Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
ocupa?ia, pe care el o va exercita  cu  maxim?  d?ruire,  ?i  deci  ob?inând 
maximum de satisfac?ie. 
   Capacit??ile remarcabile se pot îmbina cu o memorie auditiv? obi?nuit?; o 
memorie vizual? obi?nuit?-cu o capacitate de a reac?iona  rapid.  Eforturile 
enorme care se depun pentru ob?inerea instruirii  muzicale  pot  s?  nu  dea 
nici m?car o parte mic? din efectul pe care l-ar da  cultivarea  la  acela?i 
copil a aptitudinilor sale matematice sau lingvistice. 
   Cu alte  cuvinte,  fiecare  adolescent,  p?rin?ii  ?i  pedagogii  acestui 
adolescent trebuie s?-i cunoasc? p?r?ile slabe ?i cele tari  ale  profilului 
capacit??ilor cu care este înzestrat. 
   Fiecare om este  poten?ial  înzestrat  pentru  a  activa  într-un  anumit 
domeniu mai eficient ca  al?ii.  Doar  registrul  capacit??ilor  umane  este 
infinit, iar num?rul profesiilor trece peste 40 de mii. Prin urmare, rar  om 
care s? nu fie înzestrat cu un  num?r  de  aptitudini  suficiente  pentru  a 
putea munci creator, cu toat? d?ruirea, pentru a se putea realiza plenar. 
   Este limpede c? orice profesie se cere aleas?  conform  înclina?iilor  pe 
care le avem. «Dac? îns?  ne-am  ales  o  profesiune  pentru  care  nu  avem 
capacit??ile necesare, nu o vom practica nici odat? în mod  onorabil...  Cel 
mai firesc rezultat va fi atunci dispre?ul fa?? de noi  în?ine;  dar  exist? 
oare sentiment mai chinuitor...» medita la timpul s?u tân?rul Marx. 
   Problema privind influen?a relativ? a eredit??ii  ?i  a  mediului  asupra 
tr?s?turilor individuale  ale  omului  continu?  s?  fie  departe  de  a  fi 
rezolvat?  definitiv.  Dar  deja  în  prezent  este  limpede  c?   ignorarea 
deosebirilor genetice dintre oameni în ceea  ce  prive?te  particularit??ile 
de intelect sau caracter are repercursiuni  negative  asupra  instruirii  ?i 
educa?iei. Iar noi suntem cu to?ii material organiza?i  în  chip  întrucâtva 
diferit.  Colosala  varietate  a   aptitudinilor   din   popula?iile   umane 
reprezint? acea surs? inepuizabil?, pe baza c?reia se  realizeaz?  progresul 
tehnico-?tiin?ific ?i social al societ??ii. 
   Noi, p?rin?ii ?i pedagogii, mai avem mult de muncit pentru ca fiecare nou- 
n?scut s? poat? deveni ceea ce este în stare s? devin?, s? se  realizeze  la 
cel mai înalt grad. Or, aceasta nu-i chiar atât de pu?in. 
   Prin urmare, este necesar ca genetica ?i pedagogia s?  g?seasc?  cât  mai 
repede limb? comun?, precum au g?sit de acum genetica ?i  teoria  evolu?iei, 
genetica ?i selec?ia, genetica ?i microbiologia, genetica ?i medicina. 
   9.4. Genetica ?i psihologia 
   9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial? 
   Corela?ia între componentele biologice ?i sociale ale  omului  constituie 
una dintre cele mai importante probleme, pe care caut? s-o  rezolve  savan?i 
din întreaga lume. În cartea  «Genetica,  comportamentul,  responsabilitatea 
(N. Dubini, I. Carpe?, V. Cudreav?ev, 1982) se scrie: «Recunoscând  aspectul 
socializat al propriet??ilor bilologice ale omului nu trebuie se sc?p?m  din 
vedere, c?, fiind o fiin?? vie, el se  supune  totodat?  legilor  bilologice 
fundamentale ?i în acest sens posed? particularit??ile proprii a  tot  ce  e 
viu pe P?mânt». 
   Biologul ?i socialul la  om  sânt  factori  strâns  lega?i  între  ei  ?i 
interdependen?i. Astfel, A. Ghezell în lucrarea  «Copiii  omului  ?i  copiii 
lupilor» ne poveste?te despre  unii copii, care de  mici,  fiind  r?pi?i  de 
lupi, au crescut în mediul acestora ?i pe urm? n-au avut  comportare  uman?. 
În anul 1920 în India, în vizuina unor lupi, au fost g?site  dou?  feti?e  – 
Amala ?i Camala, care fiind date în grija savan?ilor a?a ?i  n-au  mai  fost 
în stare s? se adapteze la mediul societ??ii umane ?i au murit curând.  Este 
bine cunoscut ?i cazul lui Kaspar Hauzer, care fiind izolat timp de  16  ani 
într-un beci, dup? aceea scolarizarea lui a fost imposibil?. 
   Particularit??ile biologice – genotipul s?u individual – omul  le  cap?t? 
prin ereditate de la p?rin?i. Totodat? calit??ile  omului  sunt  determinate 
de mediul ambiant, în mijlocul c?ruia  are  loc  dezvoltarea  lui.  Cazurile 
descrise mai sus demonstreaz? pe deplin acest adev?r.  Ca  dovad?  în  acest 
sens poate servi ?i faptul c?  gemenii  monovitelini  nu  numai  c?  seam?n? 
între ei ca dou? pic?turi de ap?, adic? sunt identici ca genotip,  dar  sunt 
aproape identici ?i ca fenotip. 
   Dac? asemenea gemeni erau desp?r?i?i ?i crescu?i în  medii  diferite,  ei 
î?i p?strau complet asem?narea fizic? ?i multe manifest?ri de  ordin  psihic 
– temperamentul, înclina?iile, gusturile – le aveau asem?n?toare. 
   Dup? cum s-a mai  men?ionat  omul  este  o  fiin??  biosocial?.  Evolu?ia 
biologic? se produce într-un timp foarte îndelungat,  pe  când  cea  social? 
într-o perioad? mult mai redus?.  În  timpul  dezvolt?rii  istorice  oamenii 
creeaz? instrumente de  munc?  ?i  înf?ptuiesc  munca,  în  procesul  c?reia 
stabilesc rela?ii  sociale  ?i  î?i  îmbog??esc  cuno?tin?ele.  Experien?ele 
c?p?tate se transmit  din  genera?ie  în  genera?ie  ?i,  astfel,  apare  un 
program social, care se mo?tene?te din str?mo?i. Academicianul  A.  Leontiev 
distinge la om trei feluri de experien?e: 
   experien?a mo?tenit? prin program biologic sub form? de instinct; 
   experien?a  social  istoric?  dobândit?  de  omenire  ?i  transmis?  prin 
instruire ?i educa?ie; 
   experien?a individual? pe care o  cap?t?  fiecare  om  în  cursul  vie?ii 
personale. 
   Prima cuprinde perioada embrionar? – de la conceperea ?i formarea zigotei 
pân? la na?terea copilului. În  aceast?  perioad?  se  realizeaz?  programul 
genetic cu o oarecare influen??  (prin  intermediul  organismului  mamei)  a 
mediului extern. Atât factorii pozitivi, cât ?i  cei  negativi  influen?eaz? 
corespunz?tor asupra realiz?rii programului genetic al f?tului. 
   Unii savan?i (B. Astaurov, E. Ilin, etc.) afirm? c?  genele  regleaz?  nu 
numai dezvoltarea fizic? ci  ?i  comportamentul  social  al  omului.  Mediul 
ambiant nu va educa un pictor, un cânt?re?, un matematician sau  un  sportiv 
eminent  dintr-un  copil,  care  nu  posed?  predispozi?ii  ereditare  c?tre 
acestea înclina?ii, subliniaz? ei. Academicianul N.  Dubinin  neag?  aceast? 
accentuare a rolului programului genetic. «Nu exist? – scrie el  –  nici  un 
fel de gene pentru con?inutul spiritual al  omului.  Caracterele  psihicului 
uman se formeaz? cu ajutorul activit??ii social-practice a oamenilor». 
   Îns?,  cum  pe   drept   men?ioneaz?   Kleopatra   Vnorovschi,   practica 
demonstreaz?, c? fiecare om însu?e?te programul  social  în  felul  s?u.  De 
exemplu, într-o clas? de elevi se prezint? acela?i program  de  obiecte,  ce 
trebuie s? fie însu?ite. De?i în timpul pred?rii  obiectelor  de  studiu  se 
?ine seama de particularit??ile individuale ale elevilor, totu?i nu  fiecare 
dintre ei poate s? le însu?easc? la acela?i nivel. Atitudinea elevilor  fa?? 
de obliga?ii, reac?iile lor la sarcinile puse  sunt  diferite.  Str?duin?ele 
p?rin?ilor ?i înv???torilor nu întotdeauna pot orienta  copiii  în  direc?ia 
dorit?. Copiii, adolescen?ii, tinerii î?i aleg calea  lor  proprie,  conform 
intereselor, înclina?iilor, aptitudinilor. La fiecare om ele  sunt  diferite 
?i ca con?inut ?i ca nivel. 
   Psihologul A. Luria a ajuns la  concluzia,  c?  în  perioada  dezvolt?rii 
psihicului în ontogenez? ereditatea are  o  influen??  mai  accentuat?  când 
copilul este mic. La etapele mai avansate de  dezvoltare  procesele  psihice 
se schimb? ?i dependen?a lor de factorii ereditari  devine  mai  mic?.  Aici 
experien?ei individuale îi revine un rol mai pronun?at. 
   Programul genetic variaz? mult de la om la om. Chiar în  aceea?i  familie 
copiii cresc foarte diferi?i. Programul genetic în decursul de  milioane  de 
ani s-a schimbat la omenire  în  întregime,  îns?,  foarte  pu?in.  Factorii 
evolu?iei ?i selec?iei naturale  la  om  joac?  un  rol  mai  mic  decât  la 
animale. Omul ac?ioneaz? asupra naturii în direc?ia  dorit?  de  el  ?i  î?i 
creeaz? un mediu specific, prielnic existen?ei. Iat? de ce programul  social 
se schimb? repede. Din genera?ie în genera?ie el cap?t? forme  noi,  cea  ce 
tocmai ?i  constituie  progresul  social.  Educa?ia  ?i  instruirea  asigur? 
continuitate ?i progres. De?i programul social nu este înscris  în  gene  ?i 
con?inutul vie?ii psihice nu este ereditar, importan?a  factorului  biologic 
nu treze?te nici o îndoial?. F?când o compara?ie metaforic? putem  spune  c? 
programul genetic prezint? acel  fundament  material  pe  care  se  dezvolt? 
suprastructura social? a comunit??ii umane. 
   9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul 
   Trebuie de subliniat, c? omul poate  s?  aib?  o  experien??  bogat?,  s? 
posede cuno?tin?e vaste, îns? dup? cum se ?tie, nimeni pân?  azi  n-a  putut 
descoperi vre-un mijloc cum s?  elaboreze  în?elepciune  prin  instruire  ?i 
educa?ie. Nu degeaba într-o zical? moldoveneasc? se spunea: «Când ar  cre?te 
mintea pe toate c?r?rile, apoi ?i oile ar pa?te-o». 
   Care este factorul principal în dezvoltarea inteligen?ei? ?i aici  exist? 
dou? puncte de vedere, dou? orient?ri: 
    .  orientarea  ereditarist?,  care  recunoa?te  ereditatea  ca   factor 
      principal în formarea ?i dezvoltarea inteligen?ei; 
    . orientarea ambientalist?, care consider?  c?  totalitatea  factorilor 
      din meidul ambiant determin? nivelul inteligen?ei. 
   Prima  orientare  sus?ine,  c?  inteligen?a  omului,  gândirea  lui  sunt 
înn?scute. Deosebirile în comportamentul ?i psihicul oamenilor se  datoreaz? 
unui  anumit  genotip,  unic  pentru  fiecare  dintre  noi.  Psihicul   este 
dependent de sistemul  nervos,  de  anumite  structuri  ale  creierului,  de 
organele de sim?, care se dezvolt? în baza  ac?iunii  specifice  a  anumitor 
gene. Capacitatea omului de a se instrui este de asemenea înn?scut?.  Faptul 
acesta se datoreaz? aptitudinii omului de a influen?a asupra mediului ?i  de 
a-l schimba, iar intelectul e o form? superioar? de a se adapta la mediu. 
   Orientarea  ambientalist?  sus?ine  c?  inteligen?a  se  formeaz?  ?i  se 
dezvolt? datorit? exclusiv factorilor sociali. Progresul social,  care  este 
nelimitat,  influen?eaz?  activitatea  intelectual?,   dându-i   un   anumit 
con?inut. 
   Actualmente, afar? de aceste dou? orient?ri diametral opuse, exist? ?i  o 
a treia, care îmbin? ambii  factori:  ereditatea  ?i  mediul  ambiant.  Prin 
urmare, biologicul ?i socialul au rolul lor în  formarea  întregului  psihic 
uman ?i a specificului fiec?rei individualit??ii. 
   Omul se na?te cu multe  predispozi?ii,  care  în  cursul  vie?ii  se  pot 
manifesta  într-un  mod  sau  altul  în  dependen??  de  anumite   condi?ii. 
Cuno?tin?ele  ce  le  cap?t?  fiecare  om  în  parte  amplific?  poten?a  sa 
intelectual?. Instruirea, educa?ia,  diversele  rela?ii  sociale  constituie 
amplificatori  ai  dezvolt?rii  inteligen?ei.  Poten?ele   apar   ca   ni?te 
predispozi?ii biologice, iar mediul social, cultura –  ca  amplificatori  ai 
acestor predispozi?ii. Diferite medii sociale apar  în  rezultatul  ac?iunii 
diferitor amplificatori. Propriet??ile biologice ne  caracteristice  speciei 
umane nu pot fi dezvoltate la indivizii  s?i,  oricare  ar  fi  mediul  ce-i 
înconjoar?, ?i invers, poten?ele înn?scute, care exist?  în  stare  latent?, 
pot fi realizate prin crearea de condi?ii corespunz?toare lor. 
   Se poate oare diagnostica nivelul de  inteligen??,  aptitudinile  mintale 
ale omului? ?tiin?a contemporan? dispune  de  asemenea  metode.  Dintre  ele 
principale sunt dou?: 
   1. Studierea comparativ? a gemenilor; 
   2. Studierea aptitudinilor mintale prin teste de inteligen??. 
   Gemenii  monovitelini  având  acela?i  genotip  prezint?  o  foarte  mare 
asem?nare atât somatic?, cât ?i psihic?.  Aceasta  ofer?  un  material  unic 
pentru a  studia  atât  factorul  ereditar,  cât  ?i  ac?iunea  mediului  în 
dezvoltarea intelectului. Deosebirile  ?i  asem?n?rile,  ce  se  observ?  la 
gemenii monovitelini, dintr-o parte, ?i la  gemenii  bivitelini,  din  alta, 
crescu?i împreun? sau separa?i unul de altul, ne demonstreaz?  tocmai  rolul 
eredit??ii ?i a mediului în  manifestarea  multor  particularit??i,  printre 
care ?i ale celor intelectuale. 
   Nivelul de inteligen?? se m?soar?  prin  coeficientul  intelectual  (CI), 
aflat prin  aplicarea  testelor  de  inteligen??.  Testele  m?soar?  variate 
propriet??i intelectuale, care  se  formeaz?  ?i  se  dezvolt?  în  decursul 
vie?ii individuale. Rezultatele test?rilor efectuate de  mai  mul?i  savan?i 
au demonstrat, c? CI la gemenii monovitelini crescu?i în  acelea?i  condi?ii 
coincid cu  87%,  la  gemenii  monovitelini  crescu?i  în  codi?ii  diferite 
coincid cu 75%, pe când la gemenii bivitelini crescu?i împreun? sau  separat 
coinciden?a CI e numai de 50%. 
   Savantul american Iepsen a ajuns la concluzia c? 80% din coeficientul  de 
inteligen?? se datoreaz? eredit??ii ?i 20% – mediului. 
   Norma  nivelului  mintal  este  considerat?   dezvoltarea   medie.   Dac? 
reprezent?m acest lucru cu ajutorul unui grafic, atunci vom avea  la  mijloc 
intelect normal, mai sus de linia normei – genii  ?i  supradota?i,  iar  sub 
linie oligofrenii. 
   La oamenii geniali ?i supradota?i în mai multe direc?ii CI constituie mai 
mult de 100 de puncte. De ace?tea se  nasc  în  mediu  cca  2%.  La  oamenii 
talenta?i, cu inteligen?? foarte bun?,  CI=80-100  puncte.  Ei  sunt  dota?i 
numai  într-o  oarecare  direc?ie  (muzic?,  pictur?,  matematic?  etc.)  ?i 
sonstituie cca 15%  din  toat?  popula?ia  uman?.  20%  le  revin  oamenilor 
inteligen?i, care î?i ating culmea  preg?tirii  profesioniste  în  cele  mai 
bune condi?ii de instruire. La ei CI=60-70 puncte. CI la media normal? e  de 
40-50 puncte prezentate de majoritatea dintre  noi.  Pentru  mediocri,  care 
constituie 10-20% din popula?ie, se cer eforturi deosebite în instruire,  CI 
la ei fiind egal numai cu  20-30  puncte.  Oligofrenii  (oameni  incapabili) 
lua?i împreun? (10%) constituie contingentul ?colilor  speicale,  CI  e  mai 
mic de 10. 
   Oligofrenia  de  cele  mai  multe  ori  este  rezultatul  unor   anomalii 
cromozomice. Debilii mintali, de?i se afl? sub limit?,  pot  fi  plasa?i  în 
?coli speciale ?i ajuta?i s? se adapteze la via?? ?i la  o  munc?  potrivit? 
pentru ei. 
   Imbecilitatea ?i idiotismul sunt provocate  de  gene  recisive,  pe  când 
debilii mintali rezult? datorit? eredit??ii poligenice. Astfel de  copii  de 
regul? nu pot înv??a s? citeasc? ?i  s?  scrie.  Ei  nu  sunt  în  stare  s? 
perceap? corect  realitatea  datorit?  deregl?rii  func?iei  creierului.  De 
asemenea le este deranjat ?i limbajul atât cel oral, cât ?i  cel  scris.  Ei 
nu-?i pot concentra aten?ia  s?  asculte,  s?  judece,  s?  citeasc?  ?i  s? 
socoat?. 
   Deci, la un cap?t al firului eredit??ii se afl? oligofrenii, contingentul 
?colilor speciale, iar la alt cap?t –  oameni  supradota?i  ?i  geniali,  cu 
aptitudini deosebite. Între aceste dou? poluri se g?sesc  to?i  ceilal?i  ce 
reflect? dispersia heterogen? a capacit??ilor  intelectuale  la  majoritatea 
omenirii. 
    9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea 
   Însu?irile fizice ?i psihice care-i permit omului s? activeze  cu  succes 
în anumite domenii,  se  numesc  aptitudini.  Acestea  pot  fi  generale  ?i 
speciale. Aptitudinile care asigur? succesul într-un ?ir de activit??i  sunt 
numite generale, iar cele care se manifest? numai într-un anumit domeniu  de 
activitate – speciale. O îmbinare original? a  ac?iunilor,  a  cuno?tin?elor 
este posibil? atunci când  omul  e  talentat.  Talentul  îi  permite  s?  se 
exprime original în  mai  multe  domenii.  V.  Belinschii  spunea,  c?  omul 
talentat vede în lumea înconjur?toare ceea ce al?ii nici  nu  observ?.  Omul 
talentat vede totul original, în felul  s?u.  Sunt  îns?  oameni  ale  c?ror 
aptitudini ating un nivel foarte înalt  de  manifestare.  Astfel  de  oameni 
sunt numi?i genii. 
   Geniul e o fiin?? dotat? cu posibilitatea de a  crea  ceva  nou,  absolut 
original. Oamenii geniali posed?  tr?s?turi  de  caracter,  au  interese  ?i 
idealuri  la  fel  ca  ?i  ceilal?i  oameni.  Cu  toate  acestea,  ei   sunt 
deschiz?tori de noi c?i, de noi ere în istorie, fac descoperiri în  domeniul 
în care î?i manifest? talentul,  deschid  noi  ?coli  în  ?tiin??  ?i  art?. 
Foarte laconic în privin?a aceasta  s-a  exprimat  O.  de  Balzac:  «Minunea 
geniului const? în aceea, c? el seam?n? cu to?i, dar cu el nimeni». 
   Ce determin? apari?ia geniilor? În antichitate se  considera,  c?  geniul 
este alesul lui Dumnezeu ?i-i inspirat de puterea  divin?.  Existau  p?reri, 
cum c? geniul  este  un  om,  care  iese  din  cadrul  obi?nuitei  norme  de 
dezvoltare. Geniul ?i nebunia erau puse al?turi. 
   Pe lâng? genii, care sunt foarte pu?ini la num?r, trebuie descoperi?i  ?i 
oameni talenta?i, care se nasc ceva mai des, sunt bine dota?i ?i  contribuie 
la progresul societ??ii. Mul?i savan?i au  studiat  problema  aptitudinilor, 
dota?iei, talentului, genialit??ii. Rezolvarea  acestei  probleme  ca  ?i  a 
celei consacrate  inteligen?ei  are  trei  solu?ii:  unii  consider?  aceste 
calit??i înn?scute, al?ii – ob?inute datorit?  instruirii  ?i  educa?iei;  a 
treia grup?  recunoa?te  îmbinarea  celor  doi  –  cel  genetic  ?i  cel  al 
mediului.  Marele  pedagog   V.   Suhomlinschii   sus?ine   existen?a   unor 
predispozi?ii  biologice,  care  trebuie  s?  fie  eviden?iate  la  timp  ?i 
cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de  p?rere  c? 
geniul se na?te ?i e convins, c? arta educatorului const?  în  aceea  ca  s? 
descopere geniul ?i s?-i dea libertate s? înf?ptuiasc? poten?ele sale.  Deci 
?i V. Suhomlinschii ?i N. Lobacevschii sunt de aceia?i p?rere:  talentul  ?i 
geniul sunt înn?scute, dar trebuie s? fie scoase la iveal? ?i  cultivate.  E 
necesar de condi?ii favorabile pentru ca acestea s? se manifeste. 
   Predispozi?iile sunt înn?scute, iar manifestarea  ?i  perfec?ionarea  lor 
sunt  rezultatul  dezvolt?rii  omului  în  cursul  vie?ii   individuale   ?i 
adapt?rii lui la mediu prin educare ?i instruire. Aptitudinile pot apare  de 
la  vârsta  fraged?  pân?  la  b?trâne?e.  Cel  mai  devreme  se   manifest? 
aptitudinile pentru matematic? ?i muzic?, poezie, pictur?  ?i  joc  de  ?ah. 
Astfel, Mozart a început s? compun? muzic? la vârsta de 3 ani,  Mendelson  – 
la 5 ani, Repin ?i Serov au început  s?  fac?  pictur?  la  4  ani,  primele 
versuri ale lui A. Pu?chin au  ap?rut  la  vârsta  de  8  ani,  ale  lui  M. 
Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a ob?inut victoria la jocul de ?ah  la 
vârsta de 4 ani, peste o zi dup? ce  a  v?zut  pentru  prima  dat?   cum  se 
joac?. Academicianul L. Landau la  14  ani  înva??  la  dou?  facult??i:  de 
chimie ?i de fizic?  ?i  matimatic?.  Numai  la  26  ani  a  devenit  doctor 
habilitat în ?tiin?e. 
   Cercet?rile întreprinse  de  geneticieni  ?i  psihologi  demonstreaz?  c? 
biologicul î?i  are  rolul  s?u  predominant  în  formarea  ?i  manifestarea 
aptitudinilor de diferite  niveluri.  Aptitudinile,  talentul,  genialitatea 
vor fi cu atât mai  dezvoltate cu cât vor fi  mai  puternice  ?i  calitative 
predispozi?iile înn?scute  ?i  cu  cât  vor  fi  mai  favorabile  condi?iile 
sociale pentru manifestarea lor. Dup? cum subliniaz? savan?ii  V.Timakov  ?i 
N. Bocikov, pentru perfec?ionarea omului nu exist?  piedici,  trebuie  numai 
cunoscut? biologia lui, descoperite ?i dezvoltate aptitudinile  individuale. 
Ele, îns?, trebuie descoperite  cât  mai  devreme,  cu  mult?  pricepere  de 
genera?ia adult?. S? nu uit?m c? natura nu cizeleaz? nici  o  tr?s?tur?,  ea 
numai îi pune baza, o cizel?m noi: p?rin?ii, pedagogii, societatea. 
   Ce calit??i fizice ?i psihice cer aptitudinile pentru muzic? ?i  pictur?? 
M.Borisov a stabilit, c? în complexul  înzestr?rii  muzicale  sensibilitatea 
la diferen?ierea în?l?imii ?i t?riei sunetului  sunt  ereditare.  H.  Pinga? 
consider?  c?  începutul  aptitudinilor  muzicale  î?i   au   originea   din 
comunicarea sonor? a mamei cu copilul, înainte, chiar ca  el  s?  înceap?  a 
vorbi. Savan?ii au ajuns la concluzia, c? exist? o corela?ie bine  exprimat? 
între capacitatea muzical? a  p?rin?ilor  ?i  cea  a  copiilor.  Astfel,  în 
dinastiile  familiale  ale  lui  Bah,   Rahmaninov,   Ciaicovskii,   Mo?art, 
Bethoven, ?open, Pucini, Bize, ?ubert, Veber, Procofiev,  Dunaevskii,  Neaga 
?. a. majoritatea au fost vesti?i muzicieni. 
   În privin?a eredit??ii aptitudinilor  prezint?  interes  ?i  familia  lui 
Serghei  Rahmaninov.  Iat?  ce  scrie  despre  ea  Cleopatra  Vnorovschi  în 
minunata sa carte «Psihicul ?i ereditatea»  (1984).  Neamul  lui  Rahmaninov 
î?i trage originea de la  domnul  Moldovei  Drago?-Vod?.  Dup?  moartea  lui 
?tefan cel Mare, feciorul s?u mai mic Rahman, a plecat în Rusia.  El  a  pus 
începutul dinastiei Rahmaninov.  Dintr-o  tabel?  genealogic?  întocmit?  de 
sora lui S. Rahmaninov se poate urm?ri, c?  în  ?ase  genera?ii  aptitudinea 
muzical? se repet? la mul?i membri ai acestei  familii.  Str?bunica  lui  S. 
Rahmaninov a studiat muzica la cei mai buni  profesori  ai  vremii.  Fratele 
bunicii a fost   regentul  corului  la  capela  cur?ii  ?arului  ?i  era  ?i 
compozitor. Fetele n-aveau aptitudini muzicale, pe când b?ie?ii aveau  to?i. 
Acel X-cromozom transmis la b?ie?i era dominant,  iar  la  fete  –  recesiv. 
Bunicul lui S. Rahmaninov s-a  retras  din  armat?  ?i  se  ocupa  numai  de 
muzic?, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S.  Rahmaninov  a  început 
s? se ocupe de muzic? la vârsta de patru ani. Prima lui înv???toare  a  fost 
mama. Sora lui Serghei  avea  un  contralto  pl?cut.  Îns?  totu?i  cel  mai 
str?lucit talent muzical în aceast? familie l-a avut Serghei Rahmaninov.  La 
vârsta de 9 ani el începe s? înve?e la conservator. 
   ?i pa plaiul nostru tr?iesc  ?i  creeaz?  mul?i  muzicieni,  pentru  care 
muzica e voca?ie familial?, transmis? din genera?ie în  genera?ie.  L?utarii 
Moldovei au fost vesti?i. Într-o familie de l?utari a crescut ?i  a  activat 
Gheorge Neaga. 
   El este reprezentantul genera?iei a patra de muzican?i. Str?bunicul  s?u, 
Anton Neaga, cânta la cobz?, iar bunicul Timofei  era  viorist.  Tat?l  s?u, 
vestitul ?tefan Neaga (1900-1951), primul din  acest  neam  a  f?cut  studii 
muzicale la conservator ?i a  devenit  un  ilustru  pianist,  compozitor  ?i 
dirijor. Mama lui Gh. Neaga a fost ?i ea pianist?. 
   Dup? cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifest? de timpuriu înc? 
din fraged? copil?rie. Cei mai vesti?i muzican?i au început s? cânte  foarte 
devreme – de la 3-5 ani, de?i se cunosc ?i  excep?ii.  Ei  aveau  o  memorie 
muzical? fenomenal?,  puteau  reproduce  u?or  muzica  auzit?.  Savantul  B. 
Teplov consider?, c?  omul  are  anumite  date  anatomo-fiziologice,  care-i 
permit   o   manifestare   timpurie   a   aptitudinilor   muzicale.   Aceste 
predispozi?ii depind de gene. Cu atât mai mult c? muzica este  o  cunoa?tere 
a realit??ii prin emo?ii, dar emo?iile, dup?  p?rerea  speciali?tilor,  sunt 
supuse legilor genetice. 
   Matematicienii se caracterizeaz? printr-o anumit? form? de gândire,  prin 
anumite calit??i ale min?ii. Ei percep  lumea  în  realit??i  de  numere  ?i 
m?rimi. Psihologul V. Crute?kii a cercetat aptitudinile pentru matematic?  a 
unor copii contemporani.  El  a  urm?rit  apari?ia  ?i  dezvoltarea  acestor 
aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el  constat?, 
c? particularit??ile psihice,  specifice  oamenilor  talenta?i  în  domeniul 
matematicii, sunt acelea?i , indiferent de timpul în care tr?iesc  ?i  chiar 
de vârst?. 
   Iat? câteva caracteristici date de V. Crute?kii copiilor examina?i: 
   Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început s? se manifeste de la 4 
ani. F?r? s? cunoasc? teoria, ea f?cea opera?ii cu frac?ii,  rezolva  mintal 
probleme. Fratele ei, cu 5 ani mai mare, a  r?mas  mirat,  când  trebuia  s? 
scad? 36 din 28. Sonea i-a spus c? va fi cu 8 mai pu?in decât nimic. 
   Volodea: - la 6 ani extr?gea mintal r?d?cina p?trat? din orice num?r.  La 
8 ani f?r? ajutorul cuiva, a însu?it func?iile  trigonometirce  ?i  sistemul 
binar. 
   Acesta ?i alte biografii  cercetate  au  demonstrat,  c?  predispozi?iile 
pentru matematic? se manifest? prin  genele  recesive,  peste  o  genera?ie. 
Aptitudinile pentru matematic?, observate la gemenii monovitelini,  confirm? 
natura lor ereditar?. Astfel, D. Liuis ?i D. Sprinser, desp?r?i?i  de  mici, 
fiind înfia?i de oameni str?ini ?i necunoscu?i, s-au întâlnit la  vârsta  de 
39 de ani. Amândoi aveau aptitudini  matematice.  Biografiile  cercetate  au 
demonstrat c? exist? multe cazuri, când condi?iile nu erau favorabile,  îns? 
aptitudinile s-au manifestat. Exist? ?i  personalit??i  ce  au  specialit??i 
diferite, care n-au  f?cut  studii  speciale  de  matematic?  ?i  totu?i  au 
devenit matematicieni, deoarece aveau  aptitudini  pentru  aceast?  ?tiin??. 
Astfel,  vestitul  Laplas  ?e-a  f?cut  studiile   la   ?coala   c?lug?rilor 
benedectini ?i totu?i, a devenit autorul «Mecanicii cere?ti»  ?i  a  teoriei 
analitice a probabilit??ii. 
   Foarte mul?i matematicieni care au devenit ilu?tri  ?i-au  manifestat  de 
timpuriu aptitudinile pentru matematic?. Alexis Klero la 12 ani era de  acum 
un savant format recunoscut de Academia de ?tiin?e din Berlin.  Fratele  s?u 
mai mic, când a atins vârsta de 14 ani,  a  scris  o  lucrare  original?  de 
geometrie, care a fost apreciat? înalt de Academia de ?tiin?e din Paris.  N. 
Lobacevskii la 19 ani era deja magistru în ?tiin?e  matematice,  iar  la  24 
ani – profesor la Universitatea din Kazan. 
   Exemple asem?n?toare pot fi g?site ?i  în  alte  direc?ii  ale  ?tiin?ei, 
precum ?i în domeniul de cultur?, sport etc. Ele  de  la  sine  vorbesc,  c? 
predispozi?iile ?i aptitudinile sunt  programate  genetic,  iar  nivelul  de 
realizare a lor în decursul vie?ii individuale  depinde  într-o  m?sur?  sau 
alta de condi?iile sociale în care se dezvolt? personalitatea concret?. 
   9.4.4 Emo?iile ?i sentimentele 
   Procesele psihice, care rezult? din reflectarea în creier a aptitudinilor 
?i  tr?irea  lor  subiectiv?  constituie  st?rile  afective:   emo?iile   ?i 
sentimentele. St?rile afective determin?  o  anumit?  comportare  a  omului. 
Unii  savan?i  consider?  c?  emo?iile,  fiind  genetic  strâns  legate   de 
instincte, sunt reac?ii ereditare. 
   Ce st? la originea sentimentului moral? De ce exist? oameni, care  ridic? 
valorile morale la un  nivel  înalt  ?i  de  ce  sunt  infractori  ?i  chiar 
criminali? 
   În diferite timpuri  se  realizeaz?  o  anumit?  parte  din  codul  moral 
corespunz?tor unor condi?ii sociale, speciale cerute de epoc?. Sunt  cazuri, 
când unele calit??i  morale  se  oprimau,  iar  altele  se  propagau  ?i  se 
manifestau.  Cunoscutul  savant  V.  Efroimson  sus?ine  cu  siguran??,   c? 
emo?iile  umane  de  bun?tate,  cavalerism  fa??  de  femeie   ?i   b?trâni, 
protejarea copiilor ?i  alte  calit??i  s-au  dezvoltat  pe  baza  selec?iei 
naturale ?i au intrat în con?inutul caracteristicilor ereditare ale omului. 
   Dar, totu?i, al?turi de aceste p?r?i pozitive  exist?  destul  de  stabil 
neru?inare,    minciuna,     amoralitatea,     criminalitatea.     Fenomenul 
criminalit??ii  nu  se  poate  explica  numai  prin  factori   sociali.   În 
criminalitate, dup? cum am mai demonstrat, se disting ?i  factori  biologici 
mai ales datorit? defectelor eredit??ii. 
   Savantul francez Cezare Lombrozo a exagerat prea mult valoarea eredit??ii 
?i a neglijat complet factorul educativ în criminologie. Din criminal se  va 
na?te criminal, din ho? – ho?, spunea el. 
   Organismele superioare au un biochimism enorm de diferen?iat. Genele  pot 
fi atacate, defectate  ?i  atunci  au  un  efect  nociv  asupra  comport?rii 
omului. În aceast? privin?? e foarte indicat? boala Lesh-Nyhan,  care  apare 
în rezultatul unei bru?te cre?teri a urinei în sânge. Bolnavii  sunt  foarte 
agresivi. Ei se bat, sparg lucrurile. Acelea?i  manifest?ri  au  loc  ?i  în 
cazul îmboln?virii de guta (podagr?). Se ?tie c? membrii familiei de  Medici 
sufereau de gut?. Mul?i dintre ei erau intrigani. Ecaterina  de  Medici  i-a 
întrecut pe to?i. Persoanele schizofrecnice, bolnavii de corea posed?  multe 
tr?s?turi neprielnice societ??ii. Ace?ti  oameni  n-au  voin??,  nu  se  pot 
st?pâni, devin mai u?or alcoolici ?i narcomani. Desigur, c? ?i mediul  joac? 
un rol mare la dezvoltarea acestor deprinderi d?un?toare,  dar  omul  însu?i 
î?i alege mediul, care îi corespunde, în special, naturii sale biologice. 
   Rolul eredit??ii în aceast?  privin??  se  poate  vedea  u?or  la  gemeni 
monovitelini ?i bivitelini în exemplele aduse de noi mai sus. Îns?,  paralel 
cu aceasta, trebuie de men?ionat, c? înclinarea spre criminalitate  nu  este 
un component inevitabil al psihicului uman. Majoritatea  oamenilor  respect? 
legile ?i ordinea stabilit? în societate. Legile  acestea  pot  fi  mai  des 
înc?lcate din cauza anomaliilor biologice ?i în special, genetice.  Savantul 
american P. Dagdel a cercetat genera?ia unor familii, care-?i iau  începutul 
de la un criminal, un oarecare Jons. Dintre 709 de descenden?i  ai  lui,  76 
au fost ocna?i, 128 prostituate, 18 persoane ?ineau case de  toleran??,  iar 
peste 200 erau cer?etori.  A?adar,  424  dintre  ei  au  fost  criminali  ?i 
infractori, ?i numai 285 oameni normali. 
   Ce a jucat aici rolul hot?râtor, mediul  sau  genele?  E  greu  de  spus, 
probabil ?i specificul biologic ?i mediul social. Dintre juri?ti  profesorul 
I.  Noi  sus?ine  valoarea  considerabil?  a  eredit??ii.   În   cartea   sa 
«Problemele metodologice ale  criminologiei»  el  î?i  exprim?  p?rerea,  c? 
instinctele  criminalului  sunt  programate  ?i  transmise   printr-un   cod 
genetic. Dup? opinia eminentului  psiholog  L.  Bojovici  ac?iunea  mediului 
este perceput? de fiecare om în corespundere cu datele lui  naturale.  El  a 
confirmat   experimental    existen?a    premiselor    înn?scute    (genetic 
condi?ionate),  care  au   o   mare   însemn?tate   în   procesul   form?rii 
particularit??ilor individuale ale psihicului uman. 
   Savan?ii discut?  în  privin?a  genezei  crimelor  legate  de  anomaliile 
cromozomice. Dac? un b?rbat are un cromozom  în  plus  de  tipul  47/X(  sau 
47/X((, norma fiind 46/X( purt?torii  acestor  cromozomi  supranumerari  pot 
prezenta cazuri de comport?ri infractoare. În privin?a aceasta  se  cunoa?te 
cazul unui oarecare Menson, care era acuzat de multiple omoruri,  f?cute  cu 
o cruzime extraordinar?. Din via?a  sa  de  34  de  ani,  el  s-a  aflat  la 
închisoare 22 de ani. Se considera, c? el avea anomalia (-disomie (X((). 
   Desigur, c? anomaliile genetice reprezint? o problem?  foarte  complicat? 
?i important?. Aflarea de  timpuriu  a  acestor  maladii  ar  putea  preveni 
urm?rile grave prin tratamentul  medical  sau  prin  întreruperea  sarcinii. 
Trebuie s? subliniem, îns?,  c?  factorii  biologici  ?i  cei  sociali  sunt 
privi?i  ca  ni?te  condi?ii,  care  influen?eaz?  formarea   personalit??ii 
criminalului, îns? nu pot fi socotite cauze ale crimelor. 
   9.4.5 Temperamentul ?i genetica 
   Oamenii se deosebesc între ei ?i prin ritmul de tr?ire emo?ional? ceea ce 
constituie în fond temperamentul lor  I.  Pavlov  spunea,  c?  temperamentul 
este cea mai general? caracteristic? a fiec?rui om, caracteristica  de  baz? 
a activit??ii nervoase superioare,  care  determin?  modul  de  a  activa  a 
fiec?rei fiin?e. 
   Psihologia deosebe?te patru temperamente: holeric,  sangvinic,  flegmatic 
?i melancolic. Tipici pentru temperamentul holeric au fost Pavlov,  Suvorov, 
Petru I, Maiacovskii etc. 
   Temperament sanguinic a avut paleontologul  V.  Kovalevskii.  Sangvinicul 
este un om foarte impresionabil, foarte sensibil  ?i  activ.  Ritmul  vie?ii 
este ca ?i la holeric, rapid. 
   Flegmaticul  se  caracterizeaz?  printr-o  excita?ie  emo?ional?   lent?, 
emo?iile se produc încet ?i se exprim? slab. În schimb ele sunt  stabile  ?i 
profunde. E inert. Când e vorba  s? treac? la o ac?iune, se  hot?r??te  mult 
mai greu decât sangvinicul ?i holericul.  Chipul  flegmaticului  îl  exprim? 
foarte bine persoana lui Ch. Darwin. 
   La melancolic  emo?iile  se  produc  lent,  sânt,  îns?  stabile,  foarte 
profunde ?i-l cuprind în întregime. Melancolicii  sunt  timizi,  nehot?râ?i, 
pu?in mobili. C?tre ei a apar?inut ?i I. Mecinicov. 
   Savantul M. Vasile? constat?, c? labilitatea este determinat? de genotip, 
?i anume, de poligenie. Se presupune, c?  temperamentul  se  transmite  prin 
ereditate datorit? unor combin?ri dintre gene  dominante  ?i  recisive  dup? 
urm?toarea schem?: 
                             A, A, A, - holeric 
                             A, A, a – sangvinic 
                             A, a, a – flegmatic 
                            a, a, a  - melancolic 
   S-a constatat, c? ritmul personal la gemenii monovielini este identic, pe 
când la gemenii bivitelini ?i la fra?ii sib?i el  difer?  cu  mult.  Reac?ia 
(puterea,  labilitatea,  echilibrul,  mimica,  vocea,  mersul   etc.)   sunt 
similare la gemenii monovitelini, chiar dac? ei au fost  desp?r?i?i  deodat? 
dup? na?tere ?i crescu?i în diferite condi?ii sociale. 
   Se presupune, c? tipurile de temperament se combin? conform  legilor  lui 
Gr. Mendel: 
   1. Dac? ambii so?i vor fi de acela?i tip to?i copiii vor mo?teni acela?i 
      temperament; 
   2. În celelalte cazuri se observ? dominan?? ca într-o  serie  de  alele: 
      holeric( sangvinic( flegmatic( melancolic. 
   Datorit? mo?tenirii poligenice sau polialelice tipuri pure de temperament 
în natur? aproape c? nu sunt. I. Pavlov,  combinând  propriet??ile  nervoase 
la animale, a c?p?tat 24 de tipuri. 
   Cunoa?terea structurii temperamentului, a manifest?rii  ?i  regl?rii  lui 
permite o educare ?i autoeducare con?tient?. Trebuie  s?  se  ?in?  cont  de 
temperament în orientarea  profesionist?  a  tineretului,  la  crearea  unui 
mediu psihologic favorabil în colectivele de studen?i, muncitori,  oamenilor 
de  ?tiin??,  cultur?,  de  crea?ie.  Pozi?ia,  pe  care  o  ocup?  omul  în 
societate, îi determin? modul de a-?i manifesta emo?iile. Dac? el  ocup?  un 
post de r?spundere, nu-i este permis s?  fie  dezechilibrat.  Demnitatea  îl 
impune s?-?i frâneze sentimentele, s? hot?rasc? chibzuit. 
   Compatibilitatea temperamentelor în  diferite  colective  de  munc?  este 
absolut  necesar?.  Ca  s?  fie  realizat?   trebuie   s?   cunoa?tem   bine 
temperamentele ?i s? le regl?m în modul corespunz?tor. 
   9. 4. 6  Psihogenetica 
   Problema educa?iei ?i instruirii genera?iei tinere este una  dintre  cele 
mai complicate. Savan?ii caut?  s?  explice  comportamentul  omului  ?i,  în 
special, formarea particularit??ilor lui individuale, pe  baza  diferen?elor 
genetice  dintre  indivizi.  Ea  na?tere  o  nou?  ramur?  a  psihologiei  – 
psihogenetica, a c?rei obiect este stabilirea leg?turii dintre  psihicul  ?i 
geneticul  omului,  eviden?ierea  rolului  factorului  ereditar   în   via?a 
psihic?.  Numeroase  cercet?ri  de  psihogenetic?  serve?te  pedagogiei   la 
realizarea proceselor de instruire ?i educa?ie. 
   Exist? multe exager?ri în ceea  ce  prive?te  în?elegerea  pedagogiei  ca 
?tiin??.  Multe  discu?ii  au  trezit  problema   locului   ?i   importan?ei 
factorilor care contribuie la educa?ia ?i instruirea omului.  Biologizatorii 
sus?in, c? pedagogia trebuie s? se sprijine  numai  pe  factorii  ereditari. 
Educa?ia, spun ei, nu poate influen?a genele, pe care le posed?  omul.  Omul 
v-a avea anumite calit??i determinate numai în caz c? le va  mo?teni  de  la 
str?mo?i. Persoanele, care n-au avut parte de o ereditate  ilustr?,  vor  fi 
ori nu vor fi educate, vor ajunge numai la un nivel intelectual mediu. 
   Alt punct  de  vedere,  care  domin?  în  pedagogie,  este  recunoa?terea 
atotputerniciei   factorului   social.   Reprezentan?ii   acestei   doctrine 
recunosc, c? oamenii se nasc to?i egali ca o «tabula rasa»  (tabl?  curat?), 
pe care educa?ia va înscrie ceea ce dore?te.  Dac?  omul  va  avea  condi?ii 
sociale favorabile, el va deveni perfect. 
   Ambele aceste teorii examineaz? fiin?a  uman?  prea  unilateral,  fiecare 
numai din punctul s?u de vedere: ori biologic, ori  social.  Între  factorii 
biologici ?i sociali în procesul dezvolt?rii  omului,  precum  se  ?tie,  se 
stabile?te o anumit? rela?ie. Omul tr?ie?te ?i se dezvolt? într-o  societate 
concret?, într-o anumit? epoc?  istoric?  ?i  aceasta,  fire?te,  stimuleaz? 
dezvoltarea calit??ilor lui,  de  care  societatea  are  nevoie,  care  sunt 
cerute de acea epoc?. Predispozi?iile pe care le posed? omul trebuie s?  fie 
eviden?iate ?i cultivate. Pentru a educa omul,  trebuie  s?  cunoa?tem  bine 
particularit??ile lui atât cele biologice, cât  ?i  cele  psihologice.  F?r? 
cunoa?terea geneticii nu se poate realiza complet principiul «de la  fiecare 
dup? aptitudini, fiec?ruia dup? cerin?e». 
   Mediul poate  sau  s?  perfec?ioneze,  sau  s?  înr?ut??easc?  calit??ile 
înn?scute în dependen?? de valoarea etic? ?i cultural? a acestui  mediu.  Un 
exemplu interesant în aceast? privin?? ne prezint?  ?.  Auerbach.  Dup?  cum 
c?r?ile de joc se amestec? înainte de a le distribui  juc?torilor,  tot  a?a 
?i genele p?rin?ilor se distribuie la copii fiind amestecate. Nu se ?tie  ce 
gen? anume va ob?ine copilul, dup? cum nu se  ?tie  ce  c?r?i  din  întregul 
pachet vor fi repartizate juc?torilor. Rezultatul jocului, succesul  în  joc 
îns? nu va depinde numai de felul c?r?ilor, ci ?i de felul cum va ?ti s?  le 
foloseasc? juc?torul. Un juc?tor bun cu c?r?i mai slabe poate s?  ajung?  la 
un succes mai mare, decât un juc?tor prost cu c?r?i bune, dar care  nu  ?tie 
s? le foloseasc?. 
   În fa?a pedagogiei ?i psihologiei se afl? problema de a determina cât mai 
timpuriu aptitudinile,  pe  care  le  posed?  copilul.  Cunoa?terea  lor  va 
permite organizarea corect?  a  educa?iei.  S?  nu  uit?m  c?  îns??i  via?a 
social? are origine biologic?. 
   Omul, ca fiin?? biosocial?, are dou? programe de dezvoltare  –  bilogic?, 
imprimat? în ADN ?i  transmis?  ereditar  din  genera?ie  în  genera?ie,  ?i 
social?, care nu este înscris? în genele  sale.  Pentru  a  se  dezvolta  ca 
personalitate el trebuie s? se conduc? de ambele programe.  Calit??ile  unei 
persoane sunt determinate ?i de genotipul ob?inut  ereditar,  ?i  de  mediul 
social, în care  are  loc  dezvoltarea  sa.  Genotipul  influen?eaz?  asupra 
form?rii ?i dezvolt?rii fenomenelor  psihice  ale  omului,  asupra  form?rii 
individualit??ii lui. Mediul trebuie  s?  fie  favorabil  pentru  un  anumit 
genotip. 
   La na?tere oamenii nu sunt egali din punct de vedere  genetic,  de  aceea 
influen?ele pedagogice ?i psihologice nu pot  fi  acelea?i  pentru  persoane 
diferite. Fiecare om  î?i  are  genotipul  s?u  ?i  reac?ii  specifice  lui. 
Educa?ia ?i instruirea trebuie s? corespund? individualit??ii  fiec?rui  om, 
care percepe realitatea în felul s?u. ?inând seama de aceste  fapte  trebuie 
de c?utat metode ?i mijloace cât mai potrivite pentru realizarea  instruirii 
?i educa?iei. 
                            X. INGINERIA GENETIC? 
   10.1 Structura genomlui 
   Pe baza exemplelor cu privire la  legile  de  mo?tenire  a  caracterelor, 
analizate în capitolul întâi, unii cititori ?i-au format p?rerea c?  fiecare 
organism se caracterizeaz? prin dou? st?ri: stare  intern?,  determinat?  de 
constitu?ia  ereditar?,  ?i  starea  extern?,  ce   const?   în   realizarea 
posibilit??ilor  ereditare  ale  organismului   în   anumite   condi?ii   de 
existen??. Într-adev?r, a?a este. 
   Suma factorilor ereditari ai organismului  a  fost  numit?  genotip,  iar 
totalitatea caracterelor  -  fenotip.  În  prima  jum?tate  a  secolului  XX 
savan?ii considerau c? genotipul individului îl formeaz? o anumit?  sum?  de 
predispozi?ii ereditare - gene, care se pot combina liber, formând cele  mai 
variate îmbin?ri, pe când fenotipul,  la  rândul  s?u,  este  un  mozaic  de 
caractere, care se constituie de fiecare dat? în mod diferit. 
   Cercet?rile ?i experimentele efectuate în  continuare  au  demonstrat  c? 
aceste reprezent?ri sunt simpliste, iar în multe cazuri - gre?ite. 
   Înc? Morgan în lucr?rile sale a ar?tat c?  genele  ocup?  anumite  locuri 
(locusuri)  de-a  lungul  fiec?rui  cromozom,  formând  a?a-zisele   grupuri 
ligaturale (blocuri), ?i din  aceast?   cauz?  ele  nu  pot  s?  se  combine 
întotdeauna liber,  ci,  dimpotriv?,  de  cele  mai  dese  ori  se  transmit 
împreun? cu cromozomul lor. 
   Legile stabilite de Mendel s-au dovedit a fi limitate  tocmai  din  cauza 
fenomenului eredit??ii ligaturate  a  multor  caractere.  Aceste  legi  sunt 
valabile numai pentru caractere, ale c?ror gene sunt localizate în  diferite 
perechi de cromozomi. Afar? de aceasta, s-a stabilit  c?  anumite  caractere 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |