Ðåôåðàòû

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

înmul?irea animalelor agricole.

Experien?e asem?n?toare se fac ?i cu popula?iile marine. Din cauza

mic?or?rii rezervelor de pe?te din Oceanul mondial se studiaz?

posibilitatea cre?rii unei re?ele largi de ferme marine, în care lumea

animal? a m?rilor se va afla sub controlul omului. Dar principalele

obstacole în realizarea acestui scop sunt: poluarea cu substan?e toxice a

apelor litoralului m?rii, bolile infec?ioase ale pe?tilor ?i cre?terea lor

relativ lent?. În leg?tur? cu aceasta D. Pauers ?i colaboratorii s?i (SUA)

au elaborat metode de inginerie genic? în scopul de a accelera cre?terea

pe?tilor, precum ?i pentru a le elabora rezisten?a la temperaturi joase, la

substan?e toxice ?i la agen?i patogeni ai bolilor infec?ioase. Pentru a

m?ri viteza de cre?tere a pe?tilor se folose?te gena clonat? a hormonului

de cre?tere a mamiferelor, care seam?n? mult cu gena analog? a pe?tilor.

Savan?ii americani au constatat c? introducerea acestei gene în icrele

fecundate ale unor specii de pe?ti provoac? o sporire sim?itoare a ritmului

lor de cre?tere. Ei au efectuat de asemenea experien?e de transplantare a

genelor, care le acord? pe?tilor rezisten?? fa?? de temperaturile sc?zute.

Aceste gene codific? formarea proteinelor cu propriet??i de antigen. Una

dintre aceste proteine este în stare s? adi?ioneze cristale foarte mici de

ghea??, sc?zând astfel cu 1 – 2°CE temperatura de înghe?are a lichidului.

Aceste proteine au fost separate din ?esuturile speciilor de pe?ti din

Antarctida.

?i, în sfâr?it, a treia orientare este utilizarea genelor care codific?

proteinele metalotioneinei, care fixeaz? compu?ii toxici, de exemplu ionii

metalelor grele. Inserarea acestor gene în icrele fecundate ale pe?tilor

trebuie s? sporeasc? rezisten?a puietului de pe?te în caz de prezen?? în

apa m?rilor a substan?elor toxice. Conform p?rerii autorilor, prezint?

perspective mai mari utilizarea genelor clonate ale metalotioneinelor

pentru ob?inerea acestor proteine prin metod? microbiologic? ?i apoi

îndep?rtarea cu ajutorul lor a' metalelor grele din apa marin?.

A?a dar, am examinat rezultatele unor experimente de transferare a

genelor str?ine în ovulele diferitelor clase de animale. În ultimul timp în

diferite ??ri ale lumii se efectueaz? asemenea. cercet?ri, deoarece ele

prezint? nu numai o mare importan?? ?tiin?ific?, dar ?i o mare însemn?tate

practic?.

În timpul apropiat rezultatele ob?inute vor putea fi, probabil, folosite

pentru tratamentul bolilor ereditare ale oamenilor ?i animalelor, provocate

de anomaliile congenitale ale aparatului genetic al celulelor. Inserarea în

aparatul genetic al embrionilor de mamifere a genelor str?ine respective va

putea restabili func?ionarea normal? a unor sectoare anumite ale ADN-ului

?i preveni în felul acesta dezvoltarea bolilor ereditare.

XIV. FONDUL GENETIC AL BIOSFREREI

14.1 Rolul organismelor vii în natur? ?i în economia na?ional?

Lumea vie care ne înconjoar? ne frapeaz? prin varietatea sa. În aceasta

const? frumuse?ea ei care stimuleaz? munca creatoare a pictorilor ?i

sculptorilor, compozitorilor ?i cânt?re?ilor, scriitorilor ?i poe?ilor.

Varietatea regnului vegetal ?i animal creeaz? un anumit echilibru în

natur?, el oglinde?te starea real? a fondului genetic al popula?iilor ?i

speciilor, care s-au format timp de milioane de ani în decursul evolu?iei

biologice.

No?iunea de fond genetic include, de obicei, totalitatea genelor tuturor

indivizilor, care determin? formarea celor mai diferite caractere ?i

propriet??i ale fiec?rui individ în parte, precum ?i a speciei luate în

ansamblu, datorit? c?rora ea poate s? se adapteze la orice condi?ii de

existen?? ?i s?-?i continue evolu?ia.

Popula?iile care se înmul?esc pe cale sexuat? au un fond genetic relativ

stabil. Specia luat? ca un tot întreg are un fond genetic unic, care st? la

baza procesului de formare a noi rase ?i specii.

Fiecare dintre noi ?tie c? existen?a oric?rei specii este imposibil?,

dac? ea este izolat? de toate celelalte la fel dup? cum ar fi imposibil?

existen?a oric?rui om în afara comunit??ii umane. În natur? toate speciile

se afl? într-o leg?tur? reciproc?, fiind legate unele de altele prin mii de

fire invizibile care în ansamblu contribuie la suprave?uirea fiec?reia din

ele. Este vorba în primul rând de leg?turile trofice, care se stabilesc

între produc?torii de substan?e organice (plantele verzi), consumatori

(organismele heterotrofe) ?i reductorii resturilor organice

(microorganismele). Aceste trei grupe de organisme formeaz? împreun? taxoni

mai mari — biocenozele, în limitele c?rora se produce ciclul biologic al

substan?elor. Cu cît biocenoza se caracterizeaz? printr'o varietate mai

mare a fiec?rei specii din aceste grupe de organisme, cu atât în ea se va

observa un echilibru genetic mai bun. Din aceast? cauz? no?iunea de fond

genetic cap?t? ?i un sens mai larg. Putem vorbi despre fondul genetic nu

numai al unor specii aparte, dar ?i a biocenozelor luate în ansamblu ?i, în

ultim? in-stan??, despre fondul genetic mondial sau biosferic.

Pentru planeta noastr? luat? în ansamblu no?iunea de fond genetic se

asociaz? cu totalitatea speciilor de plante, animale ?i microorganisme ce o

populeaz? ?i care creeaz? un anumit echilibru în biosfera P?mântului f?r?

care omenirea n-ar putea exista.

Noi to?i ?tim ce rol joac? plantele, animalele ?i regnul fiin?elor

invizibile în natur? ?i în via?a omului.

Plantele verzi, care realizeaz? procesul fotosintezei, sînt izvorul

existen?ei bun?st?rii ?i dezvolt?rii vie?ii pe P?mânt. Vegeta?ia exercit? o

mare influen?? asupra climei, bazinelor de ap?, lumii animale ?i asupra

celorlal?i componen?i ai biocenozelor. Ea este o surs? de nesecat de

produse alimentare, tehnice ?i de materie prim? medicamentoas?, de

materiale de construc?ie foarte variate. Aproape 50% din toate

medicamentele sînt de origine vegetal?; 80°CE de pic?turi cardiace sînt

ni?te extracte preg?tite din ierburi ?i flori.

A?i auzit, probabil, ?i despre plantele-meteoroloji. barometre vii,

indicatori de minerale utile. Pu?ini ?tiu, îns?, c? plantele se pricep ?i

la muzic?. Când se cânt? la vioar? muzica antic? indian?, mimoza cea timid?

cre?te de 1,5 ori mai repede. Plantele cele mai «muzicale», adic? care

reac?ioneaz? pozitiv la sunete, sînt orezul ?i tutunul. C. Roberts, un

gr?dinar amator din Anglia, interpretând diferite melodii, a crescut una

dintre cele mai mari p?tl?gele ro?ii din lume, cu greutatea de 2 kg.

Savan?ii americani au observat c? muzica clasic?, de camer? accelereaz?

cre?terea plantelor, în timp ce muzica de jaz o încetine?te. Probabil, nu

degeaba jazul, mai ales în interpretare proast?, provoac? multor oameni

emo?ii negative.

Uneori plantele servesc drept obiecte de cercetare bionic?. Natura a

înzestrat unele organe cu o structur? atât de perfect?, încât inginerii n-

au putut s? nu acorde aten?ie acestui fapt ?i utilizeaz? aceste principii

la proiectarea construc?iilor tehnice. Savan?ii germani au folosit,

bun?oar?, schema structurii crustei diatomeelor la construirea suportului

marelui ecran pentru Teatrul verde din Berlin. Arhitectul P. Soleri a

proiectat un pod peste un fluviu cu o lungime de peste 1 km. Construc?ia

acestui pod prezint? o copie a unei frunze semir?sucite, care are o

deosebit? tr?inicie.

Se poate vorbi înc? mult despre folosul plantelor. Mu?chii ?i lichenii

servesc drept indicatori minuna?i ai polu?rii radioactive. Euhornia e o

simpl? buruian?. Ea cre?te în regiunile subtropicale ?i oamenii caut? pe

m?sura posibilit??ilor s? scape de ea, deoarece, înmul?indu-se foarte ^

repede, umple canalele ?i albiile râurilor, împiedic? naviga?ia. S-a

constatat, îns?, c? aceast? plant? absoarbe repede din ap? (datorita

cre?terii ei rapide) multe substan?e d?un?toare, inclusiv insecticidele ?i

fenolii; afar? de aceasta, ea suge ca un burete compu?ii celor mai

periculoase metale grele — mercurul, plumbul, cadmiul. De aceea acolo unde

cre?te ea, apa este totdeauna curat?. Deci cum am aprecia folosul ?i dauna

pe care le aduce euhornia?

La fel de important este ?i rolul pe care îl au animalele în natur? ?i în

via?a omului.

Lumea animal? constituie o parte important? a biosferei, participând la

circuitul biologic al substan?elor.

Animalele exercit? o mare influen?? asupra vie?ii plantelor. S? ne

amintim în acest sens de insectele polenizatoare ?i de p?s?rile

transportatoare de semin?e. Animalele s?lbatice constituie o surs?

inepuizabil? pentru domesticirea ?i încruci?area lor cu animalele

domestice, pentru crearea unor rase noi. Cunoa?tem cu to?ii importan?a

estetic? a animalelor. E vorba nu numai de p?s?rile decorative, de fluturii

?i pe?ti?orii din acvariu... Animalele servesc ca obiecte de cercet?ri

?tiin?ifice, inclusiv de cercet?ri medicale ?i bionice. Înc? filozoful

antic Democrit (sec. 4—3 î. e. n.) a men?ionat: «Noi am înv??at de la

animale, imitând cele mai importante lucruri: de la p?ianjen am înv??at

croitoria; cântecul — de la privighetoare; construirea locuin?elor — de la

rândunele».

În unul din capitolele anterioare am vorbit despre serviciul pe care îl

presteaz? truditorii microlumii. Dar activitatea lor este mult mai vast?.

S? nu uit?m c? microbii efectueaz? aproape o mie de reac?ii chimice.

Fiecare dintre ei poate prelucra o mas? biologic? de 30—40 de ori mai mare

decât greutatea lui proprie. Cu ajutorul lor sînt sintetizate

antibioticele, vitaminele (B12, A, D2) pe care, deocamdat?, nu le putem

ob?ine pe cale ne biologic?. Folosirea micro-bilor pentru ob?inerea

hormonului cortizon a redus costul acestui preparat de 100 de ori. Recent

savan?ii au descoperit înc? o însu?ire a microbilor: s-a constatat c? mul?i

dintre ei pot face rezerve de metale. Mucegaiurile aspergilei, bun?oar?,

con?in 0,3% de cupru — de 30 000 de ori mai mult decât mediul ambiant.

Multe bacterii acumuleaz? în cantit??i mari uran: alga microscopic?,

clorela de ap? dulce — aproximativ 0,4% de mas? uscat?, actinomicitele —

4,5%, bacteriile denitrificative — 14%, iar culturile alese special de

drojdii sau pseudomonade — aproape 50 %. Bacteria bacilus subtilis poate

extrage din solu?ii apoase – aproximativ 40 metale diferite, inclusiv

aurul. Tulpinile special construite de microorganisme extrag din sol în

condi?ii de laborator aproximativ 82% din aurul pe care-l con?ine.

Majoritatea microorganismelor despre care am amintit tr?iesc în mediul

acvatic, mai alee în ocean. În ultimii ani, îns?, Oceanul mondial este

considerat tot mai mult o surs? poten?ial? de diferite substan?e utile, ale

c?ror rezerve pe uscat s-au mic?orat mult, iar unele sînt pe cale de

dispari?ie. În apa marin? sînt dizolvate 6 miliarde tone de cupru, 4

miliarde tone de uran, 0,5 miliarde tone de argint, aproape 10 milioane

tone de aur. Nu pot fi oare extrase aceste bog??ii cu ajutorul

microorganismelor, care au minunata capacitate de a concentra metalele?

Aceasta nu este o idee fantastic?. Doar microbii care acumuleaz? metalele

întrec sorben?ii chimici prin capacitatea lor de absorb?ie, cît ?i

specificul absorb?iei. Afar? de aceasta, microbii bioabsorben?i pot

purifica de metale grele, inclusiv de cele radioactive, scurgerile

industriale. Cultura mucegaiurilor de ficomicete separ? uranul din apa

poluat? de 3,5 ori mai repede, iar torul — de 2—3 ori mai repede decât

r??inile schimb?toare de ioni. ?i dac? vom utiliza cultura de bacterii

dinitrificative, peste 8 minute de contact cu bioabsorbantul, concentra?ia

de uran din ap? se reduce de la 25 la 0,5 mg/l.

Pentru sporirea eficacit??ii acestor sisteme de purificare pot fi

«perfec?ionate» microorganismele folosite în ele prin metode de inginerie

genic?. În SUA a fost patentat? metoda de detoxificare biologic? a apelor

de scurgere — acolo func?ioneaz? bacteriile pseudomonadei, c?rora le-au

fost încorporate plazmidele ce determin? sinteza proteinei, care separ?

mercurul din compu?ii ei. Celulele uzate sînt arse apoi, iar mercurul —

separat din produsele lor de ardere.

Dar din toate cele create pân? în prezent de natur? nimic nu poate fi

comparat cu capacitatea fantastic? de adaptare, caracteristic? fiin?elor

invizibile.

Exist? bacterii care se pot afla în hidrogen lichid (-252°C) timp de 20

de minute, iar temperatura de —200°C o suport? câteva luni. Savan?ii

americani au descoperit bacterii vii în craterele vulcanilor de pe fundul

oceanului. Ele tr?iesc ?i se înmul?esc la o temperatur? de 250°C ?i la o

presiune de 265 atmosfere. Pe fundul Oceanului Pacific a fost descoperit un

izvor termal cu temperatura de 400°C. În acest «uncrop» tr?iesc nu numai

bacterii, dar ?i unele molu?te ?i viermi. Diapazonul presiunii la care este

posibil? via?a frapeaz? imagina?ia: de la 8 mii de atmosfere (drojdiile)

pân? la 0,001 milibari (semin?ele ?i «sporii). Imagina?ia noastr? refuz? s?-

?i prezinte acest lucru, dar unele specii de bacterii se simt normal în

apele reactorilor atomici la o doz? de radia?ie de 2—3 milioane de Rad.

Pentru compara?ie, radia?ia natural? cronic? pe globul p?mântesc variaz?

între 48 de microrad ?i un rad pe an.

De ce am caracterizat atât de am?nun?it rolul multilateral pe care-l

joac? fiin?ele vii? Pentru a clarifica c? f?r? ele omul nu poate exista. În

procesul evolu?iei de sute de mii ?i milioane de ani, toate formele de

via?? au selectat ?i au fixat în aparatele lor genetice capacitatea de a se

adapta perfect la condi?iile specifice de mediu. În majoritatea cazurilor

aceste adapt?ri nu pot fi create de om în mod artificial.

De aceea fiecare specie, chiar dac? se pare c? n-are în prezent nici o

însemn?tate practica, poate deveni de mare valoare. Dispari?ia oric?rei

specii înseamn? o renun?are con?tient? la un conservator al fondului

genetic poten?ial ?i o ?tirbire nu numai a intereselor ?tiin?ei, dar ?i a

posibilit??ilor practicii viitoare. E de mare importan?? men?inerea

fondului genetic mondial, în special a acelor plante ?i animale, care au

devenit de acum rare ?i al c?ror mediu de trai este amenin?at de o brusc?

înr?ut??ire.

14.2 Banca de gene a plantelor

Problema p?str?rii fondului genetic al speciilor existente de plante este

una din problemele generale ale protec?iei naturii vii.

Pentru p?strarea variet??ii vegetale în întreaga lume a fost creat? o

re?ea larg? de rezerva?ii ?i de gr?dini botanice. Dar rezerva?iile în care

se p?streaz? biocenozele tipice nu pot garanta pe deplin p?strarea tuturor

speciilor de plante, care vie?uiesc pe teritoriul lor. În gr?dinile

botanice, la rândul lor, se p?streaz? de obicei numai ni?te grupe mici de

plante. De aceea savan?ii î?i leag? toate speran?ele pe viitor de crearea

b?ncilor de semin?e, sau, cum mai sînt ele numite, b?ncile plasmei

embrionare (germinale).

În leg?tur? cu aceasta Organiza?ia alimentar? ?i agricol? a ONU (FAO) a

propus un program interna?ional de protec?ie ?i p?strare a formelor

s?lbatice ale plantelor cultivate. Aceste forme au servit pe vremuri drept

material pentru cre?terea tuturor culturilor agricole contemporane.

?i dac? în prezent multe dintre ele sînt pe cale de dispari?ie complect?,

aceasta înseamn? c? pot dispare pentru totdeauna genele care determin?

diferitele însu?iri ale plantelor.

FAO recomand? s? se ?in? la eviden?? materialul genetic existent ?i s? se

organizeze un sistem interna?ional de «b?nci» pentru p?strarea permanent? a

fondului genetic mondial al plantelor. Aici rolul principal apar?ine

Institutului unional de fitotehnie (IUF), unde este concentrat? cea mai

mare colec?ie de gene din lume. Fondatorul ei a fost academicianul N. I.

Vavilov.

Tân?rul Vavilov a fost unul dintre primii care a în?eles ce înseamn?

genetica pentru agricultur?. Odat? ce genele r?spund de calitatea soiului

?i din ele pot fi ob?inute orice fel de combina?ii dorite, Vavilov, primul

în lume, a hot?rât s? organizeze o colec?ie gigantic? de gene, s?

alc?tuiasc? o genotec? unic?. Conform planurilor sale, aceast? genotec? va

fi de folos selec?ionatorilor abona?i, care vor construi soiuri noi de

plante.

De aceea a ap?rut ideea de a trimite în toate ??rile lumii expedi?ii

speciale din Rusia pentru colectarea genelor.

Întrebarea era: unde trebuie s? fie c?utate ele ca s? nu se piard? timpul

în zadar?

Dup? ce a studiat mii de c?r?i, Vavilov, care avea o capacitate de munc?

fenomenal?, a descoperit c? soiurile plantelor cultivate s-au r?spândit

prin întreaga lume doar din câteva centre geografice, punând baza teoriei

cu privire la centrele de origine a plantelor cultivate. Vavilov considera

c? aceste centre au fost locurile de concentrare ale , bog??iilor genice.

N. I. Vavilov, colaboratorii ?i discipolii s?i au organizat circa 150 de

expedi?ii în cele mai îndep?rtate col?uri ale CSI ?i 50 — în diferite ??ri

str?ine. În urma acestor expedi?ii, precum ?i a schimbului multianual de

probe de semin?e ?i de material s?ditor, între institu?iile ?tiin?ifice ale

tuturor ??rilor din lume la institut a fost creat? o colec?ie unic? de

semin?e. Numai între anii 1930 ?i 1940 IUF a expediat la cererea

selec?ionatorilor de la centrele de selec?ie din Uniunea RSS 1,5 milioane

de pachete cu probe. În anul 1940 colec?ia IUF num?ra de acum aproape 200

mii de probe. A fost cea mai mare din lume atât dup? cantitatea

materialului colectat, cît ?i dup? componen?a lui calitativ?.

IUF între?ine contacte de afaceri pentru schimbul de resurse genetice cu

754 de institu?ii ?tiin?ifice din 98 ??ri ale lumii. Numai în anii

1965—1975 au fost introduse peste 110 000 de probe ale diferitelor plante

?i în prezent întreaga colec?ie a IUF num?r? aproape 300 mii de probe de

plante cultivate ?i de rubedenii s?lbatice ale acestora. Dintre ele

gramineele formeaz? peste 75 de mii, porumbul ?i plantele boboase — aproape

40 de mii, p?st?ioasele — aproape 25 de mii, leguminoasele ?i bost?noasele

— aproape 20 de mii ?. a. m. d.

Colec?ia de la institutul care poart? numele organizatorului ?i primului

s?u director, a academicianului N. I. Vavilov, reune?te speciile s?lbatice,

rubedeniile culturilor cultivate, soiurile locale veci ?i popula?iile din

diferite raioane ale CSI ?i ale diferitelor ??ri ale globului p?mântesc,

soiurile veci ?i soiurile de selec?ie cele mai noi, hibrizii, mutan?ii,

haploizii, poliploizii ?. a. Ea serve?te drept baz? principal? pentru

crearea soiurilor ?i hibrizilor tuturor culturilor agricole.

Colec?ia surselor de gene (a donatorilor de gene) prezint? a?a-zisul

material de construc?ie, pe baza c?ruia selec?ionatorul creeaz? noi soiuri

?i hibrizi, rezisten?i la boli, la condi?ii nefavorabile, cu o perioad? de

vegeta?ie de durat? necesar?, potrivite pentru cultivarea ?i recoltarea

mecanizat?, cu un randament ?i o calitate a produc?iei sporite.

Miile de probe de semin?e ob?inute de la fiecare cultur? îi permit

selec?ionatorului s? le aleag? pe cele de care are nevoie, care au

caracterele necesare pentru cre?terea unui soi nou, mai potrivit. Pe baza

colec?iilor IUF au fost crescute aproape 1000 dintre cele mai bune soiuri

de culturi agricole.

Un exemplu minunat de utilizare a fondului mondial genetic de selec?ie

este crearea soiului de grâu «Bezostaea-1», cunoscut în lumea întreag?.

Plantele de acest soi au o tulpin? mic?, sînt rezistente la rugin?, la

frig, sînt foarte roditoare, reac?ioneaz? la îngr??are, se macin? bine ?i

au bune calit??i gustative. Acesta este un soi cu adev?rat «genial»! La

cre?terea lui academicianul P. P. Luchieanenco a utilizat soiurile de grâu

din diferite ??ri ?i continente, aflate în colec?ia IUF. De exemplu, forma

patern? a soiului «Bezostaea-1» a fost de origine argentinian: «Clein 33».

Acesta din urm? a fost crescut cu participarea soiului italian «Ardito»,

ob?inut prin încruci?area grâului moale european cu forma japonez?

«Acagomuchi», ce are tulpin? joas? ?i care a transmis acest caracter

soiului «Clein 33». Ultima calitate a fost mo?tenit? de «Bezostaia 1».

P. P. Lucieanenco, lucrând la crearea soiurilor noi de grâu mult mai

roditoare, a încruci?at «Bezostaea 1» cu soiurile rezistente la p?tulire

din RDJ ?i a ob?inut soiurile de grâu de toamn? cu un înalt randament,

numite «Avrora» ?i «Cavcaz». Acestea au tulpin? mic?, sînt rezistente la

p?tulire ?i la boli criptogamice, recolta e de 70—80 centale la hectar.

În prezent depozitul na?ional de semin?e a fost mutat din Leningrad în

or??elul Botanica de lîng? Crasnodar. Fondurile lui se complecteaz? mereu,

în noua c?mar? de gene se vor p?stra în containere, ce au capacitatea de

0,5 kg, peste 400 de mii de probe de diferite semin?e. A fost adoptat? o

nou? tehnologie de p?strare a fondului de colec?ie. Semin?ele uscate în

prealabil se p?streaz? normal la +4°C f?r? a fi reâns?mân?ate 25—30 de ani,

men?inându-?i norma fiziologic?.

Conservarea genomilor sub form? de semin?e urm?re?te un scop dublu. În

primul rând, s? p?streaz? fondul genetic al plantelor rare pe cale de

dispari?ie, în rândul al doilea, pot fi studiate posibilele modific?ri

genetice în cazurile de p?strare îndelungat? a semin?elor, fapt de mare

importan?? pentru ?tiin??.

Banca de probe nu solu?ioneaz?, de bun? sam?, problema p?str?rii fondului

genetic al plantelor, deoarece la înmul?irea prin semin?e nu se reproduc

întotdeauna toate caracterele, pe care dorim s? le p?str?m. Afar? de

aceasta, multe plante se înmul?esc numai pe cale vegetativ?. În astfel de

cazuri fondul genelor poate fi p?strat numai prin conservarea la mare frig

a ?esuturilor din zona de cre?tere (meristem) ?i a embrionilor cultiva?i în

afara organismului (structurile embrionare), precum ?i a celulelor sexuale

?i somatice.

Cea mai bun? metod?, îns?, va fi nu p?strarea celulelor, chiar dac?

întotdeauna vom putea ob?ine din ele o plant? întreag?, ci p?strarea

meristemelor care ofer? posibilitatea de a restabili complect ?i de a

înmul?i genotipul dat. În cazul utiliz?rii meristemelor, metodele de

regenerare a plantelor au fost elaborate deja pentru 60 de specii ?i ele se

aplic? larg în practic?.

O alt? metod? special?, care face posibil? p?strarea genotipului ini?ial

este cultivarea embrioizilor ob?inu?i din celulele somatice sau din polen,

când anterele sînt cultivate in vitro.

Pân? în prezent s-a reu?it a se restabili cultura de celule, dup? ce ele

s-au aflat în azot lichid, ale plopului, paltinului, m?tr?gunei, morcovului

?. a. Celulele morcovului au p?strat capacitatea de a regenera plante

întregi. La tutun s-a reu?it a se «învia» embrioizii dezghe?a?i, crescu?i

într-o cultur? de antere. Dup? aceea din ei s-au ob?inut plante.

A?a dar, pentru crearea unei b?nci de gene ale plantelor, e nevoie de

colec?ii mari de semin?e, de congelarea polenului, a celulelor,

embrioizilor ?i ?esuturilor meristemice cultivate, din care este mai u?or a

regenera planta.

Întreaga opera?ie de p?strare a celulelor const? din urm?toarele etape

principale: preg?tirea culturii de celule, ad?ugarea la ea a

crioprotectorului, congelarea programat?, p?strarea în azot lichid,

dezghe?area, îndep?rtarea (sp?larea) crioprotectorului, determinarea

viabilit??ii celulelor, recultivarea (adic? restabilirea culturii) ?i, dac?

este posibil ?i necesar, regenerarea plantelor.

14.3 Fondul genetic al plantelor

Activitatea economic? ?i de produc?ie a omului a devenit un factor ce

amenin?? existen?a multor specii de animale. Numai de la începutul

secolului al XVII au disp?rut de pe planet? 150 specii de animale s?lbatice

?i p?s?ri, dintre care 75 au disp?rut în ultimii 50 de ani. În Cartea Ro?ie

a Asocia?iei interna?ionale de protec?ie a naturii au fost înscrise 768

specii ?i 371 subspecii de animale vertebrate, iar în Cartea Ro?ie a fostei

Uniunii RSS — 92 specii ?i subspecii de mamifere, 80 specii de p?s?ri, 35

specii de reptile, 209 (!) specii de insecte ?. a. m. d.

Reducerea num?rului de specii amenin?? existen?a lor, iar reducerea

num?rului de indivizi ai fiec?rei specii duce la reducerea variet??ii

genetice.

Unul dintre factorii de accelerare a ritmului de reducere ?i de

dispari?ie a multor specii este stresul, cauzat de civiliza?ie. Într-o

situa?ie deosebit de periculoas? se afl? aborigenii, adic? rasele locale de

animale. Dintre cele 145 de rase, crescute în Europa, 115 sînt în

dispari?ie.

Uneori savan?ii reu?esc s? salveze unele specii amenin?ate de nimicire

complet? prin înmul?ire în condi?ii artificiale. Astfel a fost salvat?

antilopa, orixul alb, renul-lui-David. La începutul acestui secol în

parcurile zoologice ale Europei r?m?sese doar 16 reni din aceast? specie.

În prezent num?rul lor e le 400. Dup? cel le-al doilea r?zboi mondial pe

teritoriul brani?tei Belovejscaia a r?mas un singur zimbru. Datorit?

eforturilor comune ale speciali?tilor sovietici ?i polonezi num?rul lor s-a

m?rit treptat pân? la 1000.

Înmul?irea în captivitate a speciilor rare de animale s?lbatice pân? la

num?rul când nu mai exist? pericolul de dispari?ie este o metod? ce s-a

îndrept??it. De acest lucru se ocup? în prezent savan?ii de la 800 de

parcuri zoologice ale lumii, în care se între?in 161 specii de mamifere ?i

72 specii de p?s?ri. În fosta URSS se între?ineau în parcuri 127 specii ?i

subspecii de animale. În parcurile zoologice din lume se nasc. bun?oar?, în

fiecare an 200 de pui de tigru-de-Amur, care a devenit o raritate în locul

s?u de ba?tin?.

În procesul de cre?tere a animalelor în parcurile zoologice se isc? de

bun? sam?, o serie de probleme. Una dintre acestea este înmul?irea

animalelor s?lbatice în captivitate, C?ci la multe dintre ele dispar

deprinderile comportamentului sexual ?i matern. Pe de alt? parte, din cauza

înmul?irii prin încruci?area rudelor apropiate se reduce varietatea

genetic?. Popula?ia din 50–100 de indivizi poate asigura p?strarea doar a

unei jum?t??i din fondul genetic al speciei. Dar în parcurile zoologice

este imposibil a între?ine asemenea grupuri numeroase de animale, mai ales

ale mamiferelor mari. ?i, în sfâr?it, apare problema dezvolt?rii la pui a

deprinderilor necesare pentru via?? în libertate.

Nu încape îndoial? c? formele cele mai fire?ti ?i de aceea ?i cele mai

eficace de protec?ie a fondului genetic al speciilor rare de plante, precum

?i de animale sunt rezerva?iile ?i parcurile na?ionale. În prezent în lume

exist? peste 40 mii de astfel de institu?ii. În fosta URSS existau141

rezerva?ii, 12 parcuri na?ionale ?i 2700 teritorii, rezerva?ii cu o

suprafa?? total? de aproape 57 milioane de hectare. În RM exist? 2

rezerva?ii – «Codru», pe teritoriul raioanelor Nisporeni ?i Str??eni, ?i

«P?durea R?denilor» în raionul Ungheni. Suprafa?a lor total? este de

aproape 11 mii hectare. Curând vor fi organizate înc? dou? rezerva?ii:

«Beleu» în raionul Vulc?ne?ti ?i «Golful de la Goean» în raionul Dub?sari.

Se prevede ?i crearea unui parc na?ional pe teritoriul gospod?riei Orhei, o

rezerva?ie de faun? «Lâng? Prut» în raionul Glodeni ?i «?oimul» în raionul

Camenca.

Ce se poate, îns?, face cu speciile al c?ror num?r de indivizi s-a redus

la limit? ?i care sunt amenin?ate s? dispar? complect, dac? au r?mas în

via?? numai femele sau numai masculi? Cum trebuie s? proced?m, ca s?

înapoiem specia naturii?

În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din

Pu?cino al A? a fostei URSS s-a ?inut o consf?tuire neobi?nuit?. Ea a fost

consacrat? problemei p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie

prin conservarea genelor lor. Ini?iativa acestei consf?tuiri îi apar?ine

profesorului B. N. Veprin?ev, care a emis ideea cu privire la colectarea ?i

conservarea genomilor (garnitura de gene) animalelor, pentru ca în viitor,

dac? va fi necesar ?i vor apare posibilit??i tehnice, s? fie regenerate din

ele speciile disp?rute.

Tocmai aceast? idee a fost pus? în discu?ie la Pu?cino. Consf?tuirea a

aprobat propunerea de a se conserva genomii sub form? de celule sexuale ?i

celule somatice, precum ?i embrionii, cu toate c? multora ideea li s-a

p?rut utopic?.

Dar numai peste doi ani participan?ilor la Asambleia general? a

Asocia?iei interna?ionale de procreare a naturii, ce a avut loc la A?habad,

propunerile lui Vepreian?ev nu le-au mai p?rut chiar atât de ireale. Ideea

salv?rii faunei pe cale de dispari?ie prin crearea unor depozite de gene

conservate sau a unor b?nci genetice s-a r?spândit larg ?i a atras nu numai

aten?ia biologilor, ci ?i a savan?ilor de cele mai diverse specialit??i.

A?a dar, este vorba de conservarea genomilor din care în viitor se vor

ob?ine animale. Acest lucru a devenit posibil dup? ce au fost stabilite

primele succese în conservarea spermei ?i a celulelor somatice, iar în

ultimii ani ?i a unor embrioni întregi, fapt despre care am relatat destul

de am?nun?it în capitolul precedent.

Înc? la sfâr?itul deceniului al patrulea – începutul deceniului al

cincilea a fost elaborat? tehnica conserv?rii prin congelare la temperaturi

joase a spermei vitelor cornute mari. Dac? p?str?m sperma taurului în azot

lichid câ?iva ani, ea nu-?i pierde capacitatea de fecundare, cu toate c?

50% din spermatozoizi per în timpul congel?rii.

Tehnica aceasta a fost perfec?ionat?, conservându-se sperma a 100 de

specii, inclusiv a mamiferelor: a iepurelui de cas?, arm?sarului, taurului,

?apului, câinelui, cerbului, elanului, lamei, bizonului, maimu?ei ?. a.

Sunt create b?nci de sperm? congelat? a speciilor s?lbatice, în special a

celor rare ?i pe cale de dispari?ie. La centrul de medicin? din Tehas este

conservat? sperma a 98 specii de mamifere.

Mai exist? o metod? de p?strare a celulelor sexuale masculine a speciilor

de animale pe cale de dispari?ie: congelarea testiculelor masculilor

pieri?i în scopul implant?rii lor viitoare animalelor castrate.

La temperatura de – 196°CE (temperatura azotului lichid) celulele î?i

p?streaz? viabilitatea zeci ?i sute de ani. S-a dovedit c? descenden?a

taurilor, sperma c?rora a fost p?strat? 25 de ani, este absolut normal?. În

celule, la aceast? temperatur? de p?strare, nu se produc nici un fel de

reac?ii biochimice. Calculele experimentale ?i teoretice arat? c? timpul

optim de p?strare a celulelor sexuale în stare congelat? este de cel pu?in

200 de ani. Prin urmare, memoria genetic? despre aceste animale nu va

dispare f?r? urm?, ea se va p?stra timp îndelungat, ?i urma?ii, primind-o

drept mo?tenire, vor putea reânvia ?i admira speciile disp?rute demult.

Exist? dou? c?i de regenerare a speciilor de la care s-a p?strat numai

sperma congelat?. Prima – fecundarea ovulului femelei de alt? specie. Este,

de fapt, o hibridizare interspecific?. Deocamdat? exist? numai hibrizi

naturali în urma încruci??rii dintre lup ?i câine. Iar hibridul creat pe

cale artificial? prin încruci?area morunului cu cega – besterul – prezint?

doar importan?? industrial?.

Foarte complicate sunt cazurile de izolare fiziologic? a speciei, când ea

este incapabil? a se încruci?a cu alte specii. În acest caz se poate aplica

îns?mân?area artificial? a femelelor.

Este mult mai complicat cazul în care sperma se dovede?te a fi ne viabil?

în filierele genitale ale femelei de alt? specie. Pentru a înfrunta acest

obstacol au fost elaborate metode de fecundare a ovulului în eprubet?.

Pentru 14 specii de mamifere au fost g?site medii potrivite în acest scop.

La 4 specii, dup? ce ovulele fecundate au fost introduse în uterul femelei,

acestea s-au dezvoltat în pui.

Cealalt? cale ?ine de ob?inerea a?a-ziselor organisme androgenetice,

adic? care se dezvolt? în exclusivitate pe contul nucleului patern al

organismelor. Pentru ob?inerea lor trebuie s? fie înl?turat sau inactivat

nucleul propriu al ovulului fecundat. Astfel embrionul lipsit de garnitura

matern? de cromozomi se va dezvolta pe baza garniturii paterne. Deoarece

nucleul spermatozoidului con?ine o garnitur? de cromozomi haploid? (unic?),

incapabil?, în majoritatea cazurilor, s? asigure dezvoltarea normal? a

embrionului, trebuie s? se ob?in? diploidizarea celulelor embrionului.

Aceasta se face prin inducerea endomitozei la prima diviziune a celulei sau

prin fecundarea ei dispermic? ?i contopirea ulterioar? a' nucleelor

haploide a ambilor spermatozoizi.

Putem împiedica diviziunea celulei ?i efectua trecerea respectiv? din

stare haploid? în stare diploid?, ac?ionând asupra ei cu temperaturi înalte

sau substan?e speciale — colhicin? ?i citohalazin?.

În felul acesta savan?ii englezi au reu?it s? ob?in? în 1977 embrioni de

?oareci diploizi androgeneticii, iar savan?ii americani în acela?i an au

ob?inut dezvoltarea lor pân? la na?tere. Cu mult înainte, în anul 1957,

savan?ii B. Astaurov ?i V. Ostracova-Var?aver au c?p?tat indivizi

androgeneticii interspecifici fecunzi de vierme de m?tas?.

Crioconservarea celulelor sexuale b?rb?te?ti nu numai c? permite crearea

b?ncii de gene a speciilor rare ?i pe cale de dispari?ie a animalelor

s?lbatice, ea mai ofer? posibilitatea de a p?stra ?i stimula sperma

reproduc?torilor de elit? timp îndelungat, chiar dup? moartea lor. În

prezent în lume se îns?mân?eaz? artificial aproape 100 milioane de vaci, 40

milioane de bivoli, 50 milioane de oi, 6 milioane de cai anual. În Uniunea

RSS au fost utiliza?i 655 de tauri reproduc?tori de ras? Hol?tein-friz? de

la care au fost create 6,3 milioane doze de sperm? congelat?, fapt ce

permitea efectuarea cu succes a muncii de selec?ionare.

Avantajele utiliz?rii spermei congelate o demonstreaz? urm?toarele date.

La o împerechere natural? un taur-reproduc?tor poate îns?mân?a pe parcursul

vie?ii sale 250—350 de vaci. La îns?mân?are artificial? cu sperm? proasp?t?

aceast? cifr? spore?te ajungând la 5—8 mii. Iar utilizând rezervele de

sperm? congelat?, ob?inut? de la un reproduc?tor, se pot îns?mân?a 40—50

mii de vaci.

Conservarea numai a spermei nu este o m?sur? suficient? pentru p?strarea

fondului genetic al speciilor pe cale de dispari?ie. Au început lucr?rile

de creare a b?ncilor de ovule ?i de embrioni.

Metoda de congelare a ovulelor este mai dificil? decât metoda de

congelare a spermatozoizilor, de aceea nu e elaborat? în întregime. Pân? în

prezent s-a ob?inut fecundarea ovulelor congelate ?i dezghe?ate la ?oareci,

?obolani, hârciogi, dar dezvoltarea pân? la na?tere a ovulului fecundat

dup? dezghe?are s-a produs numai la ?oareci. Poate e de mai mare

perspectiv? congelarea ovarelor. Dup? dezghe?are, ovarele sunt implantate

femelei castrate ?i celulele sexuale î?i definesc aici dezvoltarea. Aceste

experien?e s-au soldat cu succes asupra ?oarecilor ?i ?obolanilor.

Este posibil? o asemenea situa?ie când ultima femel? a unei specii în

dispari?ie s? pear? ?i de la ea s? r?mân? doar ovarele congelate. În acest

caz ovarele ei pot fi transplantate femelelor speciilor înrudite.

Experien?e reu?ite în acest sens au fost efectuate asupra drosofilelor,

amfibiilor, p?s?rilor.

Exist? câteva metode de ob?inere a animalelor din ovule congelate. Una

din ele — partenogeneza, a c?p?tat o larg? r?spândire în natur? la aproape

toate nevertebratele ?i la 24 specii de vertebrate — pe?ti, reptile,

amfibii. În cazul de fa?? ovulul începe diviziunea f?r? a fi fecundat ?i

pune începutul embrionului haploid, din care se dezvolt? un individ adult —

copia mamei. Aceast? metod? este cunoscut? ?i sub alt? denumire —

înmul?irea virgin? a animalelor.

Ginogeneza — o alt? metod?, care se deosebe?te prea pu?in de

partenogenez?, se întâlne?te ?i ea de multe ori în natur?: la viermi,

pe?ti, amfibii. În cazul acesta activitatea pentru dezvoltare a oului ne

fecundat este realizat? de sperma altor specii înrudite. N-are loc o

fecundare veridic?, de aceea, ca ?i în exemplul precedent, toat?

descenden?a este de sexul feminin. La ob?inerea animalelor din celulele

sexuale conservate trebuie s? se asigure înmul?irea lor continu?, adic?

trebuie s? se ob?in? o popula?ie de ambele sexe a acestor animale. Dac? s-

au p?strat celulele sexului homogametic, to?i indivizii din descenden?? vor

fi de acela?i sex (la majoritatea speciilor — numai femele). Iar dac? s-au

p?strat celulele sexului heterogametic, care con?in aproximativ în

propor?ii egale sau cromozomi sexuali masculini (Y) sau feminini (X), nu e

exclus ca ele s? fecundeze selectiv ovulul din eprubet? ?i s? se ob?in?

embrionii de sexul dorit. Am mai men?ionat c? în anul 1983 la Institutul

unional de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul înmul?irii ?i al geneticiii

animalelor agricole al Academiei agricole unionale s-a ob?inut un vi?el

dintr-un ovul crescut ?i fecundat în eprubet?.

Crearea b?ncii de embrioni congela?i are, desigur, mai multe avantaje în

compara?ie cu b?ncile celulelor sexuale. În primul rând, aceast? banc?

permite p?strarea genotipului ambelor sexe, adic? a masculilor ?i femelelor

speciei în dispari?ie. În rândul al doilea, se simplific? mult procedura

ob?inerii animalelor din embrionii congela?i, – r?mâne doar s? fie

implanta?i la femelele de aceea?i specie sau de specie apropiat?, înrudit?.

Aceast? metod? permite, fapt ce prezint? o mare importan??, a se ob?ine

puii în timpul cel mai favorabil al anului.

Ea are o mare importan?? practica ?i pentru p?strarea fondului genetic

de. valoare al animalelor agricole cunoscute prin caracterele lor economice

utile. Afar? de aceasta , dispare necesitatea de transportare în alte

raioane sau regiuni a animalelor de ras? pentru selectarea turmelor. În

acest scop sunt utilizate micile vase Diuar, în care viitoarea ras? poate

fi expediat? în stare congelat? ca prin po?t? în orice col?i?or nu numai al

??rii, ci ?i al întregii lumi. A?a se procedeaz? în Australiea, unde

aducerea embrionilor congela?i este singura metod? de importare a

animalelor de ras?.

Metoda de transplantare a embrionilor congela?i ai animalelor ce s-au

remarcat prin calit??ile lor femelelor animalelor de rase inferioare

permite realizarea mai ra?ional? ?i într-un ritm mai accelerat a

poten?ialului genetic al raselor de mare randament. Se ?tie c? fiecare ras?

de vite cornute mari se deosebe?te de cealalt? prin numeroase caractere,

inclusiv prin produc?ia de lapte. De exemplu, vacile de ras? neagr? b?l?at?

cu alb produc în mediu 3400–3800 kilograme de lapte anual. În cele mai bune

gospod?rii produc?ia de lapte a acestei rase este mult mai mare: 5200–6500

litri. Printre vacile de aceast? ras? exist? ?i recordiste. Vaca Dora

(cresc?toria din Vilnus), de exemplu, d? 12605 kilograme de lapte. Volga

(sovhozul «Rossia», regiunea Celeabinsc) – 17517 kilograme, iar Blanca

(Cuba) – chiar 24750 kilograme. Vaca Bicer Arlinda Elen de ras?

Hol?teinfriz? (SUA) în 305 zile din a cincia lacta?ie a dat o produc?ie de

lapte record – 25747 kilograme. Cum s? nu admir?m productivitatea

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16


© 2010 Ñîáðàíèå ðåôåðàòîâ