o atlet?  de  frunte  din  Anglia,  recordman?  la  aruncarea  discului,  în 
rezultatul opera?iei a fost trecut? de  asemenea  în  categoria  b?rba?ilor. 
Într-un alt caz un sergent al armatei poloneze s-a dovedit a  fi  femeie  ?i 
apoi a n?scut un copil. 
   În celulele hermafrodi?ilor, de regul?, exist? doi cromozomi  X,  iar  pe 
unul din ei este fixat un fragment de cromozom  Y.  Dup?  opinia  savantului 
american S. Voctel, aceasta nu este singura cauz? a hermafroditismului. 
   Nu este exclus c? în anumite condi?ii factorii de mediu  pot  ac?iona  în 
a?a fel asupra genelor cromozomului X, încât ele încep  s?  determine  unele 
dintre caracterele proprii  sexului  masculin.  Drept  exemplu  poate  servi 
boala de natur? cromozomal? numit? «feminizare testicular?»  ?i  manifestat? 
prin fenomenul când individul este femeie dup? aspectul exterior  ?i  b?rbat 
dup? structura intern?. De aceast? boal? sufer? fiecare a 2000-ea femeie  cu 
genotipul XY. O astfel de femeie se  poate  c?s?tori  f?r?  ca  so?ul  s?-?i 
poat? da sama de  adev?rata  ei  identitate.  Singurul  simptom  evident  al 
st?rii sale anormale o constituie sterilitatea. O astfel de  femeie  a  fost 
regina englez? Elizabet I, care, de?i n-a  manifestat  indiferen??  fa??  de 
b?rba?i, totu?i, n-a avut copii. 
   Dar se poate prezice sexul viitorului copil? S-a  dovedit  c?  se  poate. 
Astfel, savantul polonez F. Benendo a observat c? exist? o anumit?  leg?tur? 
între sexul viitorului copil  ?i  momentul  concep?iei.  Drept  baz?  pentru 
aceast? constatare au servit datele pe care Benendo  le-a  ob?inut  în  urma 
anchet?rii a circa 40 mii de femei gravide ?i perechi conjugale. A ie?it  la 
iveal? o legitate curioas?. Astfel, dac? momentul  concep?iei  coincidea  cu 
ziua ovula?iei, când ovulul matur este eliminat de ovar (de regul?,  aceasta 
se întâmpl? în a 12-14-ea zi de la începutul ciclului  menstrual)  în  86,6% 
se n??tea b?iat. Dac?, îns?, actul sexual se produce cu 4 zile  mai  devreme 
în 84,7% de cazuri se n??teau fete. 
   Pe baza acestei legit??i Benendo a prezis la 11 perechi  conjugale  sexul 
viitorului copil ?i a gre?it numai  într-un  singur  caz,  iar  la  alte  11 
perechi, care urmau indica?iile  savantului,  s-au  n?scut  copii  anume  de 
sexul de care au dorit. 
   Dar cercet?rile savantului polonez nu s-au bucurat de apreciere.  Ele  nu 
aveau o baz? riguros ?tiin?ific?, iar  la  întrebarea  prin  ce  se  explic? 
legitatea remarcat? Benendo n-a putut r?spunde. 
   Între timp experien?ele lui ?ettlz (despre care am pomenit) au demonstrat 
c? spermatozoizii  «feminini»  sunt  mai  activi  în  mediu  acid,  iar  cei 
«masculini» - în mediu alcalin. Ginecologilor le este cunoscut faptul c? de- 
a  lungul  ciclului  de  ovula?ie  compozi?ia  secre?iilor  uterine   sufer? 
schimb?ri considerabile: pe m?sura ce se apropie momentul  ovula?iei  aceste 
secre?ii cap?t? un caracter tot mai pronun?at alcalin mai  favorabil  pentru 
spermatozoizii «masculini». 
   Cum vedem, aceste date conduc la aceea?i concluzie cu a  statisticii  lui 
Benendo: dac? concep?ia se produce în momentul ovula?iei,  ?ansele  na?terii 
unui b?iat prevaleaz?. 
   Dar iat? cu ce rezultate s-au încheiat  cercet?rile  profesorului  de  la 
Universitatea din Paris J. Stolcovschi. Ancheta pe care  a  întreprins-o  la 
134 de ferme din Normandia ?i care a cuprins 25653 de na?teri  a  demonstrat 
c? surplusul de  caliu  în  alimenta?ie  face  s?  sporeasc?  probabilitatea 
na?terii de vi?ei, iar surplusul de magneziu ?i calciu de vi?ele. La  82  de 
ferme la o parte de vaci, timp de o lun? pân? la fecunda?ie ?i o lun?  dup?, 
li s-a dat hran? cu diferite adausuri. ?i iat? ce  rezultate  s-au  ob?inut: 
la vacile care au primit hran? cu surplus de caliu s-au n?scut 7 vi?ei ?i  1 
vi?ic?, controlul - de 2 ?i 2; la cele la  care  în  hran?  li  s-a  ad?ugat 
surplus de calciu ?i magneziu -1 ?i 9, controlul -2 ?i 3. 
   Profesorul Stolcovschi consider? c? aceste rezultate nu contravin datelor 
ob?inute de ?ettlz. Totul const? în  faptul  c?  la  ridicarea  gradului  de 
aciditate celulele pierd caliul, iar  la  mic?orarea  lui,  din  contra,  îl 
acumuleaz?. Prin aceasta  ?i  se  poate  explica  na?terea  cu  prec?dere  a 
b?ie?ilor în cazurile când  concep?ia  se  produce  în  momentul  ovula?iei, 
proces, care coincide cu cea mai sc?zut? aciditate a secre?ilor uterine. 
    Ei, dar s? zicem, c? embrionul e deja în stadiu de f?t ?i  p?rin?ii  vor 
s? ?tie ce vor avea. Poate c? apare nevoia lu?rii unei decizii oportune.  ?i 
pentru asemenea situa?ie exist? metode de determinare a  sexului  viitorului 
copil. Ele constau în  determinarea  schimb?rilor  din  compozi?ia  sângelui 
matern, în studierea  celulelor  frotiurilor  vaginale  sau  a  cromozomilor 
celulelor din lichidul amniotic. Ce-i drept, aceste metode  sunt  destul  de 
complicate, insuficient de exacte ?i pot fi  aplicate  abia  spre  sfâr?itul 
sarcinii, când, practic, nu mai prezint? nici o valoare. În  schimb,  metoda 
elaborat? de C. V.  Ciaciava,  directorul  IC?  în  domeniul  obstetrici  ?i 
ginecologiei al Ministerului ocrotirii  s?n?t??ii  din  Georgia,  asigur?  o 
precizie de ordinul  a  94-97%  ?i  este  aplicabil?  în  orice  perioad?  a 
sarcinii. În ce const? aceast? metod?? 
   Pentru început se va prinde o broasc?-mascul matur? din punct  de  vedere 
sexual ?i i se vor injecta 2-  3  pic?turi  de  urin?  luat?  de  la  femeia 
gravid?. Peste o or?-dou? din cloaca broa?tei, cu o pipet?,  se  va  extrage 
pu?in lichid ?i se va depune pe o lam? în a?a fel încât s? vin?  în  contact 
cu doi electrozi metalici pla?i, uni?i cu un aparat generator de curent. 
   Sub ac?iunea substan?elor din  urina  femeilor  gravide  broasca  elimin? 
spermatozoizi care pot fi examina?i sub microscop. În cazul  când  urina  va 
apar?ine unei femei care nu este gravid?, broasca nu elimin? spermatozoizi. 
   S? ne imagin?m c? fix?m microscopul ?i cupl?m curentul. Vom vedea una din 
dou?:  sau  spermatozoizii  se  vor  deplasa  ?ov?itor  ?i  spre  electrodul 
pozitiv, ?i spre cel negativ, sau cu o vitez? crescând? se vor  îndrepta  cu 
to?ii într-o parte ?i în curând vor dispare din câmpul nostru de vedere.  În 
primul caz este vorba de o prob? de  spermatozoizi  înc?rca?i  diferit,  iar 
fenomenul cel?lalt  se  produce  atunci,  când  se  examineaz?  o  prob?  de 
spermatozoizi cu  înc?rc?tur?  de  un  singur  sens.  Primul  caz  sugereaz? 
na?terea unui b?iat, iar cel?lalt - a unei fete. 
   În cursul mai multor ani profesorul Ciaciava ?i colaboratorii  s?i  ?i-au 
verificat cu toat? exigen?a metoda elaborat?. Au fost examinate  peste  1000 
de femei cu sarcini între a 8-a ?i a 40-ea  s?pt?mân?.  În  95%  din  cazuri 
prezicerile examinatorilor s-au adeverit f?r? gre?. De remarcat  c?  fiecare 
femeie a fost supus? numai la o singur? prob?  de  examinare.  Probabil,  c? 
prin dublarea probelor procentul previziunilor juste se  poate  ridica  pân? 
la 100. 
   Într-un cuvânt, datorit? acestei inova?ii omenirii i s-a pus pentru prima 
oar? la dispozi?ie o metod? simpl?  ?i  sigur?  de  rezolvare  a  str?vechii 
dileme «b?iat sau fat?».  Dar  nu  va  conduce  acest  lucru  la  înc?lcarea 
echilibrului dintre sexe? Speciali?tii consider?  c?  acest  lucru  ar  avea 
consecin?e tragice asupra destinului umanit??ii. Iat? ce scrie  în  leg?tur? 
cu aceasta renumitul demograf, profesorul D.  Valentei:  «Înainte  de  toate 
urmeaz? s? se stabileasc? dac? p?rin?ii  vor  da  preferin??  vre-unui  sex. 
Spre deosebire de «obiectiva» natur?, p?rin?ilor nu le este indiferent  cine 
li se va na?te-majoritatea dau preferin?? b?ie?ilor... Dar a devenit  de  pe 
acum limpede c? pentru biologia speciei umane raportul dintre sexe  prezint? 
importan??. Dup? toate probabilit??ile  este  important  ca  între  sexe  s? 
domine un echilibru numeric sau o mic? superioritate  numeric?  a  femeilor. 
Înc?lcarea arbitrar? a acestui raport  în  favoarea  sexului  feminin  poate 
duce la cel mai r?u lucru - la degradarea lui Homo  sapiens.  S-ar  întâmpla 
c? femeia în  calitate  de  membru  al  societ??ii  ar  suferi  o  involu?ie 
enorm?...» 
   Iat?, îns?, c? publicarea în «Literaturnaia gazeta» (19  iunie,  1974)  a 
rezultatelor unor cercet?ri sociologice a adus o limpezire a situa?iei.  S-a 
dovedit c? umanitatea nu este amenin?at? de nici un fel  de  deplasare  spre 
un sex sau altul. Aceasta fiindc?, de?i b?rba?ii prefer?  s?  aib?  un  fiu, 
femeile doresc mai mult s? aib?  o  fiic?.  Dac?  mai  înainte,  în  timpuri 
patriarhale, na?terea unui copil de sex masculin promitea  familiei  anumite 
avantaje economice sau sociale, ast?zi se pot pune  mai  multe  speran?e  pe 
fiice: ele sunt mai ata?ate de p?rin?i ?i la  b?trâne?e  le  acord?  un  mai 
mare sprijin. 
   Exist? ?i alte considerente, de ordin  psihologic,  etic  ?i  medical  în 
favoarea  b?ie?ilor  sau  a  fetelor,  dar  toate  au  o  tr?s?tur?  comun?: 
simpatiile p?rin?ilor se repartizeaz? absolut egal.  Dar,  în  general,  are 
rost s? se recurg? la tot felul de metode de diagnosticare ?i de dirijare  a 
sexului uman? Suntem convin?i c? îi majoritatea cazurilor nu exist?  nici  o 
nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil,  indiferent  de  sexul 
pe care îl va avea, este mult a?teptat. Iar necunoa?terea faptului  cine  se 
va na?te este o surs? de emo?ii pl?cute. Cu atât mai mult  dac?  în  familie 
exist? doi-trei copii, de regul?, printre ei sunt reprezentan?i  ai  ambelor 
sexe. ?i numai în cazuri deosebite, când într-o familie se nasc numai  copii 
de un singur sex, iar p?rin?ii î?i doresc ?i de  cel?lalt,  poate  s?  apar? 
nevoia diagnostic?rii timpurii a sexului pentru a se  putea  lua  o  decizie 
oportun?. 
   5.5 Ob?inerea sexului dorit 
   Fire?te, nu se poate considera c? un astfel de proces ca formarea sexului 
s? fie controlat de o singur?  pereche  de  cromozomi  sexuali.  Sexul  este 
controlat de întregul sistem al genotipului, c?ci dezvoltarea lui  presupune 
elaborarea hormonilor corespunz?tori ?i diferen?ierea a diferitor ?esuturi. 
   A fost emis? ipoteza c? poten?ial  fiecare  zigot  este  bisexual,  adic? 
dispune de dou?  variante  de  formare  a  sexului,  dar  anumite  mecanisme 
realizeaz? dezvoltarea unui singur sex. 
   Principalul factor al diferen?ierii sexuale  sunt  genele,  care  au  sub 
control  nivelul  secre?iei  hormonale  de  natur?  masculin?  ?i  feminin?. 
Predominarea în cursul dezvolt?rii individuale când  a  secre?iei  hormonale 
masculine, când a celei feminine duce la dezvoltarea de forme  intersexuale. 
În  acest  context  hormonii   sexuali   masculini   (androgeni)   determin? 
masculinizarea ovarelor,  adic?  apari?ia  în  ele  a  unor  celule  sexuale 
masculine,   iar   hormonii   sexuali   feminini   (hormoni   estrogeni   ?i 
progesteron?) feminizarea testiculelor, adic? formarea în ele a unor  celule 
sexuale feminine. 
   În  principiu  poten?a  bisexual?  a  organismului  ofer?   posibilitatea 
schimb?rii direc?iei de  dezvoltare  a  acestuia.  Procesul  propriu-zis  al 
diferen?ierii  sexului  se  afl?  sub  controlul  hormonilor  secreta?i   de 
glandele  endocrine,  de  c?tre  stratul  cortical   ?i   cel   medular   al 
primordiului sexual, apoi ?i de c?tre glandele sexuale. La rândul ei,  îns?, 
secre?ia hormonilor masculini ?i feminini este strâns legat? de  activitatea 
genelor specifice. 
   Despre rolul hormonilor în determinarea ?i redeterminarea sexului vorbesc 
urm?toarele date. Dac? unui animal  i  se  vor  extirpa  ne  cale  operativ? 
glandele sexuale, el nu numai c?  devine  steril,  ci  î?i  pierde  ?i  a?a- 
numitele caractere sexuale secundare, dup? care reprezentan?ii unui  sex  se 
deosebesc de reprezentan?ii altuia. Un cuco? castrat î?i  pierde  facultatea 
de a cânta, aspectul caracteristic ?i creasta, atrac?ia sexual?, nu mai  are 
obi?nuita fire de b?t?u?. Arm?sarul iute se transform?  într-un  jugan,  iar 
taurul înd?r?tnic — într-un bou impasibil la toate ?. a. m. d. 
   Experien?ele lui V. B. Savvateev au demonstrat c? la tratarea înainte  de 
incubare  a  ou?lor  fecundate  cu  hormon  sexual  feminin  se  constat?  o 
transformare a sexului masculin în feminin. Dar aceast?  schimbare  are  loc 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |