Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
incomparabil mai scurt, prin diploidizarea acestor plante  mutante,  se  pot 
ob?ine noi soiuri de plante culturale cu caractere economice utile. 
   Ob?inerea haploizilor prin  metoda  androgenezei  ?i  utilizarea  lor  la 
selec?ia plantelor are o mare importan??. În primul rând,  pe  aceast?  cale 
se reduce de la 7— 10 pân?  la  1—2  ani  timpul  necesar  pentru  ob?inerea 
liniilor homozigote. În rândul al doilea,  num?rul  plantelor  experimentale 
care trebuie studiate, de regul?, se  reduce  mult  la  acest  proces.  Prin 
urmare, volumul  total  de  munc?  se  reduce  brusc  ?i  ?ansele  selec?iei 
accelerate, mai exact, a exemplarelor  de  valoare,  sporesc.  Aceasta  este 
principalul în munca mig?loas? a selec?ionatorului. 
   În ultimul timp se dezvolt? intens o nou? direc?ie în genetica  plantelor 
— selec?ia gametic? ?i celular?. La Academia de ?tiin?e a RM  a  fost  creat 
un centru interdepartamental de  selec?ie  gametic?  ?i  celular?,  care  va 
realiza toate cercet?rile. la  nivelul  celulei  ?i  selec?ia  prealabil?  a 
celor mai reu?ite forme recombinate de plante pentru selec?ia continu?. 
   În fa?a colectivului de savan?i se pune o sarcin? dubl?: a l?rgi spectrul 
variabilit??ii ereditare a plantelor, apoi a selecta din sursele de gene  pe 
cele  mai  de  perspectiv?.  Prima  jum?tate  a  acestei  sarcini   savan?ii 
moldoveni o realizeaz? pe baza cercet?rilor în domeniul  recombinogenezei  — 
transmut?rii genelor în perioada form?rii polenului. Ei  reu?esc  s?  ob?in? 
cu ajutorul unor inductori geneticii speciali o mult mai mare  variabilitate 
decât chiar dup? efectuarea unor ac?iuni  externe  puternice:  de  radia?ie, 
chimice, calorice ?. a. 
   Bogata varietate de genotipuri mai trebuie îns? ?i men?inut?. Acesta este 
un lucru foarte anevoios. Mecanismele  naturii  func?ioneaz?  astfel,  încât 
masa principal? de  polen  cu  combin?ri  atipice  de  gene  s?  nu  produc? 
descenden??. S-a constatat c?  acestui  polen  i  se  poate  ajuta  aplicând 
substan?e biologic active. La selectarea acestor surse de  gene,  s-a  ?inut 
cont de o observa?ie foarte important?,  f?cut?  de  geneticiieni.  Dac?  în 
perioada poleniz?rii este  secet?,  gr?uncioarele  de  polen,  purt?toare  a 
genei rezisten?ei fa?? de ea, au mai multe ?anse de a  produce  descenden??. 
Dac? este foarte frig, se transmit genele  rezistente  la  frig.  Astfel  se 
întâmpl? aproape  cu  to?i  factorii  ne  favorabili  ai  mediului  ambiant. 
Savan?ii realizeaz? selec?ia artificial?  în  camere  climaterice  speciale, 
reproducând diferite condi?ii naturale extremale. În felul  acesta  au  fost 
crescute formele de tomate rezistente la salinizarea solului. 
   La selec?ia celular? ac?ioneaz? acela?i principiu: la început  se  induce 
variabilitatea, apoi se selecteaz? cele mai reu?ite combin?ri de  gene.  Dar 
aceasta se face de acum cu celulele obi?nuite, care fac  parte  din  anumite 
?esuturi ale plantelor — frunza, tulpina, r?d?cina. 
   În prealabil cu ajutorul unor solu?ii chimice speciale ei sunt  adu?i  în 
stare «de suspensie», adic? celulele încep  s?  tr?iasc?  separat  unele  de 
altele. Apoi din celule aparte  se  formeaz?  plante  întregi  cu  caractere 
ereditare programate în prealabil.  Astfel  savan?ii  moldoveni  au  ob?inut 
tomate rezistente la varia?ii considerabile de temperatur?. 
   12.2 Industria celulelor vegetale 
   De multe ori celulele care au fost crescute un timp îndelungat  în  afara 
organismului plantelor î?i men?in capacitatea  de  a  sintetiza  substan?ele 
active (alcaloizii, hormonii, fitoncizii, uleiul eteric ?. a.), pe care  ele 
le produc în plant?. Înseamn? c? pentru a ob?ine aceste produse  de  valoare 
celulele  vegetale  pot  fi  cultivate  în  aparate  speciale.  Astfel,   în 
industria  microbiologic?  ciupercile  microscopice  ?i  bacteriile   produc 
vitamine ?i antibiotice. Aceasta este  deosebit  de  important  în  cazurile 
când  materia  prim?  vegetal?  necesar?  este  pu?in  accesibil?  (plantele 
tropicale, speciile rare sau pe cale de dispari?ie) sau se cultiv? greu. 
   Cultivarea celulelor trebuie s? se foloseasc? în industrie la fel de larg 
ca ?i microorganismele. 
   Celulele vegetale îns?  nu  sunt  bacterii.  Mult  timp  experien?ele  de 
cultivare a lor în  medii  artificiale  e?uau.  S-a  constatat  c?  celulele 
plantei, care au determinat deja apartenen?a lor  la  diferitele  ei  p?r?i, 
pierd  capacitatea  de  a  se  diviza.  Tocmai  din  aceast?   cauz?   toate 
experien?ele de cre?tere a unor celule aparte n-au dat nici un rezultat. 
   Atunci savan?ii au în?eles c? experien?ele cu ?esuturi specializate  sunt 
inutile.  ?i  au  hot?rât  s?  fac?  experimente  cu  celulele  ce  formeaz? 
împreun?ri de  ?esuturi  în  locurile  unde  planta  a  fost  v?t?mat?.  S-a 
constatat c? aceste  ?esuturi  sunt  extrem  de  nepreten?ioase  ?i  pot  fi 
crescute cu u?urin?? în condi?ii artificiale. În  continuare  s-a  constatat 
c? în mediul nutritiv poate fi pus un fragment  de  ?esut  ?i  peste  câteva 
zile în locul t?ieturii (r?nii) va apare o suprapunere amorf?  de  ?esut,  a 
c?rei celule se vor dezvolta apoi în retorte sau  epruvete,  ca  o  mas?  ne 
organizat? ce cre?te repede. În cursul acestui proces  se  produce  a?a-zisa 
dediferen?iere   a   celulelor,   revenirea   lor   la   starea    ini?ial?, 
nespecializat?, dup? care este u?or s? le comut?m  pentru  efectuarea  altor 
func?ii. 
   Un fragment din acest ?esut poate fi separat  oricând  ?i  mutat  într-un 
mediu nutritiv proasp?t. Astfel via?a plantei va  continua  la  infinit.  În 
multe laboratoare din lume exist? culturi de celule, care tr?iesc  mai  bine 
de 30 de ani. 
   Conform modului de nutri?ie, aceast? cultur? de celule nu seam?n?,  îns?, 
cu o plant?  întreag?,  care  poate  s?  se  asigure  singur?  cu  substan?e 
organice, formându-le în procesul fotosintezei. Atunci când  pentru  ele  se 
creeaz? medii nutritive speciale, trebuie  s?  se  ?in?  cont  nu  numai  de 
componen?ii pe care planta îi absoarbe cu r?d?cinile  din  sol,  dar  ?i  de 
componen?ii sintetiza?i de frunze, adic? de glucide. Celulele sunt  capabile 
s? ve?uiasc? ?i s? se divizeze numai  dac?  mediul  nutritiv  con?ine  toate 
mineralele, glucidele ?i substan?ele stimulatoare (vitaminele  ?i  hormonii) 
necesare. 
   În prezent a fost acumulat? o experien?? bogat? de cre?tere a ?esuturilor 
diferitelor plante: tutunului, bradului,  tomatelor,  l?mîiului,  gen?enului 
?. a. m. d. 
   Ob?inerea produselor de valoare de origine vegetal? din biomasa celulelor 
cultivate se bazeaz? pe capacitatea acestor celule de a  sintetiza  acelea?i 
substan?e secundare, pentru care sunt cultivate aceste plante sau culese  în 
natur?. Prezint? interes în primul rând substan?ele  folosite  în  industria 
alimentar?,  medical?  ?i  parfumerie.  Activitatea  fiziologic?  a  acestor 
culturi este foarte înalt? ?i permite elaborarea  de  tehnologii  rentabile. 
În prezent este rentabil? cultivarea, bun?oar?, a celulelor de gen?en,  care 
con?in panaxozizii proprii vestitei «r?d?cini a vie?ii». 
   Au fost create întreprinderi la care  în  vase  speciale  sunt  cultivate 
celule de plante, ale c?ror rezerve în lume sunt limitate sau se  epuizeaz?. 
Din  ele  fac  parte  în  primul  rând  rauvolfiea,  dioscoreia,   gen?enul, 
eleuterococul  ?.  a.  Rauvolfia   este   singura   surs?   a   preparatului 
medicamentos  de  valoare  rezerpina;   dioscoreia   sintetizeaz?   compu?ii 
steroizi necesari pentru producerea cortizonei  ?i  a  celorlalte  preparate 
hormonale.  Planta  rauvolfia,  mai  alee  r?d?cinile  ei,  con?in  o   mare 
cantitate de diferi?i alcaloizi din  care  cea  mai  mare  r?spândire  o  au 
rezerpina ?i aimalina, necesare pentru tratamentul bolii hipertonice  —  ele 
scad tensiunea arterial?. Rauvolfia este o  plant?  tropical?.  Din  cultura 
celulelor ei,  îns?,  ace?ti  alcaloizi  se  ob?in  la  noi  în  ?ar?.  Este 
interesant c? celulele cultivate con?in mai  bine  de  dou?  ori  mai  mult? 
aimolin? decât celulele plantelor întregi, ?i  aceast?  substan??  poate  fi 
ob?inut? pe parcursul întregului an. C?ci  pentru  cre?terea  celulelor  «în 
eprubet?» nu e nevoie de un sol potrivit, nici de o clim? favorabil?. 
   ?tim to?i  care  e  valoarea  gen?enului.  R?d?cinile  lui  con?in  multe 
substan?e t?m?duitoare. Esen?ele de gen?en  sunt  folosite  în  cazurile  de 
sc?dere a tensiunii arteriale, de oboseal?,  de  surmenare,  la  tratamentul 
unor boli nervoase. Preparatele  din  r?d?cin?  sunt  folosite  larg  ?i  în 
parfumerie. La fel de bine  se  ?tie,  îns?,  c?  gen?enul  s?lbatic  cre?te 
foarte încet — într-un an spore?te cu  1  gram.  În  eprubet?  celulele  lui 
formeaz? repede o mas? biolojic? mare: în 21 de zile — aproape 100 de  grame 
la  un  litru  de  mediu  nutritiv.  Aceste  celule   sintetizeaz?   aceea?i 
panaxozizi  ca  ?i  planta.  În  laboratoarele  fabricilor   din   industria 
microbiologic? s-a început deja  producerea  artificial?  a  gen?enului.  ?i 
primele «livr?ri industriale» îi bucur?  pe  savan?i.  Academicianul  C.  A. 
Ovcinicov indic? c?, datorit? eforturilor enorme  depuse  de  «vân?torii  de 
gen?en»,  industria  medical?  produce  anual  250—300  kg  de  extract   al 
r?d?cinii-minune, pe când întreprinderile specializate de acum în primul  an 
de produc?ie industrial? au fabricat aproape 5 tone de acest extract. 
   Experimentele biologice  arat?  c?  nu  exist?  nici  o  deosebire  între 
efectele  ob?inute  de  la  preparatele  din  r?d?cina  gen?enului  ?i  cele 
ob?inute din masa lui celular?. 
   La ordinea zilei se afl? metodele de cultivare în condi?ii industriale  a 
biomasei celulare de  eleuterococ,  care  dup?  complexul  de  substan?e  cu 
activitate  biologic?  se  deosebe?te  prea  pu?in  de   gen?en.   Pe   baza 
extractului de eleuterococ a fost creat? b?utura «Bodrosti». Esen?a  lui  se 
vinde  la  farmacii  ca  tonifiant  adaptogen  ?i   stimulator   al   muncii 
intelectuale. 
   O alt? cale de dezvoltare a biotehnologiei  celulare  este  crearea  prin 
metode genetice a liniilor  celulare  sau  a  clonilor  supraproduc?tori  de 
substan?e  valoroase.  Se  pune  sarcina  de  a  ob?ine  mutan?i  biochimici 
supraproductivi la nivelul celular, care s? nu copie cele ce  se  produc  în 
plant?. Probabil c? nu  numai  mutogeneza  ?i  selec?ia  plantelor  de  mare 
randament,  dar  ?i  hibridizarea  celulelor   din   diferite   plante   are 
perspective   frumoase   ?i   promite   în   viitor   crearea   unor   cloni 
supraproductivi prin metodele ingineriei celulare. 
   Avantajul esen?ial pe care îl prezint? ob?inerea  produselor  de  valoare 
prin intermediul culturilor celulare const? în faptul c? recoltele  nu  sunt 
limitate de timp, sezon ?i clim?. 
   Culturile  celulare  au  fost  înc?  pu?in  studiate  ca  produc?tori  ai 
substan?elor obi?nuite cu activitate fiziologic? ?i  ca  analogii  ale  lor, 
care pot avea  o  activitate  mai  înalt?.  ?i  înc?  un  detaliu:  celulele 
cultivate sunt, de fapt, o materie prim? nou?, care trebuie studiat?  pentru 
a se eviden?ia compu?i activi neobi?nui?i, care n-au fost  descoperi?i  înc? 
în  natur?.  Primele  încerc?ri  de  separare  au  condus  la   descoperirea 
substan?elor cu activitate antivirotic? anticancerigen?,  fitoncid?.  Sper?m 
c? cercet?rile acestea se vor solda cu succes. 
   Una dintre variantele de utilizare a culturilor celulare pentru ob?inerea 
pe cale industrial? a  produselor  de  valoare  este  folosirea  lor  pentru 
transformarea biologic? a precursorului neactiv într-un produs activ. 
   Precum vedem, industria celulelor vegetale se afl? la început de cale. De 
ea ?in, îns?, multe orient?ri de perspectiv? în  domeniul  cercet?rilor  ?i, 
nu încape îndoial?, c? are un mare viitor. 
   12.3 Hibridarea celulelor somatice ?i ob?inerea hibrizilor asexua?i 
   Hibridizarea este un fenomen foarte r?spândit în natur?.  To?i  indivizii 
de aceea?i specie se încruci?eaz?  liber  între  ei  ?i  dau  o  descenden?? 
fecund?.  Deaceea  putem   alege   pentru   încruci?are   reprezentan?i   ai 
diferitelor linii, care se deosebesc  dup?  anumite  caractere  de  valoare, 
pentru  a-i  îmbina  în  descenden?a  hibrid?.  Aceast?  încruci?are   între 
diferitele  linii  de  plante  ale  aceleia?i  specii   poart?   numele   de 
hibridizare intraspecific?. Ea se produce mereu în natur?. Mult mai  rar  se 
încruci?eaz? plantele ce apar?in la diferite specii ?i cu atât mai pu?in  la 
diferite genuri, iar dac? aceasta  se întâmpl? , ace?ti hibrizi  îndep?rta?i 
sunt sterili. 
   Totodat?,  hibridizarea  îndep?rtat?  este  unica  metoda  eficace   prin 
intermediul c?reia  se  realizeaz?  cu  succes  «ingineria  selec?ionar?»  a 
plantelor. Perspective deosebit de largi se  deschid  în  fa?a  hibridiz?rii 
îndep?rtate la  încruci?area  plantelor  culturi  cu  cele  s?lbatice,  când 
selec?ionatorul  realizeaz?  transmiterea  programat?   a   unor   caractere 
valoroase din punct de vedere genetic ale speciilor s?lbatice  ?i  cultivate 
unui nou hibrid. 
   Dac? la o hibridizare obi?nuit? în limitele unei specii  nu  apare  nimic 
nou în principiu, la hibridizarea îndep?rtat? se formeaz?  plante  cu  totul 
noi, nemaiv?zute, pe care le putem  numi,  pe  bun?  dreptate,  specii  noi. 
Formele ob?inute pe aceast? cale reunesc  propriet??ile  a  dou?  specii  ?i 
genuri sau chiar   a  mai  multora  ?i  prezint?  un  fond  de  acumul?ri  a 
materialului  genetic,  cu  ajutorul  c?ruia    se   poate   «construi»   în 
continuare, crea noi specii, variet??i ?i soiuri. 
   Precum se ?tie, în celulele sexuale ale plantelor ?i animalelor se afl? o 
garnitur? unic? (haploid?) de cromozomi. La  diferitele  specii  num?rul  de 
cromozomi este  diferit,  dar  el  este  constant   la  fiecare  specie.  De 
exemplu, celulele sexuale ale grâului  moale con?in  21  de  cromozomi,  ale 
grâului  tare — 14, ale sec?rii  —7  ?.  a.  m.  d.  Fiecare  cromozom  este 
purt?torul unei anumite garnituri de gene. Prin contopirea  celulei  paterne 
cu cea matern? care  poart?  câte  o  garnitur?  de  cromozomi  se  formeaz? 
zigotul cu o garnitur? dubl?. O garnitur? dubl? cap?t? ?i fiecare  celul?  a 
germenului ?i a organismului matur. 
   Savan?ii au  înv??at  s?  manipuleze  dup?  dorin?a  lor  cromozomii,  s? 
m?reasc? sau s? reduc? garniturile de cromozomi ale celulelor.  În  procesul 
experiment?rii ei pot s? m?reasc?  de  dou?  sau  de  trei  ori  num?rul  de 
garnituri  cromozomice  ale  unei  specii  (acest  fenomen  a  fost  denumit 
autopoliploidie); s? reuneasc? într-o  celul?  garniturile  cromozomice  ale 
diferitelor  specii  (alopoliploidia);  s?  ob?in?  organisme  cu  un  num?r 
ordinar de cromozomi (haploidia), precum ?i s? substitue o  anumit?  pereche 
de cromozomi cu alta, s? insereze  cromozomi  suplimentari  sau  fragmentele 
lor aparte, luate din alt soi ?i chiar  din alt? specie.  Aceste  metode  de 
manipulare a materialului genetic au fost numite inginerie cromozomic?.  Ele 
sunt utilizate tot mai pe larg în practica selec?iei  plantelor.  Nu  încape 
îndoial? c? importan?a ingineriei cromozomice va  cre?te  tot  mai  mult  pe 
m?sura perfec?ion?rii metodelor ei. Se cunosc experien?ele savantului G.  D. 
Carpecenco, care a ob?inut pe aceste  c?i  un  hibrid  fertil  din  diferite 
specii: varz? ?i ridiche — rafanobrasica. Îns?,  din  p?cate,  acest  hibrid 
intergenic n-a prezentat interes practic. Iat? un alt exemplu:  se  ?tie  c? 
dintre toate culturile cerealiere secara este cea mai rezistent? la frig  ?i 
cea mai nepreten?ioas? fa?? de sol. Spicul ei este mai productiv, decât  cel 
al grâului. Selec?ionatorii ?i-au pus drept scop  s?  încruci?eze  grâul  cu 
secara ?i s? ob?in? o cultur? cerealier? absolut nou?.  Se  prevedea  unirea 
într-o singur? plant? hibrid? a celor mai bune  caractere  ale  grâului   ?i 
ale sec?rii. 
   Acest hibrid intergenic (el a fost numit  triticale  —  de  la  îmbinarea 
cuvintelor latine triticum—  grâu  ?i  secale   —  secar?)  se  ob?ine  prin 
încruci?area grâului  cu secara,  dublându-le  în  continuare  garnitura  de 
cromozomi la hibrid, tratând celulele lui cu  alcaloidul  colhicina.  Astfel 
cromozomii de  grâu  ?i  secar?  devin  dubli  ?i  restabilesc  fertilitatea 
triticalei. 
   Triticale este primul gen de plant? ob?inut în mod artificial,  având   o 
mare valoare practic?. În diferite ??ri s-au ob?inut de acum multe  varia?ii 
ale acestor plante. Cele mai  frumoase  rezultate  în  acest  domeniu  le-au 
ob?inut V. Pisarev, A.  ?ulândin  ?i  N.  ?i?in  împreun?  cu  colegii  lor. 
Deosebit de valoros s-a dovedit a fi triticale cu 42  de  cromozomi  (dintre 
care 28 de grâu ?i 14 de secar?). 
   În ce const?  valoarea triticalei?  Cele  mai  bune  soiuri  ale  acestei 
culturi de peste hotare dau tot atâtea gr?un?e ca ?i grâul de toamn?  moale, 
dar ele se deosebesc printr-un con?inut  sporit  de  protein?,  prin  înalte 
propriet??i de panifica?ie a f?inii. Afar? de aceasta,  triticale  este  mai 
rezistent? la boli decât grâul.  Gr?un?ele  ei  con?in  mai  mult  aminoacid 
indispensabil — lizin?, cu toate c? aceast? cultur? înc? nu  ocup?  terenuri 
mari, mul?i savan?i consider? c? anume triticalele sunt  pâinea  viitorului. 
Se presupune c? recolta celor mai bune din formele ei  va  fi  în  mediu  de 
70—80 centale la hectar. 
   Academicianul N. V. ?i?in a emis o alt? idee neobi?nuit?: de a  încruci?a 
grâul cu du?manul lui înr?it — cu pirul. De ce  oare  savantul  a  ales  din 
atâtea plante tocmai buruiana a c?rei  numire  în  traducere  din  latin?  e 
«pojarul câmpurilor». Acest gramineu s?lbatic posed?  multe  propriet??i  de 
valoare, pe care n-ar strica s? le aib? grâul. El suport? minunat  gerul  de 
50—55 de grade, nu sufer? de boli, iar gr?un?ele-i con?in 28—30 procente  de 
protein?, de dou? ori mai mult decât cele mai bune soiuri de grâu. 
   Ob?inerea hibrizilor  de  grâu-pir  (HGP)  nu  numai  c?  este  un  lucru 
complicat, dar mai necesit? ?i un volum mare de munc?. Primul mare  obstacol 
este, precum în cazul cu triticale, sterilitatea hibrizilor.  Se  cer  multe 
bra?e de munc?, de aceea vara la cultivarea lor particip?  ?i  ?colarii.  Ei 
separ? staminele de grâu, apoi izoleaz? spicul,  iar  peste  dou?-trei  zile 
pun pe  stigmatul  grâului   polenul  de  pir.  Toamna  apar  ni?te  semin?e 
pl?pânde, mici, care nu seam?n? nici cu grâul, nici cu pirul.  Anul  urm?tor 
ele se seam?n? ?i cresc plante noi. Sunt sterile, în  anterele  lor  aproape 
nu se  formeaz?  polen.  Florile  hibridului  trebuie  deja  poleniza-te  cu 
polenul grâului. Pentru a ob?ine un gr?unte e nevoie s?  se  polenizeze  400 
de flori. Hibrizii de  genera?ia  a  doua  se  autopolenizeaz?,  iar  spicul 
seam?n? ba cu cel al pirului, ba cu cel al grâului  sau e  ceva  între  grâu 
?i pir. Hibrizii de genera?ia a treia au multe spice de tipul grâului,  dea- 
ceea în continuare se selecteaz? numai plantele necesare. 
   Pe baza hibrizilor de grâu-pir au fost create multe soiuri de perspectiv? 
de grâu de toamn?. Unul dintre acestea este Odin?ovscaia-75. El cre?te  bine 
pe solurile  podzolice,  este  atacat  de  dou?  ori  mai  pu?in  de  bolile 
criptogamice ?i d? o recolt? de aproape 70 centale la hectar.  Odin?ovscaia- 
75 a fost ob?inut? prin încruci?area hibridului PPG-186  cu  Bezostaia-4  ?i 
Mironovscaia-808. Ea a mo?tenit de la «p?rin?ii» s?i tot  ce  aveau  ace?tia 
mai bun. Odin?ovscaia se coace repede, are  spice  ?i  boabe  mari.  Are  ?i 
propriet??i  de  panifica?ie  minunate.  Odin?ovscaea  are  protein?  cu  un 
procent mai mult decât celelalte soiuri de grâu. Numai cu un  procent.  Pare 
pu?in. De fapt, îns?, aceast? cifr? minuscul? d? un surplus de  5—6  centale 
de gr?un?e la hectar. 
   Sub conducerea direct? a lui N. V. ?i?in au fost  create  ?i  prezint?  o 
deosebit? importan?? pentru teorie ?i practic? hibrizii  ob?inu?i  din  trei 
genuri  de  plante:  grâu,  pir  ?i  secar?.  Aceast?  îmbinare  intensific? 
caracterul multianual al soiurilor de grâu  multianual  din  contul  sec?rii 
multianuale. 
   Celulele  somatice  ale  acestor  hibrizi  «tripli»  con?in  câte  35  de 
cromozomi: 7 — de secar? de la hibridul multianual de secar?, 7 — de pir  de 
la pirul multianual ?i 21 — de grâu de la grâul  multianual,  Aceste  plante 
sunt puternice, formeaz? câte 30—37 de spice pe  o  tulpin?,  tipul  lor  de 
dezvoltare este multianual, sunt foarte rezistente la bolile  bacteriale  ?i 
criptogame, dar sunt sterile — nu formeaz? boabe. Dup? ce  au  fost  tratate 
cu colhicin? s-au ob?inut plante cu 70 de cromozomi ?i cu flori fertile. 
   Se efectueaz? lucr?ri interesante de încruci?are  îndep?rtat?  a  grâului 
cu graminee s?lbatice (cu elimus), pentru  a  ridica  brusc  productivitatea 
formelor  hibride.  Dup?  încruci??ri  complicate  ?i  în  multe  etape  ale 
elimusului moale cu grâul tare ?i grâul moale au fost  ob?inu?i  hibrizi  cu 
42 de cromozomi, care formeaz? semin?e dup? autopolenizare. Aceste forme  de 
var? ale plantelor au un spic puternic,  care  dep??e?te  uneori  18  cm  în 
lungime. El este 
   capabil s? sus?in? 120 ?i chiar  mai multe boabe mari, ro?ii,  sticloase. 
Bobul are un procent foarte mare de  protein?  —  21—24%  în  compara?ie  cu 
12—15% la soiurile obi?nuite de grâu, iar gluten brut  în  f?in?  —  aproape 
50—55%. Din aceast? f?in? se coace pâine de  calitate  înalt?,  asem?n?toare 
cu cea coapt? din f?in? de grâu. 
   Putem afirma c? datorit? metodelor de hibridizare interspecific?  a  fost 
creat? înc? o cultur? nou?, care  în  viitorul  apropiat  va  ocupa  un  loc 
destoinic printre principalele culturi cerealiere. 
   Precum se vede, posibilit??ile ingineriei de selec?ie, de reconstruire  a 
plantelor  agricole  pe  baza  hibridiz?rii  îndep?rtate  sunt  cu  adev?rat 
nelimitate. 
   O direc?ie foarte interesant? ?i de perspectiv? a cercet?rilor  în  acest 
domeniu este transmiterea de la plantele s?lbatice a unor  cromozomi  aparte 
sau a fragmentelor lor plantelor cultivate.  Savantul  american  E.  Sirs  a 
transferat înc? în anul 1956 cu ajutorul razelor  rentghen  un  fragment  de 
cromozom al gramineului s?lbatic eghilops în cromozomul  grâului,  asigurând 
astfel grâului  gradul de rezisten??  fa??  de  rugina  neagr?  a  frunzelor 
proprii plantei s?lbatice. 
   În ultimul timp la «construirea» plantelor o importan?? tot mai mare o au 
cercet?rile cu protopla?ti izola?i. În  acest  domeniu  savan?ii  din  fosta 
URSS au ocupat cele mai avansate pozi?ii în  lume.  Aceste  metode  au  fost 
studiate  fundamental  ?i  perfec?ionate  de  un  grup  de  savan?i  de   la 
Institutul de fiziologie a plantelor al A? al  fostei  URSS,  condus  de  R. 
Butenco. 
   Protopla?tii  pot  fi  ob?inu?i  din  orice  organ  al  plantei,  dar  în 
majoritatea cazurilor ei  sunt  separa?i  din  frunzele  verzi.  La  început 
frunzele sunt supuse steriliz?rii, apoi sunt tratate  cu  fermen?i  speciali 
(celulaza, pectinaza ?. a.) care dizolv? anvelopa groas? :a celulelor,  dup? 
care con?inutul lor viu r?mâne înv?luit într-o membran? sub?ire  plazmatic?. 
Sunt celulele «goale» sau protopla?tii. 
   Dup? izolare protopla?tii sunt  transfera?i  într-un  mediu  solid  —  în 
geloz?, unde peste câteva ore începe s? se formeze peretele  celulei.  Prima 
diviziune a celulelor noi începe, de obicei, peste 3—5 zile, a doua —  peste 
o s?pt?mân?, iar peste înc? o s?pt?mân? se formeaz? aglomera?ii  de  celule, 
apoi apare ?i callusul. 
   Pentru ca planta s? regenereze, celulele de callus se  tranefer?  într-un 
mediu cultural special,  care  contribuie  la  diferen?ierea  organelor.  În 
ultimii ani, din protopla?tii izola?i au  fost  ob?inute  plante  de  tutun, 
morcov, grâu, maz?re, vi??-de-vie ?. a. 
   Pentru regenerarea unei plante întregi de tutun din protopla?ti e  nevoie 
de 7—10 s?pt?mâni. 
   Cultivarea protopla?tilor  prezint?  un  mare  interes  pentru  ingineria 
genetic?. În primul rând, pentru c? cu ajutorul lor se  pot  înmul?i  repede 
exemplare întregi de plant?, deoarece din fiecare celul? se poate ob?ine  un 
întreg  organism.  Dac?  dintr-un  gram  de  frunze  verzi  se  pot   separa 
aproximativ dou? milioane de protopla?ti, se creaz? posibilit??i  nelimitate 
pentru  clonarea  plantelor,  fapt  ce  are  o  mare  importan??  economic?. 
Întreaga descenden?? ob?inut? din  protopla?tii  unei  singure  plante  este 
identic? din punct de vedere genetic, de aceea aceast? metod?  de  înmul?ire 
face posibil? men?inerea  pentru  un  timp  nelimitat  a  propriet??ilor  de 
valoare ale plantelor cultivate, ceea ce nu se poate ob?ine prin  înmul?irea 
sexuat? obi?nuit?. 
   În rândul al doilea, ?i aceasta  prezint? cea  mai  mare  importan??,  cu 
ajutorul  protopla?tilor  se  pot  ob?ine  a?a-zi?ii  hibrizi  asexuali  sau 
somatici ai diferitelor forme de plante, care nu pot fi crea?i prin  nici  o 
alt? metod?.  Schema  general?  a  hibridiz?rii  celulelor  somatice  ?i  de 
ob?inere prin ele a hibrizilor asexuali este prezentat? în des. 28. 
   Esen?a acestei tehnologii const?  în faptul c? drept materie ini?ial?  de 
construc?ie se utilizeaz? nu celulele sexuale, ci  celulele  somatice.  Dup? 
ce se îndep?rteaz? de pe ele membranele dure,  acestea  sunt  silite  s?  se 
contopeasc?. Din celulele hibride, ap?rute  în  urma  contopirii,  se  ob?in 
apoi plante hibride. 
   Protopla?tii,  datorit?  lipsei  membranei  de  celuloz?,   pot   s?   se 
contopeasc? singuri între ei sau acest proces se produce  în  prezen?a  unor 
agen?i chimici, bun?oar? a polietilenglicolului. Dup?  contopirea  celulelor 
urmeaz? contopirea nucleelor lor, apoi,  în  câteva  zile,  se  restabile?te 
membrana celular? comun?  ?i,  în  sfâr?it,  celula  hibrid?  începe  s?  se 
divizeze. 
   În anul 1972 un grup de savan?i americani, în frunte cu  P.  Carlson,  au 
ob?inut primii  hibrizi  celulari  prin  contopirea  protopla?tilor  a  dou? 
soiuri  de  tutun.  Din  celulele  contopite  au  regenerat  plante  hibride 
normale— amfidiploide, care con?ineau cromozomii ambilor p?rin?i, 24  de  la 
nicotiana glauca ?i 18 de la nicotiana langsdorfi: în total  2n  =  42.  S-a 
constatat   c?   plantele   hibride,   ob?inute   prin   metoda   contopirii 
protopla?tilor,  nu  se  deosebesc  prin  nimic  de   cele   ob?inute   prin 
hibridizare sexual?. 
   Un grup de savan?i englezi, în frunte cu E. Cocching, au ob?inut în  anul 
1987 plante hibride prin încruci?area a dou? specii de petunie. 
   Colaboratorii laboratorului de cultivare a celulelor ?i ?esuturilor de la 
Institutul de fiziologie a plantelor al A? a  fostei URSS, în frunte  cu  R, 
Butenco, au ob?inut hibrizi somatici  din  încruci?area  a  dou?  soiuri  de 
tutun, iar, datorit? muncii în comun  a  savantului  sovietic  IU.  Gleb  ?i 
savantului german F. Hofman, a fost creat? o plant? nou? —  arabidobrassica. 
?i ea a fost ob?inut? prin hibridizarea  somatic?  a  arabidopsisului  ?i  a 
uneia din speciile de varz? s?lbatic?. Noul hibrid a fost  crescut  în  trei 
etape. La început, dup? contopirea  protopla?tilor  celulelor  somatice  ale 
arabidopsisului ?i a verzei au fost  ob?inute  celule  hibride,  care  aveau 
cromozomii  ambelor  plante  ini?iale.  Apoi  prin  înmul?irea  unor  celule 
hibride aparte în condi?iile cultiv?rii sterile în medii  nutritive  solide, 
care con?ineau geloz?, vitamine, substan?e minerale ?i  fitohormoni  (auxina 
?i chinina), au fost ob?inu?i  callu?ii  liniilor  celulare  respective.  În 
sfâr?it, în etapa a  treia,  schimbând  componen?a  mediilor  nutritive,  se 
provoca  stimularea  celulelor  callusului  pentru   morfogenez?.   Datorit? 
acestei stimula?ii, celulele hibride ale unor linii formau  numai  r?d?cina, 
ale alteia — numai  l?starii,  ale  celor  din  urm?  —  plante  întregi  cu 
r?d?cini, l?stari ?i flori. Dar plantele înflorite ale  arabidobrassicii  nu 
erau capabile de polenizare. Reproducerea ?i înmul?irea  lor  este  posibil? 
numai pe cale vegetativ? în condi?iile cultiv?rii ?esuturilor. 
   Cercet?rile în domeniul ingineriei celulare a plantelor au atins  stadiul 
când se poate vorbi despre utilizarea acestei noi metode de  hibridizare  la 
selec?ionarea practic? a plantelor, cu toate  c?  în  acest  caz  n-au  fost 
studiate înc? definitiv particularit??ile principale ale  «comportamentului» 
genelor, a fost dovedit c? hibridizarea  somatic?,  spre  deosebire  de  cea 
sexual?, l?rge?te mult limitele încruci??rii. 
   Hibridizarea celulelor somatice ?i-a dovedit de acum  eficacitatea.  Prin 
ea  au  fost  ob?inu?i  hibrizi  interspecifici  ai  cartofului,  tomatelor, 
turnepsului, verzei cu rudele lor s?lbatice, precum ?i hibrizi ai  tutunului 
?i mahorc?i, tomatului ?i cartofului, care prezint? un material  ini?ial  de 
valoare pentru selectarea în viitor a unor soiuri noi.  Astfel  la  una  din 
experien?e savan?ii au utilizat protopla?tii  unei  specii  s?lbatice  ?i  a 
unei specii cultivate de cartofi — soiul Prieculischii timpuriu.  Acest  soi 
are tuberculi mari, dar  este  predispus  la  boli.  Cartoful  s?lbatic  are 
tuberculi foarte mici, dar este rezistent la diferite  boli.  Aceste  specii 
se deosebesc ?i dup? m?rimea protopla?tilor, ?i dun? num?rul cromozomilor. 
   Ce propriet??i s-au ob?inut la hibrizii  somatici?  Dac?  compar?m  forma 
frunzelor, a tufelor ?i m?rimea tuberculilor, acestea ocup? parc? o  pozi?ie 
intermediar?  între  speciile  cultivate  ?i  cele  s?lbatice.  Tot  a?a  se 
întâmpla ?i la hibridizarea obi?nuit?, pe cale sexual?,  a  acestor  plante. 
Dar hibridul ob?inut din protonla?ti s-a dovedit a fi rezistent la  una  din 
bolile virotice grave — la fitoftoroz?. 
   În cursul ultimilor ani  s-au  ob?inut  celule  hibride  prin  contopirea 
protopla?tilor   ?i   încruci?ând   reprezentan?ii   unor   specii    foarte 
îndep?rtate:  p?pu?oiul  cu  ov?sul,  morcovul  cu  tutunul,   morcovul   cu 
petuniea, p?pu?oiul cu soia, maz?rea cu soia ?. a. m.  d.,  dar  din  aceste 
celule hibride nu s-au ob?inut înc? plante întregi. 
   Hibridizarea celulelor somatice, în  afar?  de  solu?ionarea  problemelor 
practice, deschide posibilit??i absolut noi în ce  prive?te  studierea  unei 
astfel de  probleme  ?tiin?ifice  fundamentale,  precum  este  interac?iunea 
între  nucleu,  citoplasm?  ?i  organitele  celulei.  Pân?  nu  demult  înc? 
selec?ia  ?i  genetica  nu  aveau  posibilitatea  de  a  reconstrui   genele 
organelelor  citoplasmei,  deoarece  prin  încruci?area  obi?nuit?  ele   se 
mo?tenesc numai de la mam?.  Fiind  lipsite  de  genele  citoplasmitice  ale 
organismului patern, între ele nu se poate produce nici o  recombina?ie.  Pe 
de alt? parte, aceste gene sunt responsabile de o serie de procese  practice 
importante. Ingineria celular? ofer? pentru întâia dat? posibilitatea  de  a 
manipula ?i cu aceste gene. 
   12.4 Transferul interspecific al genelor 
   Ingineria genic? ca mijloc de creare ?i transferare a genelor noi  e  cea 
mai potrivit? pentru  practicarea  metodelor  ne  tradi?ionale  în  selec?ia 
plantelor cultivate. 
   Ca  început  al  ingineriei  genice  a  plantelor  poate  fi  considerat? 
descoperirea vectorului natural al  plazmidei  mari  în  bacteriile  de  sol 
Agrobacterium  tumefaciens,  care  provoac?   la   plantele   dicotiledonate 
formarea unor tumori — a col?anilor crenela?i. Adev?ratele  tumori  apar  la 
plantele  capabile  s?  creasc?  nelimitat  ?i   compuse   din   celule   ne 
diferen?iate,  dup?  ce  în   ?esutul   v?t?mat   nimeresc   bacteriile   A. 
tumefaciens. 
   În anul 1974 s-a descoperit c? caracterul transform?rii  este  determinat 
genetic de plazmida ce a c?p?tat de-numirea de Ti (de la  cuvintele  engleze 
tumor inducing  —  care  provoac?  tumoare).  Aceast?  plazmid?,  precum  ?i 
plazmida Ri (root inducing) — ce provoac?  ro?ea??),  care  determin?  boala 
tumoral? a  r?d?cinilor  ?i  care  se  afl?  în  bacteria  de  sol  înrudit? 
(Argobacterium  rhizogenes)  formeaz?  temelia  vectorului   ce   transport? 
informa?ia genetic? str?in? în celulele plantelor. 
   Plazmidele Ti se afl? numai în celulele bacteriilor. Dup? ce  p?trund  în 
celulele vegetale, se produce inserarea unei p?r?i a ADN-ului  plazmidic  cu 
ADN-ul cromozomic al noului st?pân. 
   O condi?ie obligatorie a fiec?rei manipul?ri  de  inginerie  genic?  este 
transferarea celulei unice datorit? inser?rii moleculei ADN ?i dup?  aceasta 
 clonarea acestei celule. S-a constatat: celulele vegetale  ?i  protopla?tii 
lor izola?i pot fi ?i ei clona?i. A fost  elaborat?  metoda  de  inserare  a 
plazmei Ti prin infectarea protopla?tilor cu bacteria A. tumefaciens. 
   Posibilitatea  transform?rii  plantelor  superioare  a  fost  demonstrat? 
recent de savantul olandez F. Crens împreun? cu colaboratorii  s?i  pe  baza 
protopla?tilor frunzelor de tutun. În prealabil a fost îndep?rtat?  cea  mai 
mare  parte  a  membranei  celulare  cu  ajutorul  unor  fermen?i  speciali. 
Protopla?tii ob?inu?i în modul  acesta  erau  transforma?i  activ  de  c?tre 
plazmida Ti. 
   Folosirea Ti — plazmidei în calitate de vector pentru transferul  genelor 
în celulele vegetale ofer? posibilitatea de a regenera  plante  întregi  din 
celule separate, ce  con?in  ADN  str?in.  Pe  aceast?  cale  în  anul  1985 
savantul  japonez  M.  Norimoto  a  reu?it  s?  transfere  gena   fazeolinei 
(proteinei de rezerv? a boabelor de fasole) în celulele  florii-soarelui  ?i 
a tutunului. Aceast? gen? ?i-a men?inut  capacitatea  de  a  se  replica  în 
celulele str?ine, în ele se sintetiza  în  cantit??i  mari  ARNi  ?i  îns??i 
fazeolina. 
   Un fenomen asem?n?tor a fost observat ceva mai înainte (anul 1977) de  un 
grup de savan?i de la Universitatea din Wa?ington. M. Drumand, M. Gordon  ?. 
a. au stabilit c?  în  caz  de  interac?iune  a  plazmidei  Ti  cu  celulele 
?esutului de tutun se produce  transferul  unui  fragment  de  plazmid?  din 
celula bacterial? în celula vegetal?, urmat? de  copierea  lui  în  celulele 
tumorii. A  fost  prima  m?rturie  clar?  a  posibilit??ii  transcrierii  în 
celulele ?esutului vegetal a ADN-ului de origine bacterial?. 
   În ingineriea genetic?  a  plantelor  o  deosebit?  perspectiv?  prezint? 
cercet?rile de transplantare a unor gene aparte sau a unor grupuri  de  gene 
de la unele specii la altele cu scopul de a le reconstrui genetic  ?i  a  le 
atribui noi caractere  ?i  însu?iri  de  valoare.  Este  vorba  de  asemenea 
propriet??i  cum  ar  fi  capacitatea   de   sintetizare   a   aminoacizilor 
indispensabili, a substan?elor cu activitate biologic?, rezisten?a  fa??  de 
d?un?tori ?i boli, precum ?i fa?? de pesticide, reac?ionarea  la  utilizarea 
îngr???mintelor minerale, capacitatea de a absorbi azotul liber din  aer  ?i 
multe altele. Atât în ?ara  noastr?,  cât  ?i  peste  hotare  se  efectueaz? 
cercet?ri rodnice în aceast? direc?ie. 
   La începutul deceniului al nou?lea  savan?ii  australieni  au  reu?it  s? 
transplanteze genele  din  bacterii  în  celulele  tomatului,  iar  biologii 
englezi — în celulele paltinului. 
   Lucr?ri  analoge  au  fost  realizate  în  1975  de  c?tre  colaboratorii 
Institutului de biologie ?i genetic? molecular?  a  A?  Ucrainene.  Savan?ii 
din Kiev ?i-au pus drept sarcin? transplantarea din celula colibacilului  în 
celulele tutunului a unui grup de gene. Ca translator de gene  a  fost  alee 
fagul lambda. Acest fag paraziteaz? pe bacteriile  colibacilului,  insereaz? 
ADN-ul s?u în cel al st?pânului, iar când p?r?se?te celula  bacteriei,  duce 
cu ea câteva din genele ei — operonul lactozic. 
   Pentru experien?? a fost ales anume tutunul, pentru c? unele din celulele 
lui cresc bine în cultura de laborator ?i din ele se  poate  cre?te  relativ 
u?or o plant? întreag?. Experien?a a decurs în felul urm?tor: în unele  vase 
se cre?teau celule de tutun, în altele — celule bacteriene,  purt?toare  ale 
fagului  lambda.  Apoi  celulele  bacteriilor,  ce  cre?teau  de  obicei  la 
temperatura de 30—37°C, au fost transferate  într-un  mediu  cu  temperatura 
mai înalt? (42°CE). În aceste condi?ii fagii parc? fac celula s?  explodeze, 
se arunc? din ea, duc cu ei un fragment de  ADN  al  st?pânului  —  operonul 
lactoz?. 
   Dup? aceasta  fagii înc?rca?i cu gene str?ine sunt separa?i  din  cultura 
de colibacili ?i adu?i în cultura celulelor de tutun. Peste un  anumit  timp 
în  celulele  de  tutun  spore?te  cu   mult   activitatea   fermentului   — 
galactozidaza. Înseamn? c?  a  început  s?  func?ioneze  operonul  lactozic. 
Sinteza fermentului bacterial în  celulele  tutunului  se  produce  tot  mai 
activ ?i spre  sfâr?itul  s?pt?mânii  a  treia  spore?te  în  compara?ie  cu 
începutul experien?ei de 30—50  de  ori.  Aceast?  problem?  solu?ionat?  cu 
succes  a  avut  un  caracter  pur  didactic,   ea   era   necesar?   pentru 
perfec?ionarea metodei. C?ci  n-are  nici  un  rost  a  se  altoi  tutunului 
operonul de lactoz?: tutunul se poate lipsi de lactoz?. 
   Mai descriem o problem? asem?n?toare, îns? de mare  importan??  practic?. 
Boabele de grâu con?in pu?ini aminoacizi indispensabili — triptofan a  c?rui 
cantitate (?i înc?  a  unui  aminoacid  indispensabil  —  lizin?)  determin? 
valoarea proteinei celulei vegetale.  Aici  programul  de  sintetizare  este 
împrumutat de la aceea?i bacterie a  colibacilului:  ADN-ul  ei  con?ine  ?i 
operonul triptofanic — un complex alc?tuit din cinci gene în  care  se  afl? 
codificat un ferment ce sintetizeaz? triptofanul.  Dac?  acest  operon  este 
luat din bacterie ?i transferat în ADN-ul  grâului,  apoi  în  urma  acestei 
opera?ii de inginerie genic? grâul  se  îmbog??e?te  cu  triptofan.  Primele 
cercet?ri ne inspir? speran?a c? în viitorul apropiat  ?i  aceast?  opera?ie 
se va solda cu succes 
   Comunicarea savan?ilor de la Universitatea San-Diego (California), f?cut? 
recent,  p?rea  senza?ional?.  Ei  au  reu?it  s?  separe   din   organismul 
licuriciului  gena  responsabil?  de  activitatea  celulelor,  care  radiaz? 
lumina Acest? gen? a fost inserat? în celula tutunului. ?i ce crede?i?  Când 
din aceast? celul? a fost crescut? o plant? de tutun, aparatele au fixat  c? 
frunzele plantei radiau permanent  o  lumin?  slab?.  Dac?  se  va  confirma 
definitiv c? radia?ia de  lumin?  este  o  urmare  a  transplant?rii  genei, 
experimentul  va  fi  considerat  de  savan?i  drept  o  mare  realizare   a 
ingineriei genice. 
   Un vis sacru al savan?ilor ce lucreaz? în domeniul ingineriei  genice  ?i 
celulare este transferarea în celula plantei a genelor  responsabile  pentru 
însu?irea azotului molecular din aer. Aceste  gene  (nif  —  operon)  le  au 
unele bacterii ?i alge euglenofite.  Datorit?  lor  aceste  organisme  au  o 
garnitur? de fermen?i necesari,  între  care  rolul  principal  îi  apar?ine 
nitrogenazei. Toate celelalte organisme nu dispun de aceste gene.  De  aceea 
plantele care se scald? în azot ?i sunt «îmbibate» cu el  (4/5  de  aer)  au 
nevoie, totu?i, ca solul s? con?in? compu?i ai  acestui  element.  Pentru  a 
sintetiza proteine ?i alte substan?e plantele pot utiliza  azotul  numai  în 
form? de compu?i chimici. ?i nu-i  deloc  întâmpl?tor  c?  pentru  a  ob?ine 
recolte maximale omenirea a creat o puternic? industrie de  îngr???minte  de 
azot ?i  este  nevoit?  s?  cheltuiasc?  în  aceste  scopuri  multe  resurse 
materiale. 
   Dar exist? ?i plante capabile s? înfrunte într-o  anumit?  m?sur?  aceste 
dificult??i:  este  vorba  de  plantele  leguminoase  pe  r?d?cinile  c?rora 
locuiesc a?a-zisele bacterii de nodozit??i care asimileaz? azotul  din  aer. 
Astfel, leguminoaselor li se transmite o parte din azotul  necesar  în  urma 
simbiozei cu bacteriile. 
   La început savan?ii  au  încercat  s?  modeleze  un  proces  de  simbioz? 
asem?n?tor la cultivarea ?esutului vegetal. P. Carlson ?i colaboratorii  s?i 
au utilizat cultura ?esutului  de  morcov,  deoarece  pentru  el  erau  deja 
elaborate  metodele  de  regenerare  din  celule  ale  plantei  de   valoare 
complect?. 
   În cultura ?esutului de morcov se insera tulpina bacteriei de  nodozit??i 
(Azotobacter vinelandi)  care  nu  poate  cre?te  f?r?  adenin?.  În  mediul 
nutrit1iv nu era aceast? substan??, de aceea bacteriile  puteau  s-o  capete 
numai din celulele morcovului. Dup? o  cre?tere  comun?  timp  de  12  zile, 
celulele erau transferate într-un mediu f?r?  azot,  pe  care  peste  câteva 
luni au crescut ni?te culturi capabile s? creasc? încet în  cursul  unui  an 
?i jum?tate. Culturile de control (f?r? azotobacterii)  n-au  crescut  deloc 
într-un astfel de mediu. 
   Colaboratorii Institutului  de  biologie  ?i  genetic?  molecular?  a  A? 
Ucrainene au ob?inut o simbioz? asem?n?toare. În acest scop  ei  au  folosit 
un alt gen de bacterii fixatoare de azot —Rhizobium,  precum  ?i  celule  de 
tutun ?i de grîu. Ei au amestecat celulele bacteriene ?i vegetale, ?i  peste 
un timp oarecare s-au convine c? în celulele de tutun ?i de grâu au  p?truns 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |