Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà
	
	
înmul?irea animalelor agricole. 
   Experien?e asem?n?toare se  fac  ?i  cu  popula?iile  marine.  Din  cauza 
mic?or?rii  rezervelor  de   pe?te   din   Oceanul   mondial   se   studiaz? 
posibilitatea cre?rii unei re?ele largi  de  ferme  marine,  în  care  lumea 
animal? a  m?rilor  se  va  afla  sub  controlul  omului.  Dar  principalele 
obstacole în realizarea acestui scop sunt: poluarea cu  substan?e  toxice  a 
apelor litoralului m?rii, bolile infec?ioase ale pe?tilor ?i  cre?terea  lor 
relativ lent?. În leg?tur? cu aceasta  D. Pauers ?i colaboratorii s?i  (SUA) 
au elaborat metode de inginerie genic? în scopul  de  a  accelera  cre?terea 
pe?tilor, precum ?i pentru a le elabora rezisten?a la temperaturi joase,  la 
substan?e toxice ?i la agen?i patogeni  ai  bolilor  infec?ioase.  Pentru  a 
m?ri viteza de cre?tere a pe?tilor se folose?te gena  clonat?  a  hormonului 
de cre?tere a mamiferelor, care seam?n? mult cu gena analog? a pe?tilor. 
   Savan?ii americani au constatat c? introducerea acestei  gene  în  icrele 
fecundate ale unor specii de pe?ti provoac? o sporire sim?itoare a  ritmului 
lor de cre?tere. Ei au efectuat de asemenea experien?e  de  transplantare  a 
genelor, care le acord? pe?tilor rezisten?? fa?? de  temperaturile  sc?zute. 
Aceste gene codific? formarea proteinelor cu  propriet??i  de  antigen.  Una 
dintre aceste proteine este în stare s? adi?ioneze cristale foarte  mici  de 
ghea??, sc?zând astfel cu 1 – 2°CE temperatura de  înghe?are  a  lichidului. 
Aceste proteine au fost separate  din  ?esuturile  speciilor  de  pe?ti  din 
Antarctida. 
   ?i, în sfâr?it, a treia orientare este utilizarea genelor  care  codific? 
proteinele metalotioneinei, care fixeaz? compu?ii toxici, de  exemplu  ionii 
metalelor grele. Inserarea acestor gene în  icrele  fecundate  ale  pe?tilor 
trebuie s? sporeasc? rezisten?a puietului de pe?te în  caz  de  prezen??  în 
apa m?rilor a  substan?elor  toxice.  Conform  p?rerii  autorilor,  prezint? 
perspective  mai  mari  utilizarea  genelor  clonate  ale  metalotioneinelor 
pentru  ob?inerea  acestor  proteine  prin  metod?  microbiologic?  ?i  apoi 
îndep?rtarea cu ajutorul lor a' metalelor grele din apa marin?. 
   A?a dar, am  examinat  rezultatele  unor  experimente  de  transferare  a 
genelor str?ine în ovulele diferitelor clase de animale. În ultimul timp  în 
diferite ??ri ale lumii se  efectueaz?  asemenea.  cercet?ri,  deoarece  ele 
prezint? nu numai o mare importan?? ?tiin?ific?, dar ?i o  mare  însemn?tate 
practic?. 
   În timpul apropiat rezultatele ob?inute vor putea fi, probabil,  folosite 
pentru tratamentul bolilor ereditare ale oamenilor ?i animalelor,  provocate 
de anomaliile congenitale ale aparatului genetic al celulelor. Inserarea  în 
aparatul genetic al embrionilor de mamifere a genelor str?ine respective  va 
putea restabili func?ionarea normal? a unor sectoare  anumite  ale  ADN-ului 
?i preveni în felul acesta dezvoltarea bolilor ereditare. 
                      XIV. FONDUL GENETIC AL BIOSFREREI 
   14.1 Rolul organismelor vii în natur? ?i în economia na?ional? 
   Lumea vie care ne înconjoar? ne frapeaz? prin varietatea sa.  În  aceasta 
const? frumuse?ea  ei  care  stimuleaz?  munca  creatoare  a  pictorilor  ?i 
sculptorilor, compozitorilor ?i cânt?re?ilor, scriitorilor ?i poe?ilor. 
   Varietatea regnului vegetal ?i animal  creeaz?  un  anumit  echilibru  în 
natur?, el oglinde?te starea real? a fondului  genetic  al  popula?iilor  ?i 
speciilor, care s-au format timp de milioane de ani  în  decursul  evolu?iei 
biologice. 
   No?iunea de fond genetic include, de obicei, totalitatea genelor  tuturor 
indivizilor,  care  determin?  formarea  celor  mai  diferite  caractere  ?i 
propriet??i ale fiec?rui individ în parte, precum  ?i  a  speciei  luate  în 
ansamblu, datorit? c?rora ea poate s?  se  adapteze  la  orice  condi?ii  de 
existen?? ?i s?-?i continue evolu?ia. 
   Popula?iile care se înmul?esc pe cale sexuat? au un fond genetic  relativ 
stabil. Specia luat? ca un tot întreg are un fond genetic unic, care st?  la 
baza procesului de formare a noi rase ?i specii. 
   Fiecare dintre noi ?tie c? existen?a  oric?rei  specii  este  imposibil?, 
dac? ea este izolat? de toate celelalte la fel dup?  cum  ar  fi  imposibil? 
existen?a oric?rui om în afara comunit??ii umane. În natur?  toate  speciile 
se afl? într-o leg?tur? reciproc?, fiind legate unele de altele prin mii  de 
fire invizibile care în ansamblu contribuie la suprave?uirea  fiec?reia  din 
ele. Este vorba în primul rând de  leg?turile  trofice,  care  se  stabilesc 
între produc?torii  de  substan?e  organice  (plantele  verzi),  consumatori 
(organismele    heterotrofe)    ?i    reductorii     resturilor     organice 
(microorganismele). Aceste trei grupe de organisme formeaz? împreun?  taxoni 
mai mari — biocenozele, în limitele c?rora se  produce  ciclul  biologic  al 
substan?elor. Cu cît biocenoza  se  caracterizeaz?  printr'o  varietate  mai 
mare a fiec?rei specii din aceste grupe de organisme, cu atât în  ea  se  va 
observa un echilibru genetic mai bun. Din aceast?  cauz?  no?iunea  de  fond 
genetic cap?t? ?i un sens mai larg. Putem vorbi  despre  fondul  genetic  nu 
numai al unor specii aparte, dar ?i a biocenozelor luate în ansamblu ?i,  în 
ultim? in-stan??, despre fondul genetic mondial sau biosferic. 
   Pentru planeta noastr? luat? în ansamblu  no?iunea  de  fond  genetic  se 
asociaz? cu totalitatea speciilor de plante, animale ?i microorganisme ce  o 
populeaz? ?i care creeaz? un anumit echilibru în  biosfera  P?mântului  f?r? 
care omenirea n-ar putea exista. 
   Noi to?i ?tim ce  rol  joac?  plantele,  animalele  ?i  regnul  fiin?elor 
invizibile în natur? ?i în via?a omului. 
   Plantele verzi,  care  realizeaz?  procesul  fotosintezei,  sînt  izvorul 
existen?ei bun?st?rii ?i dezvolt?rii vie?ii pe P?mânt. Vegeta?ia exercit?  o 
mare influen?? asupra climei, bazinelor de  ap?,  lumii  animale  ?i  asupra 
celorlal?i componen?i ai  biocenozelor.  Ea  este  o  surs?  de  nesecat  de 
produse  alimentare,  tehnice  ?i  de  materie  prim?   medicamentoas?,   de 
materiale  de  construc?ie   foarte   variate.   Aproape   50%   din   toate 
medicamentele sînt de origine vegetal?;  80°CE  de  pic?turi  cardiace  sînt 
ni?te extracte preg?tite din ierburi ?i flori. 
   A?i auzit,  probabil,  ?i  despre  plantele-meteoroloji.  barometre  vii, 
indicatori de minerale utile. Pu?ini ?tiu, îns?, c? plantele  se  pricep  ?i 
la muzic?. Când se cânt? la vioar? muzica antic? indian?, mimoza cea  timid? 
cre?te de 1,5 ori mai repede.  Plantele  cele  mai  «muzicale»,  adic?  care 
reac?ioneaz? pozitiv la sunete, sînt  orezul  ?i  tutunul.  C.  Roberts,  un 
gr?dinar amator din Anglia, interpretând diferite  melodii,  a  crescut  una 
dintre cele mai mari p?tl?gele  ro?ii  din  lume,  cu  greutatea  de  2  kg. 
Savan?ii americani au observat c?  muzica  clasic?,  de  camer?  accelereaz? 
cre?terea plantelor, în timp ce muzica de jaz o  încetine?te.  Probabil,  nu 
degeaba jazul, mai ales în  interpretare  proast?,  provoac?  multor  oameni 
emo?ii negative. 
   Uneori plantele servesc drept obiecte  de  cercetare  bionic?.  Natura  a 
înzestrat unele organe cu o structur? atât de perfect?, încât  inginerii  n- 
au putut s? nu acorde aten?ie acestui fapt ?i  utilizeaz?  aceste  principii 
la  proiectarea  construc?iilor  tehnice.  Savan?ii  germani   au   folosit, 
bun?oar?, schema structurii crustei diatomeelor  la  construirea  suportului 
marelui ecran pentru Teatrul  verde  din  Berlin.  Arhitectul  P.  Soleri  a 
proiectat un pod peste un fluviu cu o lungime de  peste  1  km.  Construc?ia 
acestui pod prezint?  o  copie  a  unei  frunze  semir?sucite,  care  are  o 
deosebit? tr?inicie. 
   Se poate vorbi înc? mult despre folosul plantelor.  Mu?chii  ?i  lichenii 
servesc drept indicatori minuna?i ai  polu?rii  radioactive.  Euhornia  e  o 
simpl? buruian?. Ea cre?te în regiunile subtropicale  ?i  oamenii  caut?  pe 
m?sura posibilit??ilor s? scape de  ea,  deoarece,  înmul?indu-se  foarte  ^ 
repede,  umple  canalele  ?i  albiile  râurilor,  împiedic?  naviga?ia.  S-a 
constatat, îns?,  c?  aceast?  plant?  absoarbe  repede  din  ap?  (datorita 
cre?terii ei rapide) multe substan?e d?un?toare, inclusiv  insecticidele  ?i 
fenolii; afar?  de  aceasta,  ea  suge  ca  un  burete  compu?ii  celor  mai 
periculoase metale grele — mercurul, plumbul, cadmiul. De aceea  acolo  unde 
cre?te ea, apa este totdeauna curat?. Deci cum am aprecia folosul  ?i  dauna 
pe care le aduce euhornia? 
   La fel de important este ?i rolul pe care îl au animalele în natur? ?i în 
via?a omului. 
   Lumea animal? constituie o parte important? a biosferei,  participând  la 
circuitul biologic al substan?elor. 
   Animalele exercit? o  mare  influen??  asupra  vie?ii  plantelor.  S?  ne 
amintim  în  acest  sens  de  insectele   polenizatoare   ?i   de   p?s?rile 
transportatoare  de  semin?e.  Animalele  s?lbatice   constituie   o   surs? 
inepuizabil?  pentru  domesticirea  ?i   încruci?area   lor   cu   animalele 
domestice, pentru crearea unor  rase  noi.  Cunoa?tem  cu  to?ii  importan?a 
estetic? a animalelor. E vorba nu numai de p?s?rile decorative, de  fluturii 
?i pe?ti?orii din acvariu...  Animalele  servesc  ca  obiecte  de  cercet?ri 
?tiin?ifice, inclusiv de  cercet?ri  medicale  ?i  bionice.  Înc?  filozoful 
antic Democrit (sec. 4—3 î. e. n.)  a  men?ionat:  «Noi  am  înv??at  de  la 
animale, imitând cele mai importante lucruri:  de  la  p?ianjen  am  înv??at 
croitoria; cântecul — de la privighetoare; construirea locuin?elor —  de  la 
rândunele». 
   În unul din capitolele anterioare am vorbit despre serviciul pe  care  îl 
presteaz? truditorii microlumii. Dar activitatea lor este  mult  mai  vast?. 
S? nu uit?m c?  microbii  efectueaz?  aproape  o  mie  de  reac?ii  chimice. 
Fiecare dintre ei poate prelucra o mas? biologic? de 30—40 de ori  mai  mare 
decât  greutatea   lui   proprie.   Cu   ajutorul   lor   sînt   sintetizate 
antibioticele, vitaminele (B12, A, D2) pe  care,  deocamdat?,  nu  le  putem 
ob?ine  pe  cale  ne  biologic?.  Folosirea  micro-bilor  pentru   ob?inerea 
hormonului cortizon a redus costul acestui preparat de 100  de  ori.  Recent 
savan?ii au descoperit înc? o însu?ire a microbilor: s-a constatat c?  mul?i 
dintre ei pot face rezerve de  metale.  Mucegaiurile  aspergilei,  bun?oar?, 
con?in 0,3% de cupru — de 30 000 de  ori  mai  mult  decât  mediul  ambiant. 
Multe  bacterii  acumuleaz?  în  cantit??i  mari  uran:  alga  microscopic?, 
clorela de ap? dulce — aproximativ 0,4% de  mas?  uscat?,  actinomicitele  — 
4,5%, bacteriile denitrificative —  14%,  iar  culturile  alese  special  de 
drojdii sau pseudomonade — aproape 50 %.  Bacteria  bacilus  subtilis  poate 
extrage din solu?ii  apoase  –  aproximativ  40  metale  diferite,  inclusiv 
aurul. Tulpinile  special construite de microorganisme  extrag  din  sol  în 
condi?ii de laborator aproximativ 82% din aurul pe care-l con?ine. 
   Majoritatea microorganismelor despre care am amintit  tr?iesc  în  mediul 
acvatic, mai alee în ocean. În  ultimii  ani,  îns?,  Oceanul  mondial  este 
considerat tot mai mult o surs? poten?ial? de diferite substan?e utile,  ale 
c?ror rezerve pe uscat s-au  mic?orat  mult,  iar  unele  sînt  pe  cale  de 
dispari?ie. În apa marin?  sînt  dizolvate  6  miliarde  tone  de  cupru,  4 
miliarde tone de uran, 0,5 miliarde tone  de  argint,  aproape  10  milioane 
tone  de  aur.  Nu  pot  fi  oare  extrase  aceste   bog??ii   cu   ajutorul 
microorganismelor, care au minunata capacitate de a concentra metalele? 
   Aceasta nu este o idee fantastic?. Doar microbii care acumuleaz? metalele 
întrec  sorben?ii  chimici  prin  capacitatea  lor  de  absorb?ie,  cît   ?i 
specificul  absorb?iei.  Afar?  de  aceasta,  microbii   bioabsorben?i   pot 
purifica  de  metale  grele,  inclusiv  de  cele   radioactive,   scurgerile 
industriale. Cultura mucegaiurilor  de  ficomicete  separ?  uranul  din  apa 
poluat? de 3,5 ori mai repede, iar torul —  de  2—3  ori  mai  repede  decât 
r??inile schimb?toare de ioni. ?i  dac?  vom  utiliza  cultura  de  bacterii 
dinitrificative, peste 8 minute de contact cu  bioabsorbantul,  concentra?ia 
de uran din ap? se reduce de la 25 la 0,5 mg/l. 
   Pentru  sporirea  eficacit??ii  acestor  sisteme  de  purificare  pot  fi 
«perfec?ionate» microorganismele folosite în ele prin  metode  de  inginerie 
genic?. În SUA a fost patentat? metoda de detoxificare  biologic?  a  apelor 
de scurgere — acolo  func?ioneaz?  bacteriile  pseudomonadei,  c?rora  le-au 
fost încorporate plazmidele ce  determin?  sinteza  proteinei,  care  separ? 
mercurul din compu?ii ei. Celulele uzate sînt  arse  apoi,  iar  mercurul  — 
separat din produsele lor de ardere. 
   Dar din toate cele create pân? în prezent de natur?  nimic  nu  poate  fi 
comparat cu capacitatea fantastic?  de  adaptare,  caracteristic?  fiin?elor 
invizibile. 
   Exist? bacterii care se pot afla în hidrogen lichid (-252°C) timp  de  20 
de minute, iar  temperatura  de  —200°C  o  suport?  câteva  luni.  Savan?ii 
americani au descoperit bacterii vii în craterele vulcanilor  de  pe  fundul 
oceanului. Ele tr?iesc ?i se înmul?esc la o temperatur? de  250°C  ?i  la  o 
presiune de 265 atmosfere. Pe fundul Oceanului Pacific a fost descoperit  un 
izvor termal cu temperatura de 400°C. În acest  «uncrop»  tr?iesc  nu  numai 
bacterii, dar ?i unele molu?te ?i viermi. Diapazonul presiunii la care  este 
posibil? via?a frapeaz? imagina?ia: de la 8  mii  de  atmosfere  (drojdiile) 
pân? la 0,001 milibari (semin?ele ?i «sporii). Imagina?ia noastr? refuz? s?- 
?i prezinte acest lucru, dar unele specii de  bacterii  se  simt  normal  în 
apele reactorilor atomici la o doz? de radia?ie  de  2—3  milioane  de  Rad. 
Pentru compara?ie, radia?ia natural? cronic?  pe  globul  p?mântesc  variaz? 
între 48 de microrad ?i un rad pe an. 
   De ce am caracterizat atât de  am?nun?it  rolul  multilateral  pe  care-l 
joac? fiin?ele vii? Pentru a clarifica c? f?r? ele omul nu poate exista.  În 
procesul evolu?iei de sute de mii ?i  milioane  de  ani,  toate  formele  de 
via?? au selectat ?i au fixat în aparatele lor genetice capacitatea de a  se 
adapta perfect la condi?iile specifice de mediu.  În  majoritatea  cazurilor 
aceste adapt?ri nu pot fi create de om în mod artificial. 
   De aceea fiecare specie, chiar dac? se pare c? n-are în  prezent  nici  o 
însemn?tate practica, poate deveni  de  mare  valoare.  Dispari?ia  oric?rei 
specii înseamn?  o  renun?are  con?tient?  la  un  conservator  al  fondului 
genetic poten?ial ?i o ?tirbire nu numai a intereselor ?tiin?ei,  dar  ?i  a 
posibilit??ilor  practicii  viitoare.  E  de  mare   importan??   men?inerea 
fondului genetic mondial, în special a acelor plante  ?i  animale,  care  au 
devenit de acum rare ?i al c?ror mediu de trai este amenin?at  de  o  brusc? 
înr?ut??ire. 
   14.2 Banca de gene a plantelor 
   Problema p?str?rii fondului genetic al speciilor existente de plante este 
una din problemele generale ale protec?iei naturii vii. 
   Pentru p?strarea variet??ii vegetale în întreaga lume  a  fost  creat?  o 
re?ea larg? de rezerva?ii ?i de gr?dini botanice. Dar rezerva?iile  în  care 
se p?streaz? biocenozele tipice nu pot garanta pe deplin  p?strarea  tuturor 
speciilor  de  plante,  care  vie?uiesc  pe  teritoriul  lor.  În  gr?dinile 
botanice, la rândul lor, se p?streaz? de obicei numai ni?te  grupe  mici  de 
plante. De aceea savan?ii î?i leag? toate speran?ele pe  viitor  de  crearea 
b?ncilor  de  semin?e,  sau,  cum  mai  sînt  ele  numite,  b?ncile  plasmei 
embrionare (germinale). 
   În leg?tur? cu aceasta Organiza?ia alimentar? ?i agricol? a ONU  (FAO)  a 
propus  un  program  interna?ional  de  protec?ie  ?i  p?strare  a  formelor 
s?lbatice ale plantelor cultivate. Aceste forme au servit pe  vremuri  drept 
material pentru cre?terea tuturor culturilor agricole contemporane. 
   ?i dac? în prezent multe dintre ele sînt pe cale de dispari?ie complect?, 
aceasta înseamn? c? pot  dispare  pentru  totdeauna  genele  care  determin? 
diferitele însu?iri ale plantelor. 
   FAO recomand? s? se ?in? la eviden?? materialul genetic existent ?i s? se 
organizeze un sistem interna?ional de «b?nci» pentru p?strarea permanent?  a 
fondului genetic   mondial  al  plantelor.  Aici  rolul  principal  apar?ine 
Institutului unional de fitotehnie (IUF),  unde  este  concentrat?  cea  mai 
mare colec?ie de gene din lume. Fondatorul ei a  fost  academicianul  N.  I. 
Vavilov. 
   Tân?rul Vavilov a fost unul dintre primii  care  a  în?eles  ce  înseamn? 
genetica pentru agricultur?. Odat? ce genele r?spund  de  calitatea  soiului 
?i din ele pot fi ob?inute orice fel de combina?ii dorite,  Vavilov,  primul 
în  lume,  a  hot?rât  s?  organizeze  o  colec?ie  gigantic?  de  gene,  s? 
alc?tuiasc? o genotec? unic?. Conform planurilor sale, aceast?  genotec?  va 
fi de folos selec?ionatorilor abona?i,  care  vor  construi  soiuri  noi  de 
plante. 
   De aceea a ap?rut ideea de a trimite  în  toate  ??rile  lumii  expedi?ii 
speciale din Rusia pentru colectarea genelor. 
   Întrebarea era: unde trebuie s? fie c?utate ele ca s? nu se piard? timpul 
în zadar? 
   Dup? ce a studiat mii de c?r?i, Vavilov, care avea o capacitate de  munc? 
fenomenal?, a descoperit c?  soiurile  plantelor  cultivate  s-au  r?spândit 
prin întreaga lume doar din câteva centre geografice,  punând  baza  teoriei 
cu privire la centrele de origine a plantelor cultivate.  Vavilov  considera 
c? aceste centre au fost locurile de concentrare ale , bog??iilor genice. 
   N. I. Vavilov, colaboratorii ?i discipolii s?i au organizat circa 150  de 
expedi?ii în cele mai îndep?rtate col?uri ale  CSI ?i 50 — în diferite  ??ri 
str?ine. În urma acestor expedi?ii, precum ?i  a  schimbului  multianual  de 
probe de semin?e ?i de material s?ditor, între institu?iile ?tiin?ifice  ale 
tuturor ??rilor din lume la institut a  fost  creat?  o  colec?ie  unic?  de 
semin?e.  Numai  între  anii  1930  ?i  1940  IUF  a  expediat  la   cererea 
selec?ionatorilor de la centrele de selec?ie din Uniunea  RSS  1,5  milioane 
de pachete cu probe. În anul 1940 colec?ia IUF num?ra de  acum  aproape  200 
mii  de  probe.  A  fost  cea  mai  mare  din  lume  atât  dup?   cantitatea 
materialului colectat, cît ?i dup? componen?a lui calitativ?. 
   IUF între?ine contacte de afaceri pentru schimbul de resurse genetice  cu 
754 de  institu?ii  ?tiin?ifice  din  98  ??ri  ale  lumii.  Numai  în  anii 
1965—1975 au fost introduse peste 110 000 de probe  ale  diferitelor  plante 
?i în prezent întreaga colec?ie a IUF num?r? aproape 300  mii  de  probe  de 
plante  cultivate  ?i  de  rubedenii  s?lbatice  ale  acestora.  Dintre  ele 
gramineele formeaz? peste 75 de mii, porumbul ?i plantele boboase —  aproape 
40 de mii, p?st?ioasele — aproape 25 de mii, leguminoasele  ?i  bost?noasele 
— aproape 20 de mii ?. a. m. d. 
   Colec?ia de la institutul care poart? numele organizatorului ?i  primului 
s?u director, a academicianului N. I. Vavilov, reune?te speciile  s?lbatice, 
rubedeniile culturilor cultivate, soiurile locale veci  ?i  popula?iile  din 
diferite raioane ale CSI ?i ale diferitelor  ??ri  ale  globului  p?mântesc, 
soiurile veci ?i soiurile de selec?ie  cele  mai  noi,  hibrizii,  mutan?ii, 
haploizii, poliploizii ?.  a.  Ea  serve?te  drept  baz?  principal?  pentru 
crearea soiurilor ?i hibrizilor tuturor culturilor agricole. 
   Colec?ia surselor de gene (a  donatorilor  de  gene)  prezint?  a?a-zisul 
material de construc?ie, pe baza c?ruia selec?ionatorul creeaz?  noi  soiuri 
?i hibrizi, rezisten?i la boli, la condi?ii nefavorabile, cu o  perioad?  de 
vegeta?ie de durat? necesar?,  potrivite  pentru  cultivarea  ?i  recoltarea 
mecanizat?, cu un randament ?i o calitate a produc?iei sporite. 
   Miile de probe de semin?e  ob?inute  de  la  fiecare  cultur?  îi  permit 
selec?ionatorului s?  le  aleag?  pe  cele  de  care  are  nevoie,  care  au 
caracterele necesare pentru cre?terea unui soi nou, mai  potrivit.  Pe  baza 
colec?iilor IUF au fost crescute aproape 1000 dintre cele  mai  bune  soiuri 
de culturi agricole. 
   Un exemplu minunat de utilizare a fondului mondial  genetic  de  selec?ie 
este crearea soiului de grâu «Bezostaea-1», cunoscut în lumea întreag?. 
   Plantele de acest soi au o tulpin? mic?, sînt rezistente  la  rugin?,  la 
frig, sînt foarte roditoare, reac?ioneaz? la îngr??are, se  macin?  bine  ?i 
au bune calit??i gustative. Acesta este un  soi  cu  adev?rat  «genial»!  La 
cre?terea lui academicianul P. P. Luchieanenco a utilizat soiurile  de  grâu 
din diferite ??ri ?i continente, aflate în colec?ia IUF. De  exemplu,  forma 
patern? a soiului «Bezostaea-1» a fost de origine argentinian:  «Clein  33». 
Acesta din urm? a fost crescut cu  participarea  soiului  italian  «Ardito», 
ob?inut  prin  încruci?area  grâului  moale  european  cu   forma   japonez? 
«Acagomuchi», ce are  tulpin?  joas?  ?i  care  a  transmis  acest  caracter 
soiului «Clein 33». Ultima calitate a fost mo?tenit? de «Bezostaia 1». 
   P. P. Lucieanenco, lucrând la crearea soiurilor  noi  de  grâu  mult  mai 
roditoare, a încruci?at «Bezostaea 1» cu  soiurile  rezistente  la  p?tulire 
din RDJ ?i a ob?inut soiurile de grâu  de  toamn?  cu  un  înalt  randament, 
numite «Avrora» ?i «Cavcaz». Acestea au tulpin?  mic?,  sînt  rezistente  la 
p?tulire ?i la boli criptogamice, recolta e de 70—80 centale la hectar. 
   În prezent depozitul na?ional de semin?e a fost mutat  din  Leningrad  în 
or??elul Botanica de lîng? Crasnodar. Fondurile lui se  complecteaz?  mereu, 
în noua c?mar? de gene se vor p?stra în containere,  ce  au  capacitatea  de 
0,5 kg, peste 400 de mii de probe de diferite semin?e.  A  fost  adoptat?  o 
nou? tehnologie de p?strare a fondului  de  colec?ie.  Semin?ele  uscate  în 
prealabil se p?streaz? normal la +4°C f?r? a fi reâns?mân?ate 25—30 de  ani, 
men?inându-?i norma fiziologic?. 
   Conservarea genomilor sub form? de semin?e urm?re?te un  scop  dublu.  În 
primul rând, s? p?streaz? fondul  genetic  al  plantelor  rare  pe  cale  de 
dispari?ie, în rândul al  doilea,  pot  fi  studiate  posibilele  modific?ri 
genetice în cazurile de p?strare îndelungat?  a  semin?elor,  fapt  de  mare 
importan?? pentru ?tiin??. 
   Banca de probe nu solu?ioneaz?, de bun? sam?, problema p?str?rii fondului 
genetic al plantelor, deoarece la înmul?irea prin  semin?e  nu  se  reproduc 
întotdeauna toate caracterele,  pe  care  dorim  s?  le  p?str?m.  Afar?  de 
aceasta, multe plante se înmul?esc numai pe cale vegetativ?.  În  astfel  de 
cazuri fondul genelor poate fi p?strat numai prin conservarea la  mare  frig 
a ?esuturilor din zona de cre?tere (meristem) ?i a embrionilor cultiva?i  în 
afara organismului (structurile embrionare), precum ?i a  celulelor  sexuale 
?i somatice. 
   Cea mai bun? metod?, îns?, va  fi  nu  p?strarea  celulelor,  chiar  dac? 
întotdeauna vom putea  ob?ine  din  ele  o  plant?  întreag?,  ci  p?strarea 
meristemelor care ofer? posibilitatea  de  a  restabili  complect  ?i  de  a 
înmul?i  genotipul  dat.  În  cazul  utiliz?rii  meristemelor,  metodele  de 
regenerare a plantelor au fost elaborate deja pentru 60 de specii ?i ele  se 
aplic? larg în practic?. 
   O alt? metod? special?, care face posibil? p?strarea genotipului  ini?ial 
este cultivarea embrioizilor ob?inu?i din celulele somatice sau  din  polen, 
când anterele sînt cultivate in vitro. 
   Pân? în prezent s-a reu?it a se restabili cultura de celule, dup? ce  ele 
s-au aflat în azot lichid, ale plopului, paltinului, m?tr?gunei,  morcovului 
?. a. Celulele morcovului  au  p?strat  capacitatea  de  a  regenera  plante 
întregi. La tutun s-a reu?it a se «învia»  embrioizii  dezghe?a?i,  crescu?i 
într-o cultur? de antere. Dup? aceea din ei s-au ob?inut plante. 
   A?a dar, pentru crearea unei b?nci de gene ale  plantelor,  e  nevoie  de 
colec?ii  mari  de  semin?e,   de   congelarea   polenului,   a   celulelor, 
embrioizilor ?i ?esuturilor meristemice cultivate, din care este mai u?or  a 
regenera planta. 
   Întreaga opera?ie de p?strare a celulelor const?  din  urm?toarele  etape 
principale:   preg?tirea   culturii   de   celule,   ad?ugarea   la   ea   a 
crioprotectorului,  congelarea  programat?,  p?strarea   în   azot   lichid, 
dezghe?area,   îndep?rtarea   (sp?larea)   crioprotectorului,   determinarea 
viabilit??ii celulelor, recultivarea (adic? restabilirea culturii) ?i,  dac? 
este posibil ?i necesar, regenerarea plantelor. 
   14.3 Fondul genetic al plantelor 
   Activitatea economic? ?i de produc?ie a omului a  devenit  un  factor  ce 
amenin??  existen?a  multor  specii  de  animale.  Numai  de  la   începutul 
secolului al XVII au disp?rut de pe planet? 150 specii de animale  s?lbatice 
?i p?s?ri, dintre care 75 au disp?rut în ultimii 50 de ani. În Cartea  Ro?ie 
a Asocia?iei interna?ionale de protec?ie a  naturii  au  fost  înscrise  768 
specii ?i 371 subspecii de animale vertebrate, iar în Cartea Ro?ie a  fostei 
Uniunii RSS — 92 specii ?i subspecii de mamifere, 80 specii  de  p?s?ri,  35 
specii de reptile, 209 (!) specii de insecte ?. a. m. d. 
   Reducerea num?rului de  specii  amenin??  existen?a  lor,  iar  reducerea 
num?rului de indivizi  ai  fiec?rei  specii  duce  la  reducerea  variet??ii 
genetice. 
   Unul  dintre  factorii  de  accelerare  a  ritmului  de  reducere  ?i  de 
dispari?ie a multor specii  este  stresul,  cauzat  de  civiliza?ie.  Într-o 
situa?ie deosebit de periculoas? se afl? aborigenii, adic? rasele locale  de 
animale.  Dintre  cele  145  de  rase,  crescute  în  Europa,  115  sînt  în 
dispari?ie. 
   Uneori savan?ii reu?esc s? salveze unele specii  amenin?ate  de  nimicire 
complet? prin înmul?ire în  condi?ii  artificiale.  Astfel  a  fost  salvat? 
antilopa,  orixul  alb,  renul-lui-David.  La  începutul  acestui  secol  în 
parcurile zoologice ale Europei r?m?sese doar 16 reni  din  aceast?  specie. 
În prezent num?rul lor e le 400. Dup? cel le-al  doilea  r?zboi  mondial  pe 
teritoriul  brani?tei  Belovejscaia  a  r?mas  un  singur  zimbru.  Datorit? 
eforturilor comune ale speciali?tilor sovietici ?i polonezi num?rul lor  s-a 
m?rit treptat pân? la 1000. 
   Înmul?irea în captivitate a speciilor rare de animale s?lbatice  pân?  la 
num?rul când nu mai exist? pericolul de dispari?ie  este  o  metod?  ce  s-a 
îndrept??it. De acest lucru se ocup?  în  prezent  savan?ii  de  la  800  de 
parcuri zoologice ale lumii, în care se între?in 161 specii de  mamifere  ?i 
72 specii de p?s?ri. În  fosta URSS se între?ineau în parcuri 127 specii  ?i 
subspecii de animale. În parcurile zoologice din lume se nasc. bun?oar?,  în 
fiecare an 200 de pui de tigru-de-Amur, care a devenit o raritate  în  locul 
s?u de ba?tin?. 
   În procesul de cre?tere a animalelor în parcurile zoologice  se  isc?  de 
bun?  sam?,  o  serie  de  probleme.  Una  dintre  acestea  este  înmul?irea 
animalelor s?lbatice  în  captivitate,  C?ci  la  multe  dintre  ele  dispar 
deprinderile comportamentului sexual ?i matern. Pe de alt? parte, din  cauza 
înmul?irii  prin  încruci?area  rudelor  apropiate  se   reduce   varietatea 
genetic?. Popula?ia din 50–100 de indivizi poate asigura  p?strarea  doar  a 
unei jum?t??i din fondul genetic al  speciei.  Dar  în  parcurile  zoologice 
este imposibil a între?ine asemenea grupuri numeroase de animale,  mai  ales 
ale mamiferelor mari. ?i, în sfâr?it, apare problema dezvolt?rii  la  pui  a 
deprinderilor necesare pentru via?? în libertate. 
   Nu încape îndoial? c? formele cele mai fire?ti ?i de aceea  ?i  cele  mai 
eficace de protec?ie a fondului genetic al speciilor rare de plante,  precum 
?i de animale sunt rezerva?iile ?i parcurile na?ionale. În prezent  în  lume 
exist? peste 40 mii de  astfel  de  institu?ii.  În  fosta  URSS  existau141 
rezerva?ii,  12  parcuri  na?ionale  ?i  2700  teritorii,  rezerva?ii  cu  o 
suprafa?? total?  de  aproape  57  milioane  de  hectare.  În  RM  exist?  2 
rezerva?ii – «Codru», pe teritoriul raioanelor  Nisporeni  ?i  Str??eni,  ?i 
«P?durea R?denilor»  în  raionul  Ungheni.  Suprafa?a  lor  total?  este  de 
aproape 11 mii hectare. Curând  vor  fi  organizate  înc?  dou?  rezerva?ii: 
«Beleu» în raionul Vulc?ne?ti ?i «Golful de la Goean» în  raionul  Dub?sari. 
Se prevede ?i crearea unui parc na?ional pe teritoriul gospod?riei Orhei,  o 
rezerva?ie de faun? «Lâng? Prut» în raionul Glodeni ?i «?oimul»  în  raionul 
Camenca. 
   Ce se poate, îns?, face cu speciile al c?ror num?r de indivizi s-a  redus 
la limit? ?i care sunt amenin?ate s? dispar?  complect,  dac?  au  r?mas  în 
via?? numai femele sau  numai  masculi?  Cum  trebuie  s?  proced?m,  ca  s? 
înapoiem specia naturii? 
   În februarie 1976  la  Centrul  ?tiin?ific  de  cercet?ri  biologice  din 
Pu?cino al A? a fostei URSS s-a ?inut o consf?tuire neobi?nuit?. Ea  a  fost 
consacrat? problemei p?str?rii speciilor de animale pe  cale  de  dispari?ie 
prin conservarea genelor lor. Ini?iativa  acestei  consf?tuiri  îi  apar?ine 
profesorului B. N. Veprin?ev, care a emis ideea cu privire la colectarea  ?i 
conservarea genomilor (garnitura de gene) animalelor, pentru ca  în  viitor, 
dac? va fi necesar ?i vor apare posibilit??i tehnice, s? fie regenerate  din 
ele speciile disp?rute. 
   Tocmai aceast? idee a fost pus? în discu?ie la  Pu?cino.  Consf?tuirea  a 
aprobat propunerea de a se conserva genomii sub form? de celule  sexuale  ?i 
celule somatice, precum ?i embrionii, cu  toate  c?  multora  ideea  li  s-a 
p?rut utopic?. 
   Dar  numai  peste  doi  ani  participan?ilor  la  Asambleia  general?   a 
Asocia?iei interna?ionale de procreare a naturii, ce a avut loc la  A?habad, 
propunerile lui Vepreian?ev nu le-au mai p?rut chiar  atât de ireale.  Ideea 
salv?rii faunei pe cale de dispari?ie prin crearea  unor  depozite  de  gene 
conservate sau a unor b?nci genetice s-a r?spândit larg ?i a atras nu  numai 
aten?ia biologilor, ci ?i a savan?ilor de cele mai diverse specialit??i. 
   A?a dar, este vorba de conservarea genomilor din care în  viitor  se  vor 
ob?ine animale. Acest lucru a devenit posibil  dup?  ce  au  fost  stabilite 
primele succese în conservarea spermei  ?i  a  celulelor  somatice,  iar  în 
ultimii ani ?i a unor embrioni întregi, fapt despre care am  relatat  destul 
de am?nun?it în capitolul precedent. 
   Înc? la sfâr?itul  deceniului  al  patrulea  –  începutul  deceniului  al 
cincilea a fost elaborat? tehnica conserv?rii prin congelare la  temperaturi 
joase a spermei vitelor cornute mari. Dac? p?str?m sperma taurului  în  azot 
lichid câ?iva ani, ea nu-?i pierde capacitatea de  fecundare,  cu  toate  c? 
50% din spermatozoizi per în timpul congel?rii. 
   Tehnica aceasta  a fost perfec?ionat?, conservându-se  sperma  a  100  de 
specii, inclusiv a mamiferelor: a iepurelui de cas?, arm?sarului,  taurului, 
?apului, câinelui, cerbului, elanului,  lamei,  bizonului,  maimu?ei  ?.  a. 
Sunt create b?nci de sperm? congelat? a speciilor s?lbatice,  în  special  a 
celor rare ?i pe cale de dispari?ie. La centrul de medicin? din  Tehas  este 
conservat? sperma a 98 specii de mamifere. 
   Mai exist? o metod? de p?strare a celulelor sexuale masculine a speciilor 
de  animale  pe  cale  de  dispari?ie:  congelarea  testiculelor  masculilor 
pieri?i în scopul implant?rii lor viitoare animalelor castrate. 
   La temperatura de – 196°CE (temperatura  azotului  lichid)  celulele  î?i 
p?streaz? viabilitatea zeci ?i sute  de  ani.  S-a  dovedit  c?  descenden?a 
taurilor, sperma c?rora a fost p?strat? 25 de ani, este absolut normal?.  În 
celule, la aceast? temperatur? de p?strare, nu se  produc  nici  un  fel  de 
reac?ii biochimice. Calculele experimentale ?i  teoretice  arat?  c?  timpul 
optim de p?strare a celulelor sexuale în stare congelat? este de  cel  pu?in 
200 de ani. Prin urmare,  memoria  genetic?  despre  aceste  animale  nu  va 
dispare f?r? urm?, ea se va p?stra timp îndelungat,  ?i  urma?ii,  primind-o 
drept mo?tenire, vor putea reânvia ?i admira speciile disp?rute demult. 
   Exist? dou? c?i de regenerare a speciilor de la care  s-a  p?strat  numai 
sperma congelat?. Prima – fecundarea ovulului femelei de alt? specie.  Este, 
de fapt, o  hibridizare  interspecific?.  Deocamdat?  exist?  numai  hibrizi 
naturali în urma încruci??rii dintre lup ?i câine.  Iar  hibridul  creat  pe 
cale artificial? prin încruci?area morunului cu cega – besterul  –  prezint? 
doar importan?? industrial?. 
   Foarte complicate sunt cazurile de izolare fiziologic? a speciei, când ea 
este incapabil? a se încruci?a cu alte specii. În acest caz se poate  aplica 
îns?mân?area artificial? a femelelor. 
   Este mult mai complicat cazul în care sperma se dovede?te a fi ne viabil? 
în filierele genitale ale femelei de alt? specie. Pentru  a  înfrunta  acest 
obstacol au fost elaborate metode  de  fecundare  a  ovulului  în  eprubet?. 
Pentru 14 specii de mamifere au fost g?site medii potrivite în  acest  scop. 
La 4 specii, dup? ce ovulele fecundate au fost introduse în uterul  femelei, 
acestea s-au dezvoltat în pui. 
   Cealalt? cale ?ine  de  ob?inerea  a?a-ziselor  organisme  androgenetice, 
adic? care se dezvolt?  în  exclusivitate  pe  contul  nucleului  patern  al 
organismelor. Pentru ob?inerea lor trebuie s? fie  înl?turat  sau  inactivat 
nucleul propriu al ovulului fecundat. Astfel embrionul lipsit  de  garnitura 
matern? de cromozomi se va dezvolta pe  baza  garniturii  paterne.  Deoarece 
nucleul spermatozoidului con?ine o garnitur? de cromozomi haploid?  (unic?), 
incapabil?, în majoritatea  cazurilor,  s?  asigure  dezvoltarea  normal?  a 
embrionului, trebuie  s?  se  ob?in?  diploidizarea  celulelor  embrionului. 
Aceasta se face prin inducerea endomitozei la prima diviziune a celulei  sau 
prin  fecundarea  ei  dispermic?  ?i  contopirea  ulterioar?  a'   nucleelor 
haploide a ambilor spermatozoizi. 
   Putem împiedica diviziunea celulei ?i  efectua  trecerea  respectiv?  din 
stare haploid? în stare diploid?, ac?ionând asupra ei cu temperaturi  înalte 
sau substan?e speciale — colhicin? ?i citohalazin?. 
   În felul acesta savan?ii englezi au reu?it s? ob?in? în 1977 embrioni  de 
?oareci diploizi androgeneticii, iar savan?ii americani  în  acela?i  an  au 
ob?inut dezvoltarea lor pân? la na?tere. Cu  mult  înainte,  în  anul  1957, 
savan?ii  B.  Astaurov  ?i  V.  Ostracova-Var?aver   au   c?p?tat   indivizi 
androgeneticii interspecifici fecunzi de vierme de m?tas?. 
   Crioconservarea celulelor sexuale b?rb?te?ti nu numai c? permite  crearea 
b?ncii de gene a speciilor rare  ?i  pe  cale  de  dispari?ie  a  animalelor 
s?lbatice, ea  mai  ofer?  posibilitatea  de  a  p?stra  ?i  stimula  sperma 
reproduc?torilor de elit?  timp  îndelungat,  chiar  dup?  moartea  lor.  În 
prezent în lume se îns?mân?eaz? artificial aproape 100 milioane de vaci,  40 
milioane de bivoli, 50 milioane de oi, 6 milioane de cai anual.  În  Uniunea 
RSS au fost utiliza?i 655 de tauri reproduc?tori de ras?  Hol?tein-friz?  de 
la care au fost create 6,3  milioane  doze  de  sperm?  congelat?,  fapt  ce 
permitea efectuarea cu succes a muncii de selec?ionare. 
   Avantajele utiliz?rii spermei congelate o demonstreaz? urm?toarele  date. 
La o împerechere natural? un taur-reproduc?tor poate îns?mân?a pe  parcursul 
vie?ii sale 250—350 de vaci. La îns?mân?are artificial? cu sperm?  proasp?t? 
aceast? cifr? spore?te ajungând la  5—8  mii.  Iar  utilizând  rezervele  de 
sperm? congelat?, ob?inut? de la un reproduc?tor,  se  pot  îns?mân?a  40—50 
mii de vaci. 
   Conservarea numai a spermei nu este o m?sur? suficient? pentru  p?strarea 
fondului genetic al speciilor pe cale de dispari?ie.  Au  început  lucr?rile 
de creare a b?ncilor de ovule ?i de embrioni. 
   Metoda de  congelare  a  ovulelor  este  mai  dificil?  decât  metoda  de 
congelare a spermatozoizilor, de aceea nu e elaborat? în întregime. Pân?  în 
prezent s-a ob?inut fecundarea ovulelor congelate ?i dezghe?ate la  ?oareci, 
?obolani, hârciogi, dar dezvoltarea pân?  la  na?tere  a  ovulului  fecundat 
dup?  dezghe?are  s-a  produs  numai  la  ?oareci.  Poate  e  de  mai   mare 
perspectiv? congelarea ovarelor. Dup? dezghe?are,  ovarele  sunt  implantate 
femelei castrate ?i celulele sexuale î?i definesc aici  dezvoltarea.  Aceste 
experien?e s-au soldat cu succes asupra ?oarecilor ?i ?obolanilor. 
   Este posibil? o asemenea situa?ie când ultima femel?  a  unei  specii  în 
dispari?ie s? pear? ?i de la ea s? r?mân? doar ovarele congelate.  În  acest 
caz  ovarele  ei  pot  fi  transplantate   femelelor   speciilor   înrudite. 
Experien?e reu?ite în acest sens  au  fost  efectuate  asupra  drosofilelor, 
amfibiilor, p?s?rilor. 
   Exist? câteva metode de ob?inere a animalelor din  ovule  congelate.  Una 
din ele — partenogeneza, a c?p?tat o larg? r?spândire în natur?  la  aproape 
toate nevertebratele ?i  la  24  specii  de  vertebrate  —  pe?ti,  reptile, 
amfibii. În cazul de fa?? ovulul începe diviziunea f?r?  a  fi  fecundat  ?i 
pune începutul embrionului haploid, din care se dezvolt? un individ adult  — 
copia  mamei.  Aceast?  metod?  este  cunoscut?  ?i  sub  alt?  denumire   — 
înmul?irea virgin? a animalelor. 
   Ginogeneza  —  o  alt?  metod?,  care  se  deosebe?te   prea   pu?in   de 
partenogenez?, se întâlne?te ?i ea  de  multe  ori  în  natur?:  la  viermi, 
pe?ti, amfibii. În cazul acesta activitatea pentru  dezvoltare  a  oului  ne 
fecundat este realizat?  de  sperma  altor  specii  înrudite.  N-are  loc  o 
fecundare  veridic?,  de  aceea,  ca  ?i  în   exemplul   precedent,   toat? 
descenden?a este de sexul feminin.  La  ob?inerea  animalelor  din  celulele 
sexuale conservate trebuie s? se  asigure  înmul?irea  lor  continu?,  adic? 
trebuie s? se ob?in? o popula?ie de ambele sexe a acestor animale.  Dac?  s- 
au p?strat celulele sexului homogametic, to?i indivizii din descenden??  vor 
fi de acela?i sex (la majoritatea speciilor — numai femele). Iar  dac?  s-au 
p?strat  celulele  sexului  heterogametic,  care   con?in   aproximativ   în 
propor?ii egale sau cromozomi sexuali masculini (Y) sau feminini (X),  nu  e 
exclus ca ele s? fecundeze selectiv ovulul din  eprubet?  ?i  s?  se  ob?in? 
embrionii de sexul dorit. Am mai men?ionat c? în  anul  1983  la  Institutul 
unional de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul  înmul?irii  ?i  al  geneticiii 
animalelor agricole al Academiei agricole  unionale  s-a  ob?inut  un  vi?el 
dintr-un ovul crescut ?i fecundat în eprubet?. 
   Crearea b?ncii de embrioni congela?i are, desigur, mai multe avantaje  în 
compara?ie cu b?ncile celulelor  sexuale.  În  primul  rând,  aceast?  banc? 
permite p?strarea genotipului ambelor sexe, adic? a masculilor ?i  femelelor 
speciei în dispari?ie. În rândul al doilea,  se  simplific?  mult  procedura 
ob?inerii  animalelor  din  embrionii  congela?i,  –  r?mâne  doar  s?   fie 
implanta?i la femelele de aceea?i specie sau de specie apropiat?,  înrudit?. 
Aceast? metod? permite, fapt ce prezint? o  mare  importan??,  a  se  ob?ine 
puii în timpul cel mai favorabil al anului. 
   Ea are o mare importan?? practica ?i pentru  p?strarea  fondului  genetic 
de. valoare al animalelor agricole cunoscute prin caracterele lor  economice 
utile. Afar? de aceasta  ,  dispare  necesitatea  de  transportare  în  alte 
raioane sau regiuni a animalelor de  ras?  pentru  selectarea  turmelor.  În 
acest scop sunt utilizate micile vase Diuar, în care  viitoarea  ras?  poate 
fi expediat? în stare congelat? ca prin po?t? în orice col?i?or nu numai  al 
??rii, ci ?i al  întregii  lumi.  A?a  se  procedeaz?  în  Australiea,  unde 
aducerea  embrionilor  congela?i  este  singura  metod?   de   importare   a 
animalelor de ras?. 
   Metoda de transplantare a embrionilor congela?i  ai  animalelor  ce  s-au 
remarcat  prin  calit??ile  lor  femelelor  animalelor  de  rase  inferioare 
permite  realizarea  mai  ra?ional?  ?i  într-un  ritm   mai   accelerat   a 
poten?ialului genetic al raselor de mare randament. Se ?tie c? fiecare  ras? 
de vite cornute mari se deosebe?te de  cealalt?  prin  numeroase  caractere, 
inclusiv prin produc?ia de lapte. De exemplu, vacile de ras? neagr?  b?l?at? 
cu alb produc în mediu 3400–3800 kilograme de lapte anual. În cele mai  bune 
gospod?rii produc?ia de lapte a acestei rase este mult mai  mare:  5200–6500 
litri. Printre vacile de  aceast?  ras?  exist?  ?i  recordiste.  Vaca  Dora 
(cresc?toria din Vilnus), de exemplu, d? 12605  kilograme  de  lapte.  Volga 
(sovhozul «Rossia», regiunea  Celeabinsc)  –  17517  kilograme,  iar  Blanca 
(Cuba)  –  chiar   24750  kilograme.  Vaca  Bicer  Arlinda  Elen   de   ras? 
Hol?teinfriz? (SUA) în 305 zile din a cincia lacta?ie a dat o  produc?ie  de 
lapte  record  –  25747  kilograme.  Cum  s?  nu   admir?m   productivitatea 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 
	
	
					
							 |