Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
ocupa?ia, pe care el o va exercita cu maxim? d?ruire, ?i deci ob?inând
maximum de satisfac?ie.
Capacit??ile remarcabile se pot îmbina cu o memorie auditiv? obi?nuit?; o
memorie vizual? obi?nuit?-cu o capacitate de a reac?iona rapid. Eforturile
enorme care se depun pentru ob?inerea instruirii muzicale pot s? nu dea
nici m?car o parte mic? din efectul pe care l-ar da cultivarea la acela?i
copil a aptitudinilor sale matematice sau lingvistice.
Cu alte cuvinte, fiecare adolescent, p?rin?ii ?i pedagogii acestui
adolescent trebuie s?-i cunoasc? p?r?ile slabe ?i cele tari ale profilului
capacit??ilor cu care este înzestrat.
Fiecare om este poten?ial înzestrat pentru a activa într-un anumit
domeniu mai eficient ca al?ii. Doar registrul capacit??ilor umane este
infinit, iar num?rul profesiilor trece peste 40 de mii. Prin urmare, rar om
care s? nu fie înzestrat cu un num?r de aptitudini suficiente pentru a
putea munci creator, cu toat? d?ruirea, pentru a se putea realiza plenar.
Este limpede c? orice profesie se cere aleas? conform înclina?iilor pe
care le avem. «Dac? îns? ne-am ales o profesiune pentru care nu avem
capacit??ile necesare, nu o vom practica nici odat? în mod onorabil... Cel
mai firesc rezultat va fi atunci dispre?ul fa?? de noi în?ine; dar exist?
oare sentiment mai chinuitor...» medita la timpul s?u tân?rul Marx.
Problema privind influen?a relativ? a eredit??ii ?i a mediului asupra
tr?s?turilor individuale ale omului continu? s? fie departe de a fi
rezolvat? definitiv. Dar deja în prezent este limpede c? ignorarea
deosebirilor genetice dintre oameni în ceea ce prive?te particularit??ile
de intelect sau caracter are repercursiuni negative asupra instruirii ?i
educa?iei. Iar noi suntem cu to?ii material organiza?i în chip întrucâtva
diferit. Colosala varietate a aptitudinilor din popula?iile umane
reprezint? acea surs? inepuizabil?, pe baza c?reia se realizeaz? progresul
tehnico-?tiin?ific ?i social al societ??ii.
Noi, p?rin?ii ?i pedagogii, mai avem mult de muncit pentru ca fiecare nou-
n?scut s? poat? deveni ceea ce este în stare s? devin?, s? se realizeze la
cel mai înalt grad. Or, aceasta nu-i chiar atât de pu?in.
Prin urmare, este necesar ca genetica ?i pedagogia s? g?seasc? cât mai
repede limb? comun?, precum au g?sit de acum genetica ?i teoria evolu?iei,
genetica ?i selec?ia, genetica ?i microbiologia, genetica ?i medicina.
9.4. Genetica ?i psihologia
9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial?
Corela?ia între componentele biologice ?i sociale ale omului constituie
una dintre cele mai importante probleme, pe care caut? s-o rezolve savan?i
din întreaga lume. În cartea «Genetica, comportamentul, responsabilitatea
(N. Dubini, I. Carpe?, V. Cudreav?ev, 1982) se scrie: «Recunoscând aspectul
socializat al propriet??ilor bilologice ale omului nu trebuie se sc?p?m din
vedere, c?, fiind o fiin?? vie, el se supune totodat? legilor bilologice
fundamentale ?i în acest sens posed? particularit??ile proprii a tot ce e
viu pe P?mânt».
Biologul ?i socialul la om sânt factori strâns lega?i între ei ?i
interdependen?i. Astfel, A. Ghezell în lucrarea «Copiii omului ?i copiii
lupilor» ne poveste?te despre unii copii, care de mici, fiind r?pi?i de
lupi, au crescut în mediul acestora ?i pe urm? n-au avut comportare uman?.
În anul 1920 în India, în vizuina unor lupi, au fost g?site dou? feti?e –
Amala ?i Camala, care fiind date în grija savan?ilor a?a ?i n-au mai fost
în stare s? se adapteze la mediul societ??ii umane ?i au murit curând. Este
bine cunoscut ?i cazul lui Kaspar Hauzer, care fiind izolat timp de 16 ani
într-un beci, dup? aceea scolarizarea lui a fost imposibil?.
Particularit??ile biologice – genotipul s?u individual – omul le cap?t?
prin ereditate de la p?rin?i. Totodat? calit??ile omului sunt determinate
de mediul ambiant, în mijlocul c?ruia are loc dezvoltarea lui. Cazurile
descrise mai sus demonstreaz? pe deplin acest adev?r. Ca dovad? în acest
sens poate servi ?i faptul c? gemenii monovitelini nu numai c? seam?n?
între ei ca dou? pic?turi de ap?, adic? sunt identici ca genotip, dar sunt
aproape identici ?i ca fenotip.
Dac? asemenea gemeni erau desp?r?i?i ?i crescu?i în medii diferite, ei
î?i p?strau complet asem?narea fizic? ?i multe manifest?ri de ordin psihic
– temperamentul, înclina?iile, gusturile – le aveau asem?n?toare.
Dup? cum s-a mai men?ionat omul este o fiin?? biosocial?. Evolu?ia
biologic? se produce într-un timp foarte îndelungat, pe când cea social?
într-o perioad? mult mai redus?. În timpul dezvolt?rii istorice oamenii
creeaz? instrumente de munc? ?i înf?ptuiesc munca, în procesul c?reia
stabilesc rela?ii sociale ?i î?i îmbog??esc cuno?tin?ele. Experien?ele
c?p?tate se transmit din genera?ie în genera?ie ?i, astfel, apare un
program social, care se mo?tene?te din str?mo?i. Academicianul A. Leontiev
distinge la om trei feluri de experien?e:
experien?a mo?tenit? prin program biologic sub form? de instinct;
experien?a social istoric? dobândit? de omenire ?i transmis? prin
instruire ?i educa?ie;
experien?a individual? pe care o cap?t? fiecare om în cursul vie?ii
personale.
Prima cuprinde perioada embrionar? – de la conceperea ?i formarea zigotei
pân? la na?terea copilului. În aceast? perioad? se realizeaz? programul
genetic cu o oarecare influen?? (prin intermediul organismului mamei) a
mediului extern. Atât factorii pozitivi, cât ?i cei negativi influen?eaz?
corespunz?tor asupra realiz?rii programului genetic al f?tului.
Unii savan?i (B. Astaurov, E. Ilin, etc.) afirm? c? genele regleaz? nu
numai dezvoltarea fizic? ci ?i comportamentul social al omului. Mediul
ambiant nu va educa un pictor, un cânt?re?, un matematician sau un sportiv
eminent dintr-un copil, care nu posed? predispozi?ii ereditare c?tre
acestea înclina?ii, subliniaz? ei. Academicianul N. Dubinin neag? aceast?
accentuare a rolului programului genetic. «Nu exist? – scrie el – nici un
fel de gene pentru con?inutul spiritual al omului. Caracterele psihicului
uman se formeaz? cu ajutorul activit??ii social-practice a oamenilor».
Îns?, cum pe drept men?ioneaz? Kleopatra Vnorovschi, practica
demonstreaz?, c? fiecare om însu?e?te programul social în felul s?u. De
exemplu, într-o clas? de elevi se prezint? acela?i program de obiecte, ce
trebuie s? fie însu?ite. De?i în timpul pred?rii obiectelor de studiu se
?ine seama de particularit??ile individuale ale elevilor, totu?i nu fiecare
dintre ei poate s? le însu?easc? la acela?i nivel. Atitudinea elevilor fa??
de obliga?ii, reac?iile lor la sarcinile puse sunt diferite. Str?duin?ele
p?rin?ilor ?i înv???torilor nu întotdeauna pot orienta copiii în direc?ia
dorit?. Copiii, adolescen?ii, tinerii î?i aleg calea lor proprie, conform
intereselor, înclina?iilor, aptitudinilor. La fiecare om ele sunt diferite
?i ca con?inut ?i ca nivel.
Psihologul A. Luria a ajuns la concluzia, c? în perioada dezvolt?rii
psihicului în ontogenez? ereditatea are o influen?? mai accentuat? când
copilul este mic. La etapele mai avansate de dezvoltare procesele psihice
se schimb? ?i dependen?a lor de factorii ereditari devine mai mic?. Aici
experien?ei individuale îi revine un rol mai pronun?at.
Programul genetic variaz? mult de la om la om. Chiar în aceea?i familie
copiii cresc foarte diferi?i. Programul genetic în decursul de milioane de
ani s-a schimbat la omenire în întregime, îns?, foarte pu?in. Factorii
evolu?iei ?i selec?iei naturale la om joac? un rol mai mic decât la
animale. Omul ac?ioneaz? asupra naturii în direc?ia dorit? de el ?i î?i
creeaz? un mediu specific, prielnic existen?ei. Iat? de ce programul social
se schimb? repede. Din genera?ie în genera?ie el cap?t? forme noi, cea ce
tocmai ?i constituie progresul social. Educa?ia ?i instruirea asigur?
continuitate ?i progres. De?i programul social nu este înscris în gene ?i
con?inutul vie?ii psihice nu este ereditar, importan?a factorului biologic
nu treze?te nici o îndoial?. F?când o compara?ie metaforic? putem spune c?
programul genetic prezint? acel fundament material pe care se dezvolt?
suprastructura social? a comunit??ii umane.
9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul
Trebuie de subliniat, c? omul poate s? aib? o experien?? bogat?, s?
posede cuno?tin?e vaste, îns? dup? cum se ?tie, nimeni pân? azi n-a putut
descoperi vre-un mijloc cum s? elaboreze în?elepciune prin instruire ?i
educa?ie. Nu degeaba într-o zical? moldoveneasc? se spunea: «Când ar cre?te
mintea pe toate c?r?rile, apoi ?i oile ar pa?te-o».
Care este factorul principal în dezvoltarea inteligen?ei? ?i aici exist?
dou? puncte de vedere, dou? orient?ri:
. orientarea ereditarist?, care recunoa?te ereditatea ca factor
principal în formarea ?i dezvoltarea inteligen?ei;
. orientarea ambientalist?, care consider? c? totalitatea factorilor
din meidul ambiant determin? nivelul inteligen?ei.
Prima orientare sus?ine, c? inteligen?a omului, gândirea lui sunt
înn?scute. Deosebirile în comportamentul ?i psihicul oamenilor se datoreaz?
unui anumit genotip, unic pentru fiecare dintre noi. Psihicul este
dependent de sistemul nervos, de anumite structuri ale creierului, de
organele de sim?, care se dezvolt? în baza ac?iunii specifice a anumitor
gene. Capacitatea omului de a se instrui este de asemenea înn?scut?. Faptul
acesta se datoreaz? aptitudinii omului de a influen?a asupra mediului ?i de
a-l schimba, iar intelectul e o form? superioar? de a se adapta la mediu.
Orientarea ambientalist? sus?ine c? inteligen?a se formeaz? ?i se
dezvolt? datorit? exclusiv factorilor sociali. Progresul social, care este
nelimitat, influen?eaz? activitatea intelectual?, dându-i un anumit
con?inut.
Actualmente, afar? de aceste dou? orient?ri diametral opuse, exist? ?i o
a treia, care îmbin? ambii factori: ereditatea ?i mediul ambiant. Prin
urmare, biologicul ?i socialul au rolul lor în formarea întregului psihic
uman ?i a specificului fiec?rei individualit??ii.
Omul se na?te cu multe predispozi?ii, care în cursul vie?ii se pot
manifesta într-un mod sau altul în dependen?? de anumite condi?ii.
Cuno?tin?ele ce le cap?t? fiecare om în parte amplific? poten?a sa
intelectual?. Instruirea, educa?ia, diversele rela?ii sociale constituie
amplificatori ai dezvolt?rii inteligen?ei. Poten?ele apar ca ni?te
predispozi?ii biologice, iar mediul social, cultura – ca amplificatori ai
acestor predispozi?ii. Diferite medii sociale apar în rezultatul ac?iunii
diferitor amplificatori. Propriet??ile biologice ne caracteristice speciei
umane nu pot fi dezvoltate la indivizii s?i, oricare ar fi mediul ce-i
înconjoar?, ?i invers, poten?ele înn?scute, care exist? în stare latent?,
pot fi realizate prin crearea de condi?ii corespunz?toare lor.
Se poate oare diagnostica nivelul de inteligen??, aptitudinile mintale
ale omului? ?tiin?a contemporan? dispune de asemenea metode. Dintre ele
principale sunt dou?:
1. Studierea comparativ? a gemenilor;
2. Studierea aptitudinilor mintale prin teste de inteligen??.
Gemenii monovitelini având acela?i genotip prezint? o foarte mare
asem?nare atât somatic?, cât ?i psihic?. Aceasta ofer? un material unic
pentru a studia atât factorul ereditar, cât ?i ac?iunea mediului în
dezvoltarea intelectului. Deosebirile ?i asem?n?rile, ce se observ? la
gemenii monovitelini, dintr-o parte, ?i la gemenii bivitelini, din alta,
crescu?i împreun? sau separa?i unul de altul, ne demonstreaz? tocmai rolul
eredit??ii ?i a mediului în manifestarea multor particularit??i, printre
care ?i ale celor intelectuale.
Nivelul de inteligen?? se m?soar? prin coeficientul intelectual (CI),
aflat prin aplicarea testelor de inteligen??. Testele m?soar? variate
propriet??i intelectuale, care se formeaz? ?i se dezvolt? în decursul
vie?ii individuale. Rezultatele test?rilor efectuate de mai mul?i savan?i
au demonstrat, c? CI la gemenii monovitelini crescu?i în acelea?i condi?ii
coincid cu 87%, la gemenii monovitelini crescu?i în codi?ii diferite
coincid cu 75%, pe când la gemenii bivitelini crescu?i împreun? sau separat
coinciden?a CI e numai de 50%.
Savantul american Iepsen a ajuns la concluzia c? 80% din coeficientul de
inteligen?? se datoreaz? eredit??ii ?i 20% – mediului.
Norma nivelului mintal este considerat? dezvoltarea medie. Dac?
reprezent?m acest lucru cu ajutorul unui grafic, atunci vom avea la mijloc
intelect normal, mai sus de linia normei – genii ?i supradota?i, iar sub
linie oligofrenii.
La oamenii geniali ?i supradota?i în mai multe direc?ii CI constituie mai
mult de 100 de puncte. De ace?tea se nasc în mediu cca 2%. La oamenii
talenta?i, cu inteligen?? foarte bun?, CI=80-100 puncte. Ei sunt dota?i
numai într-o oarecare direc?ie (muzic?, pictur?, matematic? etc.) ?i
sonstituie cca 15% din toat? popula?ia uman?. 20% le revin oamenilor
inteligen?i, care î?i ating culmea preg?tirii profesioniste în cele mai
bune condi?ii de instruire. La ei CI=60-70 puncte. CI la media normal? e de
40-50 puncte prezentate de majoritatea dintre noi. Pentru mediocri, care
constituie 10-20% din popula?ie, se cer eforturi deosebite în instruire, CI
la ei fiind egal numai cu 20-30 puncte. Oligofrenii (oameni incapabili)
lua?i împreun? (10%) constituie contingentul ?colilor speicale, CI e mai
mic de 10.
Oligofrenia de cele mai multe ori este rezultatul unor anomalii
cromozomice. Debilii mintali, de?i se afl? sub limit?, pot fi plasa?i în
?coli speciale ?i ajuta?i s? se adapteze la via?? ?i la o munc? potrivit?
pentru ei.
Imbecilitatea ?i idiotismul sunt provocate de gene recisive, pe când
debilii mintali rezult? datorit? eredit??ii poligenice. Astfel de copii de
regul? nu pot înv??a s? citeasc? ?i s? scrie. Ei nu sunt în stare s?
perceap? corect realitatea datorit? deregl?rii func?iei creierului. De
asemenea le este deranjat ?i limbajul atât cel oral, cât ?i cel scris. Ei
nu-?i pot concentra aten?ia s? asculte, s? judece, s? citeasc? ?i s?
socoat?.
Deci, la un cap?t al firului eredit??ii se afl? oligofrenii, contingentul
?colilor speciale, iar la alt cap?t – oameni supradota?i ?i geniali, cu
aptitudini deosebite. Între aceste dou? poluri se g?sesc to?i ceilal?i ce
reflect? dispersia heterogen? a capacit??ilor intelectuale la majoritatea
omenirii.
9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea
Însu?irile fizice ?i psihice care-i permit omului s? activeze cu succes
în anumite domenii, se numesc aptitudini. Acestea pot fi generale ?i
speciale. Aptitudinile care asigur? succesul într-un ?ir de activit??i sunt
numite generale, iar cele care se manifest? numai într-un anumit domeniu de
activitate – speciale. O îmbinare original? a ac?iunilor, a cuno?tin?elor
este posibil? atunci când omul e talentat. Talentul îi permite s? se
exprime original în mai multe domenii. V. Belinschii spunea, c? omul
talentat vede în lumea înconjur?toare ceea ce al?ii nici nu observ?. Omul
talentat vede totul original, în felul s?u. Sunt îns? oameni ale c?ror
aptitudini ating un nivel foarte înalt de manifestare. Astfel de oameni
sunt numi?i genii.
Geniul e o fiin?? dotat? cu posibilitatea de a crea ceva nou, absolut
original. Oamenii geniali posed? tr?s?turi de caracter, au interese ?i
idealuri la fel ca ?i ceilal?i oameni. Cu toate acestea, ei sunt
deschiz?tori de noi c?i, de noi ere în istorie, fac descoperiri în domeniul
în care î?i manifest? talentul, deschid noi ?coli în ?tiin?? ?i art?.
Foarte laconic în privin?a aceasta s-a exprimat O. de Balzac: «Minunea
geniului const? în aceea, c? el seam?n? cu to?i, dar cu el nimeni».
Ce determin? apari?ia geniilor? În antichitate se considera, c? geniul
este alesul lui Dumnezeu ?i-i inspirat de puterea divin?. Existau p?reri,
cum c? geniul este un om, care iese din cadrul obi?nuitei norme de
dezvoltare. Geniul ?i nebunia erau puse al?turi.
Pe lâng? genii, care sunt foarte pu?ini la num?r, trebuie descoperi?i ?i
oameni talenta?i, care se nasc ceva mai des, sunt bine dota?i ?i contribuie
la progresul societ??ii. Mul?i savan?i au studiat problema aptitudinilor,
dota?iei, talentului, genialit??ii. Rezolvarea acestei probleme ca ?i a
celei consacrate inteligen?ei are trei solu?ii: unii consider? aceste
calit??i înn?scute, al?ii – ob?inute datorit? instruirii ?i educa?iei; a
treia grup? recunoa?te îmbinarea celor doi – cel genetic ?i cel al
mediului. Marele pedagog V. Suhomlinschii sus?ine existen?a unor
predispozi?ii biologice, care trebuie s? fie eviden?iate la timp ?i
cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de p?rere c?
geniul se na?te ?i e convins, c? arta educatorului const? în aceea ca s?
descopere geniul ?i s?-i dea libertate s? înf?ptuiasc? poten?ele sale. Deci
?i V. Suhomlinschii ?i N. Lobacevschii sunt de aceia?i p?rere: talentul ?i
geniul sunt înn?scute, dar trebuie s? fie scoase la iveal? ?i cultivate. E
necesar de condi?ii favorabile pentru ca acestea s? se manifeste.
Predispozi?iile sunt înn?scute, iar manifestarea ?i perfec?ionarea lor
sunt rezultatul dezvolt?rii omului în cursul vie?ii individuale ?i
adapt?rii lui la mediu prin educare ?i instruire. Aptitudinile pot apare de
la vârsta fraged? pân? la b?trâne?e. Cel mai devreme se manifest?
aptitudinile pentru matematic? ?i muzic?, poezie, pictur? ?i joc de ?ah.
Astfel, Mozart a început s? compun? muzic? la vârsta de 3 ani, Mendelson –
la 5 ani, Repin ?i Serov au început s? fac? pictur? la 4 ani, primele
versuri ale lui A. Pu?chin au ap?rut la vârsta de 8 ani, ale lui M.
Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a ob?inut victoria la jocul de ?ah la
vârsta de 4 ani, peste o zi dup? ce a v?zut pentru prima dat? cum se
joac?. Academicianul L. Landau la 14 ani înva?? la dou? facult??i: de
chimie ?i de fizic? ?i matimatic?. Numai la 26 ani a devenit doctor
habilitat în ?tiin?e.
Cercet?rile întreprinse de geneticieni ?i psihologi demonstreaz? c?
biologicul î?i are rolul s?u predominant în formarea ?i manifestarea
aptitudinilor de diferite niveluri. Aptitudinile, talentul, genialitatea
vor fi cu atât mai dezvoltate cu cât vor fi mai puternice ?i calitative
predispozi?iile înn?scute ?i cu cât vor fi mai favorabile condi?iile
sociale pentru manifestarea lor. Dup? cum subliniaz? savan?ii V.Timakov ?i
N. Bocikov, pentru perfec?ionarea omului nu exist? piedici, trebuie numai
cunoscut? biologia lui, descoperite ?i dezvoltate aptitudinile individuale.
Ele, îns?, trebuie descoperite cât mai devreme, cu mult? pricepere de
genera?ia adult?. S? nu uit?m c? natura nu cizeleaz? nici o tr?s?tur?, ea
numai îi pune baza, o cizel?m noi: p?rin?ii, pedagogii, societatea.
Ce calit??i fizice ?i psihice cer aptitudinile pentru muzic? ?i pictur??
M.Borisov a stabilit, c? în complexul înzestr?rii muzicale sensibilitatea
la diferen?ierea în?l?imii ?i t?riei sunetului sunt ereditare. H. Pinga?
consider? c? începutul aptitudinilor muzicale î?i au originea din
comunicarea sonor? a mamei cu copilul, înainte, chiar ca el s? înceap? a
vorbi. Savan?ii au ajuns la concluzia, c? exist? o corela?ie bine exprimat?
între capacitatea muzical? a p?rin?ilor ?i cea a copiilor. Astfel, în
dinastiile familiale ale lui Bah, Rahmaninov, Ciaicovskii, Mo?art,
Bethoven, ?open, Pucini, Bize, ?ubert, Veber, Procofiev, Dunaevskii, Neaga
?. a. majoritatea au fost vesti?i muzicieni.
În privin?a eredit??ii aptitudinilor prezint? interes ?i familia lui
Serghei Rahmaninov. Iat? ce scrie despre ea Cleopatra Vnorovschi în
minunata sa carte «Psihicul ?i ereditatea» (1984). Neamul lui Rahmaninov
î?i trage originea de la domnul Moldovei Drago?-Vod?. Dup? moartea lui
?tefan cel Mare, feciorul s?u mai mic Rahman, a plecat în Rusia. El a pus
începutul dinastiei Rahmaninov. Dintr-o tabel? genealogic? întocmit? de
sora lui S. Rahmaninov se poate urm?ri, c? în ?ase genera?ii aptitudinea
muzical? se repet? la mul?i membri ai acestei familii. Str?bunica lui S.
Rahmaninov a studiat muzica la cei mai buni profesori ai vremii. Fratele
bunicii a fost regentul corului la capela cur?ii ?arului ?i era ?i
compozitor. Fetele n-aveau aptitudini muzicale, pe când b?ie?ii aveau to?i.
Acel X-cromozom transmis la b?ie?i era dominant, iar la fete – recesiv.
Bunicul lui S. Rahmaninov s-a retras din armat? ?i se ocupa numai de
muzic?, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S. Rahmaninov a început
s? se ocupe de muzic? la vârsta de patru ani. Prima lui înv???toare a fost
mama. Sora lui Serghei avea un contralto pl?cut. Îns? totu?i cel mai
str?lucit talent muzical în aceast? familie l-a avut Serghei Rahmaninov. La
vârsta de 9 ani el începe s? înve?e la conservator.
?i pa plaiul nostru tr?iesc ?i creeaz? mul?i muzicieni, pentru care
muzica e voca?ie familial?, transmis? din genera?ie în genera?ie. L?utarii
Moldovei au fost vesti?i. Într-o familie de l?utari a crescut ?i a activat
Gheorge Neaga.
El este reprezentantul genera?iei a patra de muzican?i. Str?bunicul s?u,
Anton Neaga, cânta la cobz?, iar bunicul Timofei era viorist. Tat?l s?u,
vestitul ?tefan Neaga (1900-1951), primul din acest neam a f?cut studii
muzicale la conservator ?i a devenit un ilustru pianist, compozitor ?i
dirijor. Mama lui Gh. Neaga a fost ?i ea pianist?.
Dup? cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifest? de timpuriu înc?
din fraged? copil?rie. Cei mai vesti?i muzican?i au început s? cânte foarte
devreme – de la 3-5 ani, de?i se cunosc ?i excep?ii. Ei aveau o memorie
muzical? fenomenal?, puteau reproduce u?or muzica auzit?. Savantul B.
Teplov consider?, c? omul are anumite date anatomo-fiziologice, care-i
permit o manifestare timpurie a aptitudinilor muzicale. Aceste
predispozi?ii depind de gene. Cu atât mai mult c? muzica este o cunoa?tere
a realit??ii prin emo?ii, dar emo?iile, dup? p?rerea speciali?tilor, sunt
supuse legilor genetice.
Matematicienii se caracterizeaz? printr-o anumit? form? de gândire, prin
anumite calit??i ale min?ii. Ei percep lumea în realit??i de numere ?i
m?rimi. Psihologul V. Crute?kii a cercetat aptitudinile pentru matematic? a
unor copii contemporani. El a urm?rit apari?ia ?i dezvoltarea acestor
aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el constat?,
c? particularit??ile psihice, specifice oamenilor talenta?i în domeniul
matematicii, sunt acelea?i , indiferent de timpul în care tr?iesc ?i chiar
de vârst?.
Iat? câteva caracteristici date de V. Crute?kii copiilor examina?i:
Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început s? se manifeste de la 4
ani. F?r? s? cunoasc? teoria, ea f?cea opera?ii cu frac?ii, rezolva mintal
probleme. Fratele ei, cu 5 ani mai mare, a r?mas mirat, când trebuia s?
scad? 36 din 28. Sonea i-a spus c? va fi cu 8 mai pu?in decât nimic.
Volodea: - la 6 ani extr?gea mintal r?d?cina p?trat? din orice num?r. La
8 ani f?r? ajutorul cuiva, a însu?it func?iile trigonometirce ?i sistemul
binar.
Acesta ?i alte biografii cercetate au demonstrat, c? predispozi?iile
pentru matematic? se manifest? prin genele recesive, peste o genera?ie.
Aptitudinile pentru matematic?, observate la gemenii monovitelini, confirm?
natura lor ereditar?. Astfel, D. Liuis ?i D. Sprinser, desp?r?i?i de mici,
fiind înfia?i de oameni str?ini ?i necunoscu?i, s-au întâlnit la vârsta de
39 de ani. Amândoi aveau aptitudini matematice. Biografiile cercetate au
demonstrat c? exist? multe cazuri, când condi?iile nu erau favorabile, îns?
aptitudinile s-au manifestat. Exist? ?i personalit??i ce au specialit??i
diferite, care n-au f?cut studii speciale de matematic? ?i totu?i au
devenit matematicieni, deoarece aveau aptitudini pentru aceast? ?tiin??.
Astfel, vestitul Laplas ?e-a f?cut studiile la ?coala c?lug?rilor
benedectini ?i totu?i, a devenit autorul «Mecanicii cere?ti» ?i a teoriei
analitice a probabilit??ii.
Foarte mul?i matematicieni care au devenit ilu?tri ?i-au manifestat de
timpuriu aptitudinile pentru matematic?. Alexis Klero la 12 ani era de acum
un savant format recunoscut de Academia de ?tiin?e din Berlin. Fratele s?u
mai mic, când a atins vârsta de 14 ani, a scris o lucrare original? de
geometrie, care a fost apreciat? înalt de Academia de ?tiin?e din Paris. N.
Lobacevskii la 19 ani era deja magistru în ?tiin?e matematice, iar la 24
ani – profesor la Universitatea din Kazan.
Exemple asem?n?toare pot fi g?site ?i în alte direc?ii ale ?tiin?ei,
precum ?i în domeniul de cultur?, sport etc. Ele de la sine vorbesc, c?
predispozi?iile ?i aptitudinile sunt programate genetic, iar nivelul de
realizare a lor în decursul vie?ii individuale depinde într-o m?sur? sau
alta de condi?iile sociale în care se dezvolt? personalitatea concret?.
9.4.4 Emo?iile ?i sentimentele
Procesele psihice, care rezult? din reflectarea în creier a aptitudinilor
?i tr?irea lor subiectiv? constituie st?rile afective: emo?iile ?i
sentimentele. St?rile afective determin? o anumit? comportare a omului.
Unii savan?i consider? c? emo?iile, fiind genetic strâns legate de
instincte, sunt reac?ii ereditare.
Ce st? la originea sentimentului moral? De ce exist? oameni, care ridic?
valorile morale la un nivel înalt ?i de ce sunt infractori ?i chiar
criminali?
În diferite timpuri se realizeaz? o anumit? parte din codul moral
corespunz?tor unor condi?ii sociale, speciale cerute de epoc?. Sunt cazuri,
când unele calit??i morale se oprimau, iar altele se propagau ?i se
manifestau. Cunoscutul savant V. Efroimson sus?ine cu siguran??, c?
emo?iile umane de bun?tate, cavalerism fa?? de femeie ?i b?trâni,
protejarea copiilor ?i alte calit??i s-au dezvoltat pe baza selec?iei
naturale ?i au intrat în con?inutul caracteristicilor ereditare ale omului.
Dar, totu?i, al?turi de aceste p?r?i pozitive exist? destul de stabil
neru?inare, minciuna, amoralitatea, criminalitatea. Fenomenul
criminalit??ii nu se poate explica numai prin factori sociali. În
criminalitate, dup? cum am mai demonstrat, se disting ?i factori biologici
mai ales datorit? defectelor eredit??ii.
Savantul francez Cezare Lombrozo a exagerat prea mult valoarea eredit??ii
?i a neglijat complet factorul educativ în criminologie. Din criminal se va
na?te criminal, din ho? – ho?, spunea el.
Organismele superioare au un biochimism enorm de diferen?iat. Genele pot
fi atacate, defectate ?i atunci au un efect nociv asupra comport?rii
omului. În aceast? privin?? e foarte indicat? boala Lesh-Nyhan, care apare
în rezultatul unei bru?te cre?teri a urinei în sânge. Bolnavii sunt foarte
agresivi. Ei se bat, sparg lucrurile. Acelea?i manifest?ri au loc ?i în
cazul îmboln?virii de guta (podagr?). Se ?tie c? membrii familiei de Medici
sufereau de gut?. Mul?i dintre ei erau intrigani. Ecaterina de Medici i-a
întrecut pe to?i. Persoanele schizofrecnice, bolnavii de corea posed? multe
tr?s?turi neprielnice societ??ii. Ace?ti oameni n-au voin??, nu se pot
st?pâni, devin mai u?or alcoolici ?i narcomani. Desigur, c? ?i mediul joac?
un rol mare la dezvoltarea acestor deprinderi d?un?toare, dar omul însu?i
î?i alege mediul, care îi corespunde, în special, naturii sale biologice.
Rolul eredit??ii în aceast? privin?? se poate vedea u?or la gemeni
monovitelini ?i bivitelini în exemplele aduse de noi mai sus. Îns?, paralel
cu aceasta, trebuie de men?ionat, c? înclinarea spre criminalitate nu este
un component inevitabil al psihicului uman. Majoritatea oamenilor respect?
legile ?i ordinea stabilit? în societate. Legile acestea pot fi mai des
înc?lcate din cauza anomaliilor biologice ?i în special, genetice. Savantul
american P. Dagdel a cercetat genera?ia unor familii, care-?i iau începutul
de la un criminal, un oarecare Jons. Dintre 709 de descenden?i ai lui, 76
au fost ocna?i, 128 prostituate, 18 persoane ?ineau case de toleran??, iar
peste 200 erau cer?etori. A?adar, 424 dintre ei au fost criminali ?i
infractori, ?i numai 285 oameni normali.
Ce a jucat aici rolul hot?râtor, mediul sau genele? E greu de spus,
probabil ?i specificul biologic ?i mediul social. Dintre juri?ti profesorul
I. Noi sus?ine valoarea considerabil? a eredit??ii. În cartea sa
«Problemele metodologice ale criminologiei» el î?i exprim? p?rerea, c?
instinctele criminalului sunt programate ?i transmise printr-un cod
genetic. Dup? opinia eminentului psiholog L. Bojovici ac?iunea mediului
este perceput? de fiecare om în corespundere cu datele lui naturale. El a
confirmat experimental existen?a premiselor înn?scute (genetic
condi?ionate), care au o mare însemn?tate în procesul form?rii
particularit??ilor individuale ale psihicului uman.
Savan?ii discut? în privin?a genezei crimelor legate de anomaliile
cromozomice. Dac? un b?rbat are un cromozom în plus de tipul 47/X( sau
47/X((, norma fiind 46/X( purt?torii acestor cromozomi supranumerari pot
prezenta cazuri de comport?ri infractoare. În privin?a aceasta se cunoa?te
cazul unui oarecare Menson, care era acuzat de multiple omoruri, f?cute cu
o cruzime extraordinar?. Din via?a sa de 34 de ani, el s-a aflat la
închisoare 22 de ani. Se considera, c? el avea anomalia (-disomie (X(().
Desigur, c? anomaliile genetice reprezint? o problem? foarte complicat?
?i important?. Aflarea de timpuriu a acestor maladii ar putea preveni
urm?rile grave prin tratamentul medical sau prin întreruperea sarcinii.
Trebuie s? subliniem, îns?, c? factorii biologici ?i cei sociali sunt
privi?i ca ni?te condi?ii, care influen?eaz? formarea personalit??ii
criminalului, îns? nu pot fi socotite cauze ale crimelor.
9.4.5 Temperamentul ?i genetica
Oamenii se deosebesc între ei ?i prin ritmul de tr?ire emo?ional? ceea ce
constituie în fond temperamentul lor I. Pavlov spunea, c? temperamentul
este cea mai general? caracteristic? a fiec?rui om, caracteristica de baz?
a activit??ii nervoase superioare, care determin? modul de a activa a
fiec?rei fiin?e.
Psihologia deosebe?te patru temperamente: holeric, sangvinic, flegmatic
?i melancolic. Tipici pentru temperamentul holeric au fost Pavlov, Suvorov,
Petru I, Maiacovskii etc.
Temperament sanguinic a avut paleontologul V. Kovalevskii. Sangvinicul
este un om foarte impresionabil, foarte sensibil ?i activ. Ritmul vie?ii
este ca ?i la holeric, rapid.
Flegmaticul se caracterizeaz? printr-o excita?ie emo?ional? lent?,
emo?iile se produc încet ?i se exprim? slab. În schimb ele sunt stabile ?i
profunde. E inert. Când e vorba s? treac? la o ac?iune, se hot?r??te mult
mai greu decât sangvinicul ?i holericul. Chipul flegmaticului îl exprim?
foarte bine persoana lui Ch. Darwin.
La melancolic emo?iile se produc lent, sânt, îns? stabile, foarte
profunde ?i-l cuprind în întregime. Melancolicii sunt timizi, nehot?râ?i,
pu?in mobili. C?tre ei a apar?inut ?i I. Mecinicov.
Savantul M. Vasile? constat?, c? labilitatea este determinat? de genotip,
?i anume, de poligenie. Se presupune, c? temperamentul se transmite prin
ereditate datorit? unor combin?ri dintre gene dominante ?i recisive dup?
urm?toarea schem?:
A, A, A, - holeric
A, A, a – sangvinic
A, a, a – flegmatic
a, a, a - melancolic
S-a constatat, c? ritmul personal la gemenii monovielini este identic, pe
când la gemenii bivitelini ?i la fra?ii sib?i el difer? cu mult. Reac?ia
(puterea, labilitatea, echilibrul, mimica, vocea, mersul etc.) sunt
similare la gemenii monovitelini, chiar dac? ei au fost desp?r?i?i deodat?
dup? na?tere ?i crescu?i în diferite condi?ii sociale.
Se presupune, c? tipurile de temperament se combin? conform legilor lui
Gr. Mendel:
1. Dac? ambii so?i vor fi de acela?i tip to?i copiii vor mo?teni acela?i
temperament;
2. În celelalte cazuri se observ? dominan?? ca într-o serie de alele:
holeric( sangvinic( flegmatic( melancolic.
Datorit? mo?tenirii poligenice sau polialelice tipuri pure de temperament
în natur? aproape c? nu sunt. I. Pavlov, combinând propriet??ile nervoase
la animale, a c?p?tat 24 de tipuri.
Cunoa?terea structurii temperamentului, a manifest?rii ?i regl?rii lui
permite o educare ?i autoeducare con?tient?. Trebuie s? se ?in? cont de
temperament în orientarea profesionist? a tineretului, la crearea unui
mediu psihologic favorabil în colectivele de studen?i, muncitori, oamenilor
de ?tiin??, cultur?, de crea?ie. Pozi?ia, pe care o ocup? omul în
societate, îi determin? modul de a-?i manifesta emo?iile. Dac? el ocup? un
post de r?spundere, nu-i este permis s? fie dezechilibrat. Demnitatea îl
impune s?-?i frâneze sentimentele, s? hot?rasc? chibzuit.
Compatibilitatea temperamentelor în diferite colective de munc? este
absolut necesar?. Ca s? fie realizat? trebuie s? cunoa?tem bine
temperamentele ?i s? le regl?m în modul corespunz?tor.
9. 4. 6 Psihogenetica
Problema educa?iei ?i instruirii genera?iei tinere este una dintre cele
mai complicate. Savan?ii caut? s? explice comportamentul omului ?i, în
special, formarea particularit??ilor lui individuale, pe baza diferen?elor
genetice dintre indivizi. Ea na?tere o nou? ramur? a psihologiei –
psihogenetica, a c?rei obiect este stabilirea leg?turii dintre psihicul ?i
geneticul omului, eviden?ierea rolului factorului ereditar în via?a
psihic?. Numeroase cercet?ri de psihogenetic? serve?te pedagogiei la
realizarea proceselor de instruire ?i educa?ie.
Exist? multe exager?ri în ceea ce prive?te în?elegerea pedagogiei ca
?tiin??. Multe discu?ii au trezit problema locului ?i importan?ei
factorilor care contribuie la educa?ia ?i instruirea omului. Biologizatorii
sus?in, c? pedagogia trebuie s? se sprijine numai pe factorii ereditari.
Educa?ia, spun ei, nu poate influen?a genele, pe care le posed? omul. Omul
v-a avea anumite calit??i determinate numai în caz c? le va mo?teni de la
str?mo?i. Persoanele, care n-au avut parte de o ereditate ilustr?, vor fi
ori nu vor fi educate, vor ajunge numai la un nivel intelectual mediu.
Alt punct de vedere, care domin? în pedagogie, este recunoa?terea
atotputerniciei factorului social. Reprezentan?ii acestei doctrine
recunosc, c? oamenii se nasc to?i egali ca o «tabula rasa» (tabl? curat?),
pe care educa?ia va înscrie ceea ce dore?te. Dac? omul va avea condi?ii
sociale favorabile, el va deveni perfect.
Ambele aceste teorii examineaz? fiin?a uman? prea unilateral, fiecare
numai din punctul s?u de vedere: ori biologic, ori social. Între factorii
biologici ?i sociali în procesul dezvolt?rii omului, precum se ?tie, se
stabile?te o anumit? rela?ie. Omul tr?ie?te ?i se dezvolt? într-o societate
concret?, într-o anumit? epoc? istoric? ?i aceasta, fire?te, stimuleaz?
dezvoltarea calit??ilor lui, de care societatea are nevoie, care sunt
cerute de acea epoc?. Predispozi?iile pe care le posed? omul trebuie s? fie
eviden?iate ?i cultivate. Pentru a educa omul, trebuie s? cunoa?tem bine
particularit??ile lui atât cele biologice, cât ?i cele psihologice. F?r?
cunoa?terea geneticii nu se poate realiza complet principiul «de la fiecare
dup? aptitudini, fiec?ruia dup? cerin?e».
Mediul poate sau s? perfec?ioneze, sau s? înr?ut??easc? calit??ile
înn?scute în dependen?? de valoarea etic? ?i cultural? a acestui mediu. Un
exemplu interesant în aceast? privin?? ne prezint? ?. Auerbach. Dup? cum
c?r?ile de joc se amestec? înainte de a le distribui juc?torilor, tot a?a
?i genele p?rin?ilor se distribuie la copii fiind amestecate. Nu se ?tie ce
gen? anume va ob?ine copilul, dup? cum nu se ?tie ce c?r?i din întregul
pachet vor fi repartizate juc?torilor. Rezultatul jocului, succesul în joc
îns? nu va depinde numai de felul c?r?ilor, ci ?i de felul cum va ?ti s? le
foloseasc? juc?torul. Un juc?tor bun cu c?r?i mai slabe poate s? ajung? la
un succes mai mare, decât un juc?tor prost cu c?r?i bune, dar care nu ?tie
s? le foloseasc?.
În fa?a pedagogiei ?i psihologiei se afl? problema de a determina cât mai
timpuriu aptitudinile, pe care le posed? copilul. Cunoa?terea lor va
permite organizarea corect? a educa?iei. S? nu uit?m c? îns??i via?a
social? are origine biologic?.
Omul, ca fiin?? biosocial?, are dou? programe de dezvoltare – bilogic?,
imprimat? în ADN ?i transmis? ereditar din genera?ie în genera?ie, ?i
social?, care nu este înscris? în genele sale. Pentru a se dezvolta ca
personalitate el trebuie s? se conduc? de ambele programe. Calit??ile unei
persoane sunt determinate ?i de genotipul ob?inut ereditar, ?i de mediul
social, în care are loc dezvoltarea sa. Genotipul influen?eaz? asupra
form?rii ?i dezvolt?rii fenomenelor psihice ale omului, asupra form?rii
individualit??ii lui. Mediul trebuie s? fie favorabil pentru un anumit
genotip.
La na?tere oamenii nu sunt egali din punct de vedere genetic, de aceea
influen?ele pedagogice ?i psihologice nu pot fi acelea?i pentru persoane
diferite. Fiecare om î?i are genotipul s?u ?i reac?ii specifice lui.
Educa?ia ?i instruirea trebuie s? corespund? individualit??ii fiec?rui om,
care percepe realitatea în felul s?u. ?inând seama de aceste fapte trebuie
de c?utat metode ?i mijloace cât mai potrivite pentru realizarea instruirii
?i educa?iei.
X. INGINERIA GENETIC?
10.1 Structura genomlui
Pe baza exemplelor cu privire la legile de mo?tenire a caracterelor,
analizate în capitolul întâi, unii cititori ?i-au format p?rerea c? fiecare
organism se caracterizeaz? prin dou? st?ri: stare intern?, determinat? de
constitu?ia ereditar?, ?i starea extern?, ce const? în realizarea
posibilit??ilor ereditare ale organismului în anumite condi?ii de
existen??. Într-adev?r, a?a este.
Suma factorilor ereditari ai organismului a fost numit? genotip, iar
totalitatea caracterelor - fenotip. În prima jum?tate a secolului XX
savan?ii considerau c? genotipul individului îl formeaz? o anumit? sum? de
predispozi?ii ereditare - gene, care se pot combina liber, formând cele mai
variate îmbin?ri, pe când fenotipul, la rândul s?u, este un mozaic de
caractere, care se constituie de fiecare dat? în mod diferit.
Cercet?rile ?i experimentele efectuate în continuare au demonstrat c?
aceste reprezent?ri sunt simpliste, iar în multe cazuri - gre?ite.
Înc? Morgan în lucr?rile sale a ar?tat c? genele ocup? anumite locuri
(locusuri) de-a lungul fiec?rui cromozom, formând a?a-zisele grupuri
ligaturale (blocuri), ?i din aceast? cauz? ele nu pot s? se combine
întotdeauna liber, ci, dimpotriv?, de cele mai dese ori se transmit
împreun? cu cromozomul lor.
Legile stabilite de Mendel s-au dovedit a fi limitate tocmai din cauza
fenomenului eredit??ii ligaturate a multor caractere. Aceste legi sunt
valabile numai pentru caractere, ale c?ror gene sunt localizate în diferite
perechi de cromozomi. Afar? de aceasta, s-a stabilit c? anumite caractere
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16
|